ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2118/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 152 din 7 mai 2014, a respins

acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu I.P.J. Olt și șeful

I.P.J. Olt - comisar șef de poliție F.E.C., prin care solicită obligarea

conducătorului autorității publice la amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 noiembrie 2013, pentru

neexecutarea în termenul de cel mult 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a Sentinței nr. 877 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, în dosarul nr. 2469/54/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 12.999

din 3 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2469/54/2011*;

obligarea pârâților la plata de penalități în sumă de 1.000 RON, stabilite pe

zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu

privind reîncadrarea sa în funcția deținută anterior emiterii Ordinului M.A.I.

nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, ca fiind formulată în contradictoriu cu

persoane fără calitate procesual pasivă.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul S.I., invocând prevederile art. 488

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut, în esență, că, în mod greșit, prima instanță, fără

a intra în judecata fondului, a respins acțiunea sa, reținând că aceasta este

formulată în contradictoriu cu persoane care nu au calitate procesuală pasivă,

impunându-se casarea acesteia.

Se susține, în

esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 12 din Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, art. 4, art. 22, art. 25,

art. 42, art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu

modificările și completările ulterioare, art. 51 și art. 52 din Ordinul M.A.I.

nr. 600/2005, este demonstrată calitatea procesuală pasivă a șefului I.P.J. Olt

și implicit, obligația ce incumbă acestuia cu privire la executarea sentinței

irevocabile prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcția publică deținută,

cât și plata drepturilor salariale de la 22 octombrie 2011 și până la

reîncadrare.

Se susține că prin

Ordinul M.A.I. II/4831 din 25 octombrie 2013, a fost menționată atribuția

Poliției Române în ceea ce privește plata drepturilor salariale, respectiv a

I.P.J. Olt, care nu a dus la îndeplinire în totalitate obligațiile stabilite în

sarcina sa.

De asemenea, se arată

că a mai formulat o acțiune în justiție privind executarea Sentinței

irevocabile nr. 877 din 27 septembrie 2012, în contradictoriu cu M.A.I., care a

fost respinsă prin Sentința nr. 45 din 14 februarie 2014 de către Curtea de

Apel Craiova în dosarul nr. 1711/54/2013, astfel că în acest context procedura executării

silite a sentinței menționate este imposibilă, fapt ce conduce la încălcarea

dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

I.P.J. Olt a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul

că nu a fost parte în cauza în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 877/2012,

irevocabilă, a cărei executare se solicită.

S-a susținut că a

fost pusă în executare sentința menționată, dovada fiind înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, fapt confirmat și de Sentința nr. 45 din 14 februarie 2014

pronunțată în dosarul nr. 1711/54/2013, în care recurentul-reclamant a învestit

instanța cu o acțiune tot în temeiul art. 24, indicând ca pârât M.A.I., însă

acțiunea i-a fost respinsă ca neîntemeiată.

În procedura de

examinare a recursului în completul de filtru a fost întocmit raportul potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat.

Raportul a fost

analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de

ședință din data de 18 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Totodată, completul

de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C.

proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11

februarie 2015 prin care a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru

judecarea pe fond la data de 21 mai 2015, cu citarea părților.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, apreciază că

acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Necontestat este

faptul că prin Sentința nr. 877/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr.

12.999/2013 a aceleiași instanțe, s-a admis în parte acțiunea reclamantului

S.I. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., dispunându-se anularea Ordinului

M.A.I. nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, reîncadrarea reclamantului în funcția

deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite, de la data de 22

octombrie 2011 și până la reîncadrare.

Reclamantul a

solicitat punerea în executare a acestei sentințe.

M.A.I. a emis Ordinul

nr. II/4831 din 23 octombrie 2013 prin care s-a constatat anularea, cu data de

3 octombrie 2013 a Ordinului ministrului nr. II/4004 din 19 octombrie 2011.

Ulterior emiterii

acestui ordin a fost emisă Adresa din 25 octombrie 2013 către I.G.P.R., pentru

a se dispune măsurile ce se impun în vederea punerii în executare a Sentinței

nr. 877/2012 menționată anterior.

De asemenea, prin

Adresa din 11 noiembrie 2013 i s-a comunicat reclamantului actul întocmit în

vederea executării hotărârii menționate în cuprinsul căruia s-a menționat că

"în ceea ce privește reîncadrarea în funcția deținută anterior emiterii

actului administrativ anulat, precum și plata drepturilor salariale cuvenite de

la data de 22 octombrie 2011 și până la reîncadrare, vă precizăm că aceste

sarcini revin Poliției Române, respectiv I.P.J. Olt, cărora li s-au adus la

cunoștință sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, precum și

Ordinul M.A.I. nr. II/4831 din 23 octombrie 2013, prin Adresa D.G.M.R.U. din 25

octombrie 2013".

Recurentul-reclamant,

în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, a formulat acțiune în contradictoriu cu M.A.I., ce a format

obiectul dosarului nr. 1711/54/2013, pe rolul Curții de Apel Craiova, respinsă

prin Sentința nr. 45/2014, irevocabilă prin Decizia nr. 1980 din 13 mai 2015 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cuprinsul

Sentinței nr. 45/2014 s-a reținut, în esență, că prin Adresa din 25 octombrie

2013 către structurile din subordine, au fost luate măsuri suficiente în

vederea reîncadrării reclamantului în funcția deținută anterior.

Necontestat este

faptul că I.P.J. Olt prin șeful acestuia a efectuat plata drepturilor salariale

cuvenite recurentului în temeiul Sentinței nr. 877/2012, în executarea ordinelor/dispozițiilor

organului ierarhic superior.

Potrivit art. 24

alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii

autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite

operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie

în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen,

în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se

duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută

de prezenta lege. (3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a

dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor

prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare,

prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului

autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la

bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905

C. proc. civ."

Rezultă din cuprinsul

acestor dispoziții, fără putință de tăgadă, că în urma admiterii acțiunii,

autoritatea publică este obligată să execute de bună-voie obligațiile impuse în

sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă, iar în caz de

neexecutare, să fie aplicat conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi

de întârziere.

Instanța de fond

învestită cu acțiunea dedusă judecății întemeiată pe dispozițiile art. 24 din

legea menționată, trebuia să analizeze executarea hotărârii definitive

menționate anterior, având în vedere toate circumstanțele de fapt și de drept

care vizau respectarea cerințelor art. 24 și implicit obligarea executării

Sentinței nr. 877/2012.

Este adevărat că

intimatul I.P.J. Olt nu a figurat în calitate de pârât în cauza în care s-a

pronunțat Sentința nr. 877/2012 a cărei executare s-a solicitat de către

reclamant.

Însă, pentru punerea

în executare a acestei sentințe au fost întreprinse demersurile menționate

anterior, potrivit cărora autorităților din subordinea M.A.I. le revenea

obligația punerii în executare a sentinței menționate, dovadă în acest sens

fiind Nota din 18 octombrie 2013, Ordinul M.A.I. nr. II/4831 din 23 octombrie

2013, Adresa D.G.M.R.U. din 25 octombrie 2013, Adresa din 11 noiembrie 2013, al

cărei conținut a fost citat anterior.

Aceste ordine și

instrucțiuni au fost emise de ministrul administrației și internelor în

exercitarea atribuțiilor legale către structurile din subordine, respectiv

Poliția Română, I.P.J. Olt, care a confirmat luarea la cunoștință.

Deci, în virtutea

raporturilor de subordonare, I.P.J. Olt îi reveneau obligații potrivit

competențelor legale, în procedura de executare a Sentinței nr. 877/2012

potrivit ordinului/dispoziției organului ierarhic superior, respectiv M.A.I.,

în raport de care s-a pronunțat hotărârea menționată, astfel că, în mod greșit,

instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului a fost formulată în

contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

A confirma soluția

instanței de fond, în raport și de Sentința nr. 45/2014 a Curții de Apel

Craiova, irevocabilă, pronunțată în contradictoriu cu M.A.I. și ministrul

M.A.I., în cuprinsul căreia s-a statuat că prin Adresa din 25 octombrie 2013 au

fost luate măsuri suficiente în vederea reîncadrării reclamantului în funcția

anterior deținută, conduce la imposibilitatea executării Sentinței nr. 877/2012

și, implicit, înlăturarea aplicabilității art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Această situație nu corespunde dispozițiilor legale referitoare la procedura de

executare a titlurilor executorii pronunțate de instanțele de contencios

administrativ, respectiv scopului urmărit de legiuitor - asigurarea executării

titlurilor executorii.

Față de

considerentele expuse anterior, se impune casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării

se va stabili cadrul procesual și va fi analizată acțiunea formulată de

reclamant în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cât și în

raport cu atribuțiile persoanelor/structurilor obligate prin ordinul/dispoziția

organului ierarhic superior, respectiv M.A.I., care a fost parte în dosarul în

care s-a pronunțat Sentința nr. 877/2012, a cărei executare s-a solicitat,

astfel încât să fie îndeplinit scopul procedurii de executare, reglementată de

Legea nr. 554/2004 în Cap. III.

În consecință, în

temeiul art. 497 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, Înalta Curte, va admite recursul, va

casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.I. împotriva Sentinței nr. 152 din 7 mai 2014 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2015.

Procesat de GGC - N