ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2014

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C.F. a chemat în judecată pârâții S.S.P.R. din Decembrie 1989 și C.P.R.

din Decembrie 1989, solicitând obligarea pârâților la analizarea, verificarea și acordarea certificatului doveditor al calității de revoluționar, având în vedere participarea activă și de notorietate (alături de mulți alți revoluționari care au certificate de revoluționar) la evenimentele din timpul Revoluției din Decembrie 1989. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a participat nemijlocit la evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989, desfășurând activitate de pază, înarmat, la clădirea Securității din Brașov, și că, deși participarea sa a fost de notorietate și este susținută de acte, martori, probe aflate în dosarul depus la S.S.P.R., pârâtele au refuza să-i elibereze certificatul doveditor al calității de revoluționar.

Prin sentința civilă nr. 1828 din 8 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile autorității de lucru judecat, prescripției dreptului la acțiune, lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C.P.R. din Decembrie 1989; a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul S.S.P.R. din Decembrie 1989, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C.F. ca inadmisibilă. Împotriva sentinței civile nr. 1828 din 8 martie 2011 a declarat recurs reclamantul C.C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 1932 din 6 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul astfel declarat.

Recurentul C.C.F. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1932 din 6 aprilie 2012, întemeiată pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., iar la termenul din 13 noiembrie 2012, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an și pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o rice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ. , Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatând din oficiu că s-a perimat contestația în anulare formulată de C.C.F. împotriva Deciziei civile nr. 1932 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal . Deși contestatorul a formulat, la data de 25 noiembrie 2013, cerere de repunere a cauzei pe rol, se constată că acest act nu este de natură a întrerupe cursul perimării, fiind înregistrat după împlinirea termenului de un an prevăzut de dispozițiile legale sus-citate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de C.C.F. împotriva Deciziei civile nr. 1932 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2014.