ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5578 din 3 decembrie 2013,

pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost condamnat inculpatul T.P., la 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

În

baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 3 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că,

inculpatul T.P. a fost surprins de organele de poliție conducând pe drumurile publice un autoturism, având o alcoolemie de 1,50 gr. ‰.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond, ținând seama de criteriile generale prev. în art. 72 C. pen., dar și de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege, pentru care a dispus suspendarea condiționată, apreciindu-se că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executare.

Împotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și inculpatul T.P.

În

apelul său, procurorul a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, susținându-se că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. vechi este o măsură prea blândă în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite, solicitându-se aplicarea dispozițiile art. 86

1

C. pen. vechi.

La rândul său, inculpatul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind „împovărătoare” în raport de conduita bună până la săvârșirea faptei, precum și lipsa antecedentelor penale. În plus, inculpatul a susținut că a recunoscut și regretat fapta.

Prin decizia penală nr. 32/A din 10 februarie 2014,

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești împotriva sentinței penale nr. 5578 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, în Dosarul nr. 13027/280/2013.

A desființat, în parte, sentința și rejudecând, a înlăturat condamnarea inculpatului T.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

A făcut aplicarea art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

A condamnat pe inculpatul T.P. la 1 an și 3 luni închisoare cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. vechi, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata de 4 ani.

A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) și alin. (3) lit. e) C. pen. vechi (dreptul de a conduce un autovehicul).

A atras atenția asupra nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen. vechi.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.P. împotriva aceleiași sentințe, pe care l-a obligat la 300 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpatul T.P. a recunoscut că la data de 2 octombrie 2011 a condus pe drumurile publice de pe raza localității Mărăcineni un autoturism după ce consumase alcool și avea în sânge o alcoolemie de 1,50 gr. ‰, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În

cursul judecății, la 01 februarie 2014, au intrat în vigoare C. pen. și C. proc. pen.

Potrivit art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.

În

raport de această reglementare și având în vedere că, prin art. 336 alin. (1) C. pen. este incriminată fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amendă, față de vechea reglementare prev. în art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 1 și 5 ani, legea mai favorabilă în speță o constituie art. 336 alin. (1) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, dar și la respectarea principiului proporționalității, în sensul corectei adecvări a sancțiunii penale, față de pericolul social concret al faptei, pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei, cu respectarea criteriilor prev. în art. 74 C. pen., instanța de apel a apreciat că suspendarea condiționată prev. de art. 81 C.

p

en. vechi este o măsură prea blândă, impunându-se înlocuirea acesteia cu dispozițiile art. 86

1

C. pen. vechi.

Și sub acest aspect, legea mai favorabilă în raport cu dispozițiile art. 91 C. pen. o constituie dispozițiile art. 86

1

alin. (3) lit. a) - d) și alin. (3) lit. e) C. pen. vechi, care prin obligațiile impuse inculpatului sunt de natură să conducă la atingerea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel Pitești a pronunțat soluția mai sus arătată.

Împotriva deciziei penale nr. 32/A din 10 februarie 2014, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

formulat apel inculpatul T.P., cauza fiind repartizată aleatoriu

completului nr. 4 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și

primind termen de judecată la data de 04 iunie

2015

.

Prin cererea de apel formulată, inculpatul T.P. a solicitat să se revină asupra interzicerii dreptului de a conduce un autovehicul, apreciind că pedepsele aplicate sunt suficiente pentru corectarea sa, iar, dacă i s-ar permite din nou să conducă un autovehicul, acest fapt nu ar reprezenta un pericol public.

Examinând calea de atac promovată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 552 C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, arunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, decizia penală nr. 32/A din 10 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost admis apelul Parchetului și respins apelul inculpatului T.P., a rămas definitivă la data pronunțării ei, respectiv 10 februarie 2014.

Așa fiind, constată că apelantul inculpat T.P. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă niciunei căi de atac,

investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.

În

aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul inculpat T.P.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 10 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, agi, 04 iunie 2015.