ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 866/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată La data de 7 iunie 2006 Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a promovat acțiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc M.G. din circumscripția Judecătoriei Timișoara, sesizând în acest sens Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 44 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, modificată și completată. Consiliul de disciplină, prin Hotărârea nr. 12 din 12 iulie 2006 a admis acțiunea disciplinară exercitată de Colegiul director al CEJ Timișoara, aplicând executorului judecătoresc sancțiunea excluderii din profesia de executor judecătoresc.

Împotriva acestei hotărâri executorul judecătoresc a formulat contestație, solicitând, în contradictoriu cu Colegiul director al CEJ Timișoara, admiterea acesteia și, în consecință, desființarea Hotărârii nr. 12 din 12 iulie 2006 a Consiliului de disciplină al CEJ Timișoara. Prin Hotărârea nr. 15 din 6 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9/CSD/2006, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România a admis contestația formulată de M.Gh., în calitate de executor judecătoresc, împotriva Hotărârii nr. 12 din 12 iulie 2006, pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a desființat hotărârea, constatând că aceasta a fost pronunțată de un complet nelegal constituit și a înaintat dosarul Consiliului pentru rejudecarea acțiunii disciplinare.

În temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, Ministerul Justiției a promovat recurs împotriva hotărârii Comisiei Superioare de disciplină nr. 15 din 6 octombrie 2006, care a fost soluționat de Curtea de Apel Timișoara prin Decizia nr. 1198/2007. M.Gh. a promovat recurs împotriva acestei hotărâri, admis prin Decizia nr. 2133 din 27 mai 2008, cu consecința trimiterii cauzei pentru soluționarea în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara, reținându-se că executorul judecătoresc a fost privat de un grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei ca recurs, iar nu ca o contestație de primă instanță.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara; prin încheierea nr. 3882 din 4 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Oradea, unde a fost înregistrată sub nr. 1236/35/CA/2008, fiind soluționată în primă instanță prin Sentința nr. 23/CA/9 februarie 2009, în sensul admiterii contestației promovate de Ministerul Justiției împotriva Hotărârii nr. 15 din 6 octombrie 2006, emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, care a fost anulată, cauza fiind trimisă la Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România pentru judecarea în fond a acțiunii disciplinare.

Fiind astfel învestită, prin Hotărârea nr. 5 din 1 iunie 2012, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România a analizat în fond contestația promovată de M.Gh., respingând-o, menținând în tot Hotărârea nr. 12 din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat că este definitivă, susceptibilă de recurs, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii. Hotărârea a fost comunicată executorului judecătoresc M.Gh. la data de 25 iunie 2013, iar acesta a formulat, la data de 10 iulie 2013, contestația de față, prin care solicită respingerea acțiunii disciplinare, prin schimbarea hotărârii atacate.

1.2. Soluția instanței de fond Prin Încheierea nr. 9962/bis din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a trimis cererea promovată și completată de reclamantul M.Gh. împotriva pârâților Uniunea Națională a executorilor judecătorești din România prin Comisia Superioară de Disciplină și Ministerul Justiției, pentru repartizare aleatorie la un complet de primă instanță din cadrul aceleiași instanțe. Instanța a reținut că, deși la data pronunțării Hotărârii nr. 5 din 1 iunie 2012 de către Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 stabilea că este recursul calea de atac susceptibil a fi promovată împotriva acesteia, demersul judiciar de față a fost inițiat de executorul judecătoresc M.Gh.

la data de 10 iulie 2013, urmare a faptului că hotărârea i-a fost comunicată în data de 25 iunie 2013. În opinia instanței, hotărârea emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România nu a putut fi calificată ca hotărâre judecătorească, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 725 alin. (3) C. proc. civ., respectiv art. 27 NCPC. Dimpotrivă, s-a reținut că aceasta reprezintă un act administrativ jurisdicțional, rezultând astfel că împotriva sa este susceptibil a fi promovată calea de atac reglementată de legea în vigoare la momentul formulării căii de atac, în baza principiului aplicării imediate a normelor noi de procedură.

În concluzie, art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 s-a modificat de la momentul adoptării hotărârii Comisiei și până la promovarea contestației de față, în așa fel încât legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea de promovare a recursului împotriva hotărârii, ci a unei contestații, în primă instanță. Prin urmare, demersul de față a fost calificat drept simplă contestație, susceptibilă de analiză în primă instanță de Curtea de Apel Timișoara. 1.3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.Gh., fără a-l motiva. Deși cererea a fost calificată ca apel, față de dispozițiile art. 97 din legea procedurală, potrivit cărora Înalta Curte poate fi învestită numai cu soluționarea căii de atac a recursului, calea de atac declarată de reclamantul M.Gh.

a fost calificată ca recurs. 2. Recursul este inadmisibil Prin Încheierea nr. 9962/bis din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a trimis cererea promovată și completată de reclamantul M.Gh. împotriva pârâților Uniunea Națională a executorilor judecătorești din România prin Comisia Superioară de Disciplină și Ministerul Justiției, pentru repartizare aleatorie la un complet de primă instanță din cadrul aceleiași instanțe. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs M.Gh.. Prin urmare, reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri ce nu avea deschisă această cale de atac conform legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.Gh. împotriva Încheierii nr. 9962 Bis din 24 octombrie 2013 a Curții de Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015. Procesat de GGC - LM