ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1980/2015

Ședința din camera de consiliu de la 30 septembrie 2015

Asupra conflictului de competență constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 24 februarie 2015,

reclamanta G.G. a solicitat punerea sub interdicție a soțului său, G.I.,

numirea sa în calitate de tutore și autorizarea înstrăinării cotei părți ce

aparține acestuia din imobilul situat în comuna Cosmești, județul Galați.

În fapt, în motivarea cererii, petenta a arătat că soțul

său suferă de Alzheimer, afecțiune încadrată în gradul de handicap grav,

permanent și nerevizuibil, care îl pune în imposibilitate să își reprezinte

propriile

interesele în relația cu terții.

De asemenea, a mai precizat că în prezent acesta

beneficiază de

îngrijire medicală în cadrul centrului medical specializat P.S.

Prin Sentința civilă nr. 642 din 18 martie 2015,

Judecătoria Tecuci

a

admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, argumentând că, în conformitate

cu dispozițiile art. 935 din C. proc. civ., în vigoare la data sesizării

instanței, soluționarea cererii de punere sub

interdicție judecătorească a unei

persoane, aparține instanței de tutelă

în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul. De asemenea a mai reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) din același act normativ,

cererile privind ocrotirea persoanelor fizice date de Codul civil în competența

instanțelor de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Or, din cuprinsul contractului pentru acordarea de servicii de îngrijire și

asistență medicală nr. 18/05 octombrie 2013 încheiat cu SC. RS SRL Bacău,

numitul

G.I.

este internat în centrul de

îngrijire P.S. pe o perioadă

nedeterminată,

deci cu titlu permanent, în accepțiunea noțiunii de domiciliu

apreciind

că se înțelege și locui unde o persoana trăiește în mod permanent.

Prin

Sentința civilă nr. 3828 din 17 iunie 2015, Judecătoria Bacău, a declinat la

rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut

că, potrivit art. 936

din

Legea nr. 134/2010, cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei

persoane se soluționează de instanța de

tutelă

în a cărei circumscripție persoana respectiva își are domiciliul.

În

speță, persoana a cărei punere sub interdicție se solicită are domiciliul în

comuna Cosmești, județul Galați, astfel, cum rezultă din conținutul copiei de

pe actul de identitate aflată la fila 6 a dosarului, adresă ia care își

primește și drepturile de asigurări sociale, respectiv pensia. Internarea sa

medicală în baza contractului depus la dosar, nu poate fi apreciată ca

reprezentând o modificare a domiciliului acesteia, de vreme ce aceasta nu a

fost operată și în cartea de identitate.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de

dispozițiile art. 133 pct. 2 și 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Asupra

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție

a unei persoane

majore,

desemnarea unui tutore al acesteia și autorizarea săvârșirii de către tutore a

unui act de dispoziție, fiind incidente dispozițiile art. 168, art. 170 C. civ.

aprobat prin Legea nr. 134/2010, art. 114 alin. (1) și (2) raportat la art. 94

lit. a) din C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art.

168 C. civ. " Soluționarea

cererii

depunere sub interdicție judecătorească se face potrivit dispozițiilor C. proc.

civ.

", iar potrivit art. 170 C. civ.,

prin hotărârea

depunere sub interdicție se desemnează și un tutore al

persoanei ocrotite.

Potrivit

art. 936 C. proc. civ., "Cererea de punere sub interdicție judecătorească

a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție

aceasta își are domiciliul. “

Potrivit

art. 114 din C. proc. civ., cu denumirea marginală " Cereri în materie de

tutelă și familie” (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea

persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de

familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își

are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. (2) In cazul cererilor privind

autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte

juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil,

este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei, circumscripție

teritorială este situat imobilul. în acest caz, instanța de tutelă și de

familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia

instanței de tutelă și de familie în a cărei

circumscripție

teritorială își are. domiciliul sau reședința cel ocrotit.

Art.

94 din C. proc. civ. prevede că Judecătoriile judecă: .1. în primă instanța,

;a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de

familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres

altfel:

Textele

instituie o normă specială de competență teritorială absolută în

materia punerii sub interdicție, mai exact o

normă de ordine publică având în

vedere că privește capacitatea

persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punere sub

interdicție a unei persoanei aparține numai instanței de tutelă în a cărei

circumscripție aceasta își are domiciliul.

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului

conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de

judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în materia punerii

sub interdicție cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată

internată pe o durată nedeterminată, într-o unitate spitalicească.

Noțiunea

de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 C. civ. potrivit căruia „Domiciliul

persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale

civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De

asemenea, art. 89 din același Cod prevede că „Stabilirea sau schimbarea

domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale.

(2)

Stabilirea sau

schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se

mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința

principala.

(3)

Dovada intenției

rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente

să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor

declarații, din orice alte împrejurări de fapt:\

În cuprinsul dispozițiilor art. 87 C. civ. legiuitorul a

folosit termenul de "declarare", iar în cuprinsul dispozițiilor art. 89

C. civ., când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului a folosit

expresia "cu intenția de a avea acolo locuința principală".

Reiese deci, că noțiunea de domiciliu este legată de

existența intenției

manifestate

de o persoane în sensul de a-și stabili locuința principală într-un anumit loc.

Adresa cu privire la care există prezumția legală că

numitul G.I. și-a manifestat intenția de a-și stabili domiciliul este cea

menționată în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care acesta a și

locuit efectiv până la internare. Conform mențiunilor din cuprinsul acestuia, G.I.

are domiciliul în județul Galați, sat Cosmești, localitate aflată în

circumscripția judecătoriei Tecuci.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate,

judecătoria Tecuci este competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare

în judecată formulată de reclamanta G.G. având ca obiect punerea sub

interdicție a soțului său G.I. (capăt de cerere principal), numirea sa în

calitate de tutore și autorizarea înstrăinării cotei părți ce aparține acestuia

din imobilul situat în comuna Cosmești, județul Galați (capete de cerere

accesorii cererii principale în sensul art. 30 alin.

(3) din C. proc. civ.).

Adresa

la care G.I. se regăsește în prezent, respectiv spitalul

P.S., aflat în circumscripția judecătoriei Bacău,

nu poate fi asimilată

noțiunii de domiciliu la care face referire art. 936

din C. proc. civ. câtă vreme nu a fost probată intenția

acestuia de a-și stabili domiciliul la unitatea spitalicească P.S. unde

este internat, conform art. 89 C. civ.

Este adevărat că în jurisprudența lor, atât Înalta Curte

de Casație și Justiție cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au dat o

interpretare

extensivă noțiunii de

„domiciliu”. Reiese, deci, că ambele instanțe au legat

noțiunea de

domiciliu, fie de declarația legală a persoanei dată în fața autorităților

publice, în cazul domiciliului legal, fie de adresa față de care

persoana manifestă o anumită legătură emoțională,

și deci de existența unei

manifestări de voință de avea domiciliul la o

anumită adresă.

Prin urmare, nu orice adresă la care o persoană se

regăsește pentru o

perioadă

mai lungă de timp sau chiar pe perioada nedeterminată, din cauza

unor împrejurări independente de voința și

consimțământul său, poate ti

considerată adresa de domiciliu, cu atât

mai mult cu cât internarea persoanei

în

centrul special datorată bolii psihice reprezintă o măsură de protecție care

poate

înceta.

Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de

reclamanta G.G. având ca obiect punerea sub interdicție a soțului său, G.I.,

numirea sa în calitate de tutore și autorizarea înstrăinării cotei

părți

ce aparține acestuia din imobilul situat în comuna Cosmești, județul Galați, în

favoarea Judecătoriei Tecuci, ca instanță în raza căreia se află domiciliul

persoanei a cărei punere sub interdicție se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare

în judecată formulate de reclamanta G.G. având ca obiect punerea sub

interdicție a soțului său, G.I., numirea sa în

calitate de tutore și

autorizarea înstrăinării cotei părți ce aparține

acestuia din imobilul situat în comuna Cosmești, județul Galați, în favoarea

Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.