ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
La data de 7 iunie 2006 Colegiul Director al
Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a
promovat acțiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc M.G. din
circumscripția Judecătoriei Timișoara, sesizând în acest sens Consiliul de
Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 44 lit.
e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, modificată și
completată.
Consiliul de
disciplină, prin Hotărârea nr. 12 din 12 iulie 2006 a admis acțiunea
disciplinară exercitată de Colegiul director al CEJ Timișoara, aplicând
executorului judecătoresc sancțiunea excluderii din profesia de executor
judecătoresc.
Împotriva acestei
hotărâri executorul judecătoresc a formulat contestație, solicitând, în
contradictoriu cu Colegiul director al CEJ Timișoara, admiterea acesteia și, în
consecință, desființarea Hotărârii nr. 12 din 12 iulie 2006 a Consiliului de
disciplină al CEJ Timișoara.
Prin Hotărârea nr. 15
din 6 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9/CSD/2006, Comisia Superioară
de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România a
admis contestația formulată de M.Gh., în calitate de executor judecătoresc,
împotriva Hotărârii nr. 12 din 12 iulie 2006, pronunțată de Consiliul de
Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor
Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a desființat hotărârea,
constatând că aceasta a fost pronunțată de un complet nelegal constituit și a
înaintat dosarul Consiliului pentru rejudecarea acțiunii disciplinare.
În temeiul art. 48
alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, Ministerul
Justiției a promovat recurs împotriva hotărârii Comisiei Superioare de
disciplină nr. 15 din 6 octombrie 2006, care a fost soluționat de Curtea de
Apel Timișoara prin Decizia nr. 1198/2007.
M.Gh. a promovat
recurs împotriva acestei hotărâri, admis prin Decizia nr. 2133 din 27 mai 2008,
cu consecința trimiterii cauzei pentru soluționarea în primă instanță la Curtea
de Apel Timișoara, reținându-se că executorul judecătoresc a fost privat de un
grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei ca recurs, iar nu ca o
contestație de primă instanță.
Cauza a fost
reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara; prin încheierea nr. 3882 din 4
noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea
judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, unde a fost înregistrată sub nr.
1236/35/CA/2008, fiind soluționată în primă instanță prin Sentința nr. 23/CA/9
februarie 2009, în sensul admiterii contestației promovate de Ministerul
Justiției împotriva Hotărârii nr. 15 din 6 octombrie 2006, emisă de Comisia
Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din
România, care a fost anulată, cauza fiind trimisă la Comisia Superioară de
Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România pentru
judecarea în fond a acțiunii disciplinare.
Fiind astfel
învestită, prin Hotărârea nr. 5 din 1 iunie 2012, Comisia Superioară de
Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România a
analizat în fond contestația promovată de M.Gh., respingând-o, menținând în tot
Hotărârea nr. 12 din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei
Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În dispozitivul acestei
hotărâri s-a menționat că este definitivă, susceptibilă de recurs, în temeiul
art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data
pronunțării hotărârii.
Hotărârea a fost
comunicată executorului judecătoresc M.Gh. la data de 25 iunie 2013, iar acesta
a formulat, la data de 10 iulie 2013, contestația de față, prin care solicită
respingerea acțiunii disciplinare, prin schimbarea hotărârii atacate.
1.2. Soluția
instanței de fond
Prin Încheierea nr.
9962/bis din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a trimis cererea
promovată și completată de reclamantul M.Gh. împotriva pârâților Uniunea
Națională a executorilor judecătorești din România prin Comisia Superioară de
Disciplină și Ministerul Justiției, pentru repartizare aleatorie la un complet
de primă instanță din cadrul aceleiași instanțe.
Instanța a reținut
că, deși la data pronunțării Hotărârii nr. 5 din 1 iunie 2012 de către Comisia
Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din
România, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 stabilea că este recursul
calea de atac susceptibil a fi promovată împotriva acesteia, demersul judiciar
de față a fost inițiat de executorul judecătoresc M.Gh. la data de 10 iulie
2013, urmare a faptului că hotărârea i-a fost comunicată în data de 25 iunie
2013.
În opinia instanței,
hotărârea emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a
Executorilor Judecătorești din România nu a putut fi calificată ca hotărâre
judecătorească, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 725 alin. (3) C.
proc. civ., respectiv art. 27 NCPC. Dimpotrivă, s-a reținut că aceasta
reprezintă un act administrativ jurisdicțional, rezultând astfel că împotriva
sa este susceptibil a fi promovată calea de atac reglementată de legea în
vigoare la momentul formulării căii de atac, în baza principiului aplicării
imediate a normelor noi de procedură.
În concluzie, art. 48
alin. (5) din Legea nr. 188/2000 s-a modificat de la momentul adoptării
hotărârii Comisiei și până la promovarea contestației de față, în așa fel încât
legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea de promovare a recursului împotriva
hotărârii, ci a unei contestații, în primă instanță. Prin urmare, demersul de
față a fost calificat drept simplă contestație, susceptibilă de analiză în primă
instanță de Curtea de Apel Timișoara.
1.3. Cererea de
recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamantul M.Gh., fără a-l motiva.
Deși cererea a fost
calificată ca apel, față de dispozițiile art. 97 din legea procedurală,
potrivit cărora Înalta Curte poate fi învestită numai cu soluționarea căii de
atac a recursului, calea de atac declarată de reclamantul M.Gh. a fost
calificată ca recurs.
Recursul este
inadmisibil
Prin Încheierea nr.
9962/bis din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a trimis cererea
promovată și completată de reclamantul M.Gh. împotriva pârâților Uniunea
Națională a executorilor judecătorești din România prin Comisia Superioară de
Disciplină și Ministerul Justiției, pentru repartizare aleatorie la un complet
de primă instanță din cadrul aceleiași instanțe.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs M.Gh..
Prin urmare,
reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri ce nu avea deschisă
această cale de atac conform legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.Gh. împotriva Încheierii nr. 9962 Bis din 24 octombrie 2013 a
Curții de Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2015.
Procesat de GGC - LM