ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3361/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4079 din 22 octombrie 2010 a

Curții de Apel București a fost admisă excepția tardivității și în consecință, a

fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC E.F.M. SRL în contradictoriu cu

pârâtul C.N.A., ca tardivă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta

SC E.F.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. anularea deciziei

C.N.A. din 09 decembrie 2009 și deciziei C.N.A. din 14 ianuarie 2010 și suspendarea

aplicării deciziei de sancțiune a C.N.A. din 09 decembrie 2009, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

În subsidiar, reclamanta

a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a somației.

La 10 septembrie 2010,

pârâtul a depus întâmpinare invocând excepția tardivității introducerii acțiunii

și pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat

că cererea introductivă este tardivă, deoarece Legea audiovizualului nr. 504/2002

stabilește prin art. 93, cu privire la deciziile de sancționare emise de Consiliu,

un regim derogatoriu de la dispozițiile Legii contenciosului nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 93 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, ,,(1) Sancțiunile pentru încălcarea

dispozițiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de A.N.A.R.C.,

care acționează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop.

(2) Deciziile de sancționare

adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele

de la data comunicării.

(3) Actele emise în condițiile

prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ

a Curții de Apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen

de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.

(4) Actele emise în condițiile

alin. (1) și neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu

executoriu.

În privința excepției

tardivității cererii, Curtea a reținut că dispozițiile art. 93 arătate mai sus au

caracter special și se aplică cu prioritate.

În consecință, a constatat

că reclamanta ar fi putut ataca decizia de sancționare în termen de 15 zile, calculat

de la 10 decembrie 2009, data comunicării deciziei de sancționare prin fax.

Cum prezenta cerere a

fost introdusă după termenul de 15 zile, în baza art. 93 din Legea audiovizualului

nr. 504/2002, Curtea a admis excepția tardivității.

Împotriva sentinței civile

nr. 4079 din data de 22 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

reclamanta SC E.M. SRL, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de

atac, cu consecința, în principal, a schimbării hotărârii atacate în sensul înlăturării

tardivității depunerii acțiunii și pe fond a anulării din 9 decembrie 2009 și a

deciziei din 14 ianuarie 2010 emise de C.N.A., și, în subsidiar, a dispunerii înlocuirii

sancțiunii amenzii cu sancțiunea somației.

Reclamanta a învederat,

prin motivele cererii de recurs, că dispoziția legală conținută de art. 93

alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu este imperativă ci dispozitivă, astfel că în

speță nu poate fi incident principiul ”specialia generalibus derogant” reținut de

instanța de fond pentru fundamentarea soluției contestate. Împotriva deciziilor

de sancționare emise de C.N.A. petenții pot depune contestație direct la instanță

fără a formula plângere prealabilă, fără a fi exclus ca petenții să formuleze anterior

promovării acțiunii plângere prealabilă conform dispozițiilor art. 7 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De aceea, s-a solicitat a se observa

că reclamanta a promovat corect atât contestația împotriva deciziei C.N.A. din 9

decembrie 2009 cât și acțiunea prin care a solicitat anularea acesteia și a deciziei

C.N.A. din 14 ianuarie 2010 prin care a fost respinsă contestația administrativă,

astfel încât instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu aplicarea greșită

a prevederilor art. 93 din Legea nr. 504/2002.

Pe fondul cauzei, reclamanta

a precizat că a făcut toate diligențele pentru a se conforma atât prevederilor

art. 261 din Legea audiovizualului cât și a celor din decizia nr. 853/2009, respectiv

a făcut toate diligențele pentru a reflecta campania electorală în mod echitabil,

echilibrat și imparțial, facilitând exprimarea pluralistă a curentelor de opinie.

În cauză a depus întâmpinare

intimatul C.N.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu

motivarea, în esență, că sentința recurată este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Prin decizia din data

de 9 decembrie 2009 a C.N.A. reclamanta SC E.F.M. SRL a fost sancționată cu amendă

în cuantum de 12.500 RON pentru încălcarea prevederilor art. 261 alin. (1) din Legea

audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum

și ale art. 5 alin. (1) și (3) și art. 6 alin. (1) din decizia nr. 853/2009 privind

regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea Președintelui

României. Decizia sus menționată a fost comunicată recurentei reclamante la data

de 14 decembrie 2009, iar acțiunea în contencios administrativ a fost formulată

la data de 17 iulie 2010.

Potrivit prevederilor

art. 93 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările și completările

ulterioare, „(1) Sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi se aplică

prin acte emise de Consiliu sau de A.N.A.R.C., care acționează prin personalul de

specialitate împuternicit în acest scop. (2) Deciziile de sancționare adoptate de

Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la

data comunicării. (3) Actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate

direct la secția de contencios administrativ a Curții de Apel, fără a fi necesară

formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul

de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. (4) Actele emise în condițiile

alin. (1) și neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu

executoriu”.

În mod evident, în condițiile

în care procedura de atacare la instanță a actelor administrative emise în condițiile

art. 93 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului este reglementată de

legea specială, aplicabilitatea acesteia are prioritate față de legea generală a

contenciosului administrativ, astfel că nu era necesară îndeplinirea procedurii

prealabile, ci acțiunea în contencios administrativ trebuia formulată de reclamantă

în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei din data de 9 decembrie 2009 a C.N.A.

Sensul textului art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu poate fi acela pretins

de recurentă, anume dispozitiv, fiind evident că acesta are o natură imperativă,

atâta vreme cât se prevede expres că atacarea actelor emise în condițiile alin.

(1) - cum este cazul în speță – poate avea loc ”în termen de 15 zile de la comunicare”.

În aceste condiții, se

reține că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei SC

E.F.M. SRL ca tardiv introdusă, în condițiile în care s-a probat în litigiu că acțiunea

în contencios administrativ a fost formulată de această parte mult peste termenul

de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002

a audiovizualului.

Prin urmare, cum nu se

mai impune analizarea motivelor de recurs privitoare la fondul procesului, se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de reclamanta SC E.F.M. SRL împotriva sentinței

civile nr. 4079 din data de 22 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de SC E.F.M. SRL împotriva sentinței nr. 4079 din 22 octombrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2011.