ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cererii de

suspendare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată, petenta O.C.D. a

solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014, emis

de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii,

petenta arată că are calitatea de magistrat-asistent în cadrul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind numită

în această funcție la data de 1 aprilie 2010, în baza Hotărârii nr. 289 din 17

martie 2010 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii; anterior, în perioada 1999 - 2010, a avut calitatea de avocat în

cadrul Baroului București, respectiv, în perioada 1986 - 1999, a desfășurat

activitate în alte domenii, astfel încât la data angajării în funcția de

magistrat-asistent avea o vechime în muncă de 24 de ani.

Prin Ordin emis de

Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că, începând cu

data de 1 aprilie 2010, urmare numirii în funcția de magistrat-asistent,

petenta se încadrează în gradul III profesional și va primi o indemnizație de

încadrare brută lunară în sumă de 7.475 RON (4.672 RON indemnizație de

încadrare, plus 1.635 RON adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică, plus adaos de 10% pentru confidențialitate, plus 1.168 RON spor

de 25% pentru vechime în muncă), la care se adaugă 1.121 RON spor pentru

condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare ori periculoase, plus un

cuantum în sumă de 982 RON, reprezentând spor de confidențialitate, risc și

suprasolicitare neuropsihică, totalizând un venit brut lunar în sumă de 9.578

RON.

Ca urmare a aplicării

dispozițiilor O.U.G. nr. 19/2012, în baza Ordinului nr. 149 din 29 mai 2012 al

Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că începând cu

data de 1 iunie 2012 cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară a

petentei este de 6.965 RON, cuantumul sporului pentru condiții deosebite de

muncă este de 1.044 RON, cuantumul sporurilor conform art. 4 alin. (3) lit. b)

este de 916 RON, totalizând un venit brut lunar în sumă de 8.925 RON.

Prin Ordinul nr. 284

din 3 decembrie 2012 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

s-a stabilit că, începând cu data de 1 decembrie 2012, cuantumul brut al

indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază de care beneficiază

judecătorii, magistrații-asistenți, personalul auxiliar de specialitate,

personalul conex, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, se majorează cu 7,4% față de nivelul

acordat pentru luna noiembrie 2012.

Totodată, s-a

stabilit că, începând cu aceeași dată, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor,

compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac

parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază judecătorii,

magistrații-asistenți, personalul auxiliar de specialitate, personalul conex,

funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, se majorează cu 7,4% față de nivelul acordat pentru luna

noiembrie 2012, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în

aceleași condiții.

Drept urmare, s-a

comunicat petentei că începând cu data de 1 decembrie 2012 cuantumul

indemnizației de încadrare brută lunară de care beneficiază este de 7.480 RON,

cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă este de 1.121 RON,

cuantumul sporurilor conform art. 4 alin. (3) lit. b) este de 984 RON,

totalizând un venit brut lunar în sumă de 9.585 RON.

În anul 2013, când

petenta a împlinit trei ani vechime în funcția de magistrat-asistent, prin

Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație

și Justiție, s-a stabilit că începând cu data de 1 aprilie 2013, petenta, având

calitatea de "magistrat-asistent gradul III, gradația 5, clasa 101 (coeficient

de ierarhizare 11,98) în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal,

promovează în funcția de magistrat-asistent gradul II, gradația 5, clasa 102

(coeficient de ierarhizare 12,32)".

De asemenea, s-a

stabilit că, începând cu aceeași dată, petenta va primi o indemnizație de

încadrare brută lunară în sumă de 8.484 RON, la care se adaugă un cuantum în

sumă de 1.273 RON, reprezentând spor pentru condiții de muncă grele,

vătămătoare ori periculoase, plus un cuantum de 1.114 RON, reprezentând spor

confidențialitate, risc și suprasolicitare neuropsihică, totalizând un venit

brut lunar în sumă de 10.871 RON.

Arată petenta că, în

pofida sporurilor/majorărilor legale, reglementate de actele normative avute în

vedere la emiterea ordinului de încadrare anterior, prin Ordinul nr. 367 din 12

noiembrie 2014 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

contestat în cauză, a fost menținută încadrarea în funcția de

magistrat-asistent gradul II, gradația 5, clasa 102 (coeficient de ierarhizare 12,32),

însă au fost calculate retroactiv, începând cu data de 1 aprilie 2013, alte

drepturi salariale, mult diminuate.

Astfel, susține

petenta, în noiembrie 2014, fără a se anula ordinul mai sus precizat, prin

Ordinul nr. 367 din 12 noiembrie 2014 emis de Președintele Înaltei Curți de

Casație și Justiție, a cărui executare se solicită a fi suspendată, s-a

stabilit că, începând cu data de 1 aprilie 2013, petenta "magistrat

asistent gradul II, gradația 5, clasa 102 (coeficient de ierarhizare 12,32) la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

va primi o indemnizație de încadrare brută lunară în sumă de 7.906 RON, la care

se adaugă un cuantum de 1.157 RON, reprezentând spor pentru condiții de muncă

grele, vătămătoare ori periculoase, plus un cuantum de 1.014 RON, reprezentând

spor confidențialitate, risc și suprasolicitare neuropsihică, totalizând un

venit brut lunar în sumă de 10.077 RON", (cu 794 RON mai puțin decât

venitul brut lunar stabilit prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013 emis de

Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Susține petenta că,

în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării ordinului contestat, până

la pronunțarea instanței de fond, respectiv existența unui caz bine justificat,

necesitatea prevenirii unei pagube iminente și declanșarea procedurii

administrative prealabile, conform dovezii anexate cererii de suspendare.

Petenta apreciază, în

ceea ce privește condiția privind existența cazului bine justificat, că

aparența de nelegalitate a Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014 este mai

mult decât evidentă, în condițiile în care, în primul rând, stabilește o

situație nouă pentru trecut și, în al doilea rând, stabilește o altă situație

decât cea stabilită prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013, deși acest ultim

ordin nu a fost nici revocat și nici anulat.

Se susține că ordinul

contestat contravine principiului constituțional al neretroactivității legii,

precum și principiului securității raporturilor juridice, reflectat de toate

articolele Convenției Europene a Drepturilor Omului și consacrat de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, atât timp cât certitudinea

privind drepturile salariale ce i se cuveneau petentei pentru activitatea deja

prestată o perioadă mai mare de un an a fost înlăturată printr-o măsură dispusă

retroactiv în data de 12 noiembrie 2014.

Ordinul contestat,

nr. 367 din 12 noiembrie 2014, stabilește o altă situație decât cea stabilită

prin Ordinul nr. 81 din 9 aprilie 2013, act intrat în circuitul civil și care a

produs și produce efecte juridice, nu a fost nici revocat și nici anulat; de

asemenea, este un act nemotivat, întrucât, deși în preambul face trimitere la

anumite acte normative, nu explică diminuarea salarială survenită, aceleași

acte normative fiind de altfel menționate și în Ordinul nr 81 din 9 aprilie

2013.

În ce privește

condiția prevenirii unei pagube iminente, petenta susține că este îndeplinită,

aceasta constând în diminuarea iminentă a unor drepturi salariale, în

condițiile în care ordinul contestat urmează să fie pus în executare, cu

consecința evidentă a diminuării veniturilor lunare și afectării situației sale

financiare; diminuarea veniturilor lunare este de natură a-i afecta petentei

situația financiară personală, întrucât, pe lângă cheltuielile legate de

utilități, are credite de nevoi personale ce au fost acordate în raport de

veniturile realizate anterior emiterii ordinului contestat, existând riscul

declarării de către instituțiile bancare a ajungerii la scadență a creditelor

acordate, dacă se apreciază gradul de insolvabilitate în situația creată prin

emiterea Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014.

Prin întâmpinarea

formulată, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că

în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care

să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze

la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea

de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar

la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Argumentele privind

nemotivarea actului administrativ și aplicarea retroactivă a acestuia vizează

aspecte de fond ale cauzei, care nu pot fi examinate cu ocazia analizării cererii

de suspendare a executării actului administrativ, întrucât aceasta ar echivala

cu o prejudecare a acțiunii în anulare.

Simpla existență a

îndoielii petentei asupra legalității actului administrativ atacat nu este de

natură a conduce la soluția de suspendare a executării acestuia, întrucât

pentru verificarea susținerilor este necesară o analiză în profunzime a cauzei

pe fond, care nu poate fi realizată în cadrul soluționării unei cereri de

suspendare.

De asemenea, se arată

în întâmpinare, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că

noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material

viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în

cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată, (în acest sens secția

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțându-se în mod constant în soluționarea cauzelor având obiect similar cu

cel al prezentei cauze).

Petenta a formulat

răspuns la întâmpinare, solicitând, în esență, înlăturarea argumentelor

intimatei și admiterea cererii de suspendare a executării actului contestat.

Soluția Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Verificându-și

competența materială și constatând că, potrivit art. 7 alin. (2) din anexa VI a

Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice, este competentă să soluționeze cauza de față;

Examinând cauza, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de petenta,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii;

Înalta Curte constată

că cererea de suspendare este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

În cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, care prevăd pentru suspendarea executării actului

administrativ condițiile cazului bine justificat și prevenirii producerii unei

pagube iminente.

Referindu-se la

noțiunile menționate mai sus, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 definește

"paguba iminentă" ca fiind - "prejudiciul material viitor și

previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public" (lit. ș) iar "cazuri

bine justificate" - "împrejurările legate de starea de fapt și de

drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ" (lit. t).

Cele două condiții,

prin modul restrictiv-imperativ în care sunt reglementate, denotă caracterul de

excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând,

așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ

aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența

"unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".

Condiția existenței

unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc

argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului

administrativ contestat, altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară

a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de

nelegalitate a actului respectiv.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative

presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile

legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Principiul

impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să

fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în

cadrul cererii de suspendare, instanța este limitată la a cerceta, după

verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ

cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Așadar, în cadrul cererii

de suspendare, instanța nu va cerceta actul administrativ sub aspectul

îndeplinirii condițiilor de legalitate și oportunitate, această obligație

revenind instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Condiția existenței

cazului "bine justificat" presupune ca asupra legalității actului

administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă,

fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a

consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura,

chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor

administrative, prin suspendarea executării acestora, instanța poate aprecia

necesitatea unei asemenea măsuri numai prin raportare la probele administrate

în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a

prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului

administrativ; instanța are, deci, posibilitatea să efectueze numai o cercetare

sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte apreciază

că, în cauză, petenta nu a prezentat suficiente elemente care să conducă la

existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea ordinului

contestat.

Astfel, în susținerea

cazului bine justificat, petenta a invocat efectul retroactiv al ordinului,

susținând că cel anterior nu a fost revocat sau anulat, și nemotivarea actului

a cărui executare se solicită a fi suspendată.

În cadrul cererii de

suspendare, însă, instanța nu poate examina aceste critici ce reprezintă chiar

temeiul contestației administrative, pentru că ar însemna o prejudecare a

cererii în anulare.

Nu există, așadar,

suficiente indicii aparente, care să răstoarne prezumția de legalitate a

actului administrativ, fără ca prin aceasta să se antameze sau să se anticipeze

analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat.

De asemenea, instanța

de control judiciar consideră că nici cerința pagubei iminente ce s-ar produce

petentei în cazul executării imediate a actului contestat nu este îndeplinită.

Astfel, după cum

rezultă din definiția dată de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, mai sus citate, paguba iminentă presupune o anumită urgență

pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Potrivit definiției

legale, condiția privind paguba iminentă este, așadar, îndeplinită numai dacă

prejudiciul creat ca urmare a emiterii actului administrativ contestat ar fi

greu sau imposibil de recuperat.

În cauză, însă,

această condiție nu este îndeplinită, diminuarea salariară dispusă prin actul

administrativ contestat putând fi recuperată, în cazul în care actul va fi

anulat.

Pentru considerentele

arătate, reținând că nu sunt întemeiate motivele formulate de petentă, nefiind

întrunite cumulativ cerințele legale pentru suspendarea executării actelor

administrative, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

suspendare a executării Ordinului nr. 367 din 12 noiembrie 2014, emis de

Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de O.C.D., ca

neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2015.

Procesat de GGC - N