ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2118/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 152 din 7 mai 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu I.P.J. Olt și șeful I.P.J.

Olt - comisar șef de poliție F.E.C., prin care solicită obligarea conducătorului autorității publice la amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 noiembrie 2013, pentru neexecutarea în termenul de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a Sentinței nr. 877 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2469/54/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 12.999 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2469/54/2011*; obligarea pârâților la plata de penalități în sumă de 1.000 RON, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu privind reîncadrarea sa în funcția deținută anterior emiterii Ordinului M.A.I.

nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesual pasivă. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.I., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că, în mod greșit, prima instanță, fără a intra în judecata fondului, a respins acțiunea sa, reținând că aceasta este formulată în contradictoriu cu persoane care nu au calitate procesuală pasivă, impunându-se casarea acesteia. Se susține, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, art. 4, art. 22, art. 25, art. 42, art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, art. 51 și art. 52 din Ordinul M.A.I.

nr. 600/2005, este demonstrată calitatea procesuală pasivă a șefului I.P.J. Olt și implicit, obligația ce incumbă acestuia cu privire la executarea sentinței irevocabile prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcția publică deținută, cât și plata drepturilor salariale de la 22 octombrie 2011 și până la reîncadrare. Se susține că prin Ordinul M.A.I. II/4831 din 25 octombrie 2013, a fost menționată atribuția Poliției Române în ceea ce privește plata drepturilor salariale, respectiv a I.P.J. Olt, care nu a dus la îndeplinire în totalitate obligațiile stabilite în sarcina sa.

De asemenea, se arată că a mai formulat o acțiune în justiție privind executarea Sentinței irevocabile nr. 877 din 27 septembrie 2012, în contradictoriu cu M.A.I., care a fost respinsă prin Sentința nr. 45 din 14 februarie 2014 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1711/54/2013, astfel că în acest context procedura executării silite a sentinței menționate este imposibilă, fapt ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004. I.P.J. Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că nu a fost parte în cauza în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 877/2012, irevocabilă, a cărei executare se solicită.

S-a susținut că a fost pusă în executare sentința menționată, dovada fiind înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fapt confirmat și de Sentința nr. 45 din 14 februarie 2014 pronunțată în dosarul nr. 1711/54/2013, în care recurentul-reclamant a învestit instanța cu o acțiune tot în temeiul art. 24, indicând ca pârât M.A.I., însă acțiunea i-a fost respinsă ca neîntemeiată. În procedura de examinare a recursului în completul de filtru a fost întocmit raportul potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat. Raportul a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11 februarie 2015 prin care a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea pe fond la data de 21 mai 2015, cu citarea părților. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Necontestat este faptul că prin Sentința nr. 877/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 12.999/2013 a aceleiași instanțe, s-a admis în parte acțiunea reclamantului S.I.

în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., dispunându-se anularea Ordinului M.A.I. nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite, de la data de 22 octombrie 2011 și până la reîncadrare. Reclamantul a solicitat punerea în executare a acestei sentințe. M.A.I. a emis Ordinul nr. II/4831 din 23 octombrie 2013 prin care s-a constatat anularea, cu data de 3 octombrie 2013 a Ordinului ministrului nr. II/4004 din 19 octombrie 2011. Ulterior emiterii acestui ordin a fost emisă Adresa din 25 octombrie 2013 către I.G.P.R., pentru a se dispune măsurile ce se impun în vederea punerii în executare a Sentinței nr. 877/2012 menționată anterior.

De asemenea, prin Adresa din 11 noiembrie 2013 i s-a comunicat reclamantului actul întocmit în vederea executării hotărârii menționate în cuprinsul căruia s-a menționat că "în ceea ce privește reîncadrarea în funcția deținută anterior emiterii actului administrativ anulat, precum și plata drepturilor salariale cuvenite de la data de 22 octombrie 2011 și până la reîncadrare, vă precizăm că aceste sarcini revin Poliției Române, respectiv I.P.J. Olt, cărora li s-au adus la cunoștință sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, precum și Ordinul M.A.I. nr. II/4831 din 23 octombrie 2013, prin Adresa D.G.M.R.U.

din 25 octombrie 2013". Recurentul-reclamant, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a formulat acțiune în contradictoriu cu M.A.I., ce a format obiectul dosarului nr. 1711/54/2013, pe rolul Curții de Apel Craiova, respinsă prin Sentința nr. 45/2014, irevocabilă prin Decizia nr. 1980 din 13 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cuprinsul Sentinței nr. 45/2014 s-a reținut, în esență, că prin Adresa din 25 octombrie 2013 către structurile din subordine, au fost luate măsuri suficiente în vederea reîncadrării reclamantului în funcția deținută anterior. Necontestat este faptul că I.P.J. Olt prin șeful acestuia a efectuat plata drepturilor salariale cuvenite recurentului în temeiul Sentinței nr. 877/2012, în executarea ordinelor/dispozițiilor organului ierarhic superior.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905 C. proc. civ." Rezultă din cuprinsul acestor dispoziții, fără putință de tăgadă, că în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să execute de bună-voie obligațiile impuse în sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă, iar în caz de neexecutare, să fie aplicat conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Instanța de fond învestită cu acțiunea dedusă judecății întemeiată pe dispozițiile art. 24 din legea menționată, trebuia să analizeze executarea hotărârii definitive menționate anterior, având în vedere toate circumstanțele de fapt și de drept care vizau respectarea cerințelor art. 24 și implicit obligarea executării Sentinței nr. 877/2012. Este adevărat că intimatul I.P.J. Olt nu a figurat în calitate de pârât în cauza în care s-a pronunțat Sentința nr. 877/2012 a cărei executare s-a solicitat de către reclamant. Însă, pentru punerea în executare a acestei sentințe au fost întreprinse demersurile menționate anterior, potrivit cărora autorităților din subordinea M.A.I. le revenea obligația punerii în executare a sentinței menționate, dovadă în acest sens fiind Nota din 18 octombrie 2013, Ordinul M.A.I.

nr. II/4831 din 23 octombrie 2013, Adresa D.G.M.R.U. din 25 octombrie 2013, Adresa din 11 noiembrie 2013, al cărei conținut a fost citat anterior. Aceste ordine și instrucțiuni au fost emise de ministrul administrației și internelor în exercitarea atribuțiilor legale către structurile din subordine, respectiv Poliția Română, I.P.J. Olt, care a confirmat luarea la cunoștință. Deci, în virtutea raporturilor de subordonare, I.P.J. Olt îi reveneau obligații potrivit competențelor legale, în procedura de executare a Sentinței nr. 877/2012 potrivit ordinului/dispoziției organului ierarhic superior, respectiv M.A.I., în raport de care s-a pronunțat hotărârea menționată, astfel că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului a fost formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.

A confirma soluția instanței de fond, în raport și de Sentința nr. 45/2014 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă, pronunțată în contradictoriu cu M.A.I. și ministrul M.A.I., în cuprinsul căreia s-a statuat că prin Adresa din 25 octombrie 2013 au fost luate măsuri suficiente în vederea reîncadrării reclamantului în funcția anterior deținută, conduce la imposibilitatea executării Sentinței nr. 877/2012 și, implicit, înlăturarea aplicabilității art. 24 din Legea nr. 554/2004. Această situație nu corespunde dispozițiilor legale referitoare la procedura de executare a titlurilor executorii pronunțate de instanțele de contencios administrativ, respectiv scopului urmărit de legiuitor - asigurarea executării titlurilor executorii.

Față de considerentele expuse anterior, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării se va stabili cadrul procesual și va fi analizată acțiunea formulată de reclamant în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cât și în raport cu atribuțiile persoanelor/structurilor obligate prin ordinul/dispoziția organului ierarhic superior, respectiv M.A.I., care a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat Sentința nr. 877/2012, a cărei executare s-a solicitat, astfel încât să fie îndeplinit scopul procedurii de executare, reglementată de Legea nr. 554/2004 în Cap. III. În consecință, în temeiul art. 497 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.I. împotriva Sentinței nr. 152 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015. Procesat de GGC - N