ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1829/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 28 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului Mureș reclamanta comuna Miheșu de Câmpie, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., A.N.P.A., Comisia de Privatizare Concesionare, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 204 din 26 octombrie 2012 emisă de pârât, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea Hotărârii nr. 204 din 26 octombrie 2012 în sensul admiterii solicitării Primăriei comunei Miheșu de Câmpie, de trecere din domeniul public al Statului Român în domeniul public al comunei Miheșu de Câmpie a 144,90 ha teren sub luciul de apă aferent amenajării piscicole Miheșu de Câmpie, județul Mureș.

În motivele contestației reclamanta a învederat faptul că prin Hotărârea nr. 204 din 26 octombrie 2012 a M.A.D.R., A.N.P.A., Comisia de Privatizare Concesionare, a respins, în mod nelegal, solicitarea de emitere a unei hotărâri de guvern pentru trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrative-teritoriale, prin încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) al Legii nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Reclamanta a mai arătat că există documente care atestă că în anul 1948 pe raza actuală a U.A.T. Miheșu de Câmpie funcționa și Primăria Răzoare iar suprafața totală este de 144,90 ha pe documente pe care le-a anexat în copie.

S-a susținut că în Extrasul de carte funciară din 1977 Miheșu de Câmpie suprafața de 144,90 ha figurează doar în administrarea SC P.Z. SA. Instituția Prefectului județului Mureș prin Hotărârea nr. 60/2000 a hotărât reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, care ulterior a fost anulată. S-a arătat că potrivit Hotărârii nr. 60/2000 Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie a preluat această suprafață și a trecut-o în domeniul public al comunei. Prin Sentința nr. 4.040 din 22 octombrie 2013, Tribunalul Mureș a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta comuna Miheșu de Câmpie în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.

- A.N.P.A. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 68 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanță din oficiu; a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta comuna Miheșu de Câmpie, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., A.N.P.A., Comisia de Privatizare Concesionare. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că Legea nr. 213/1998 stabilește expres posibilitatea de a ataca în contencios administrativ hotărârile de trecere a bunurilor din domeniul privat în domeniul public respectiv de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat.

S-a constatat că hotărârile prin care un bun își păstrează regimul juridic de bun public dar cu schimbarea proprietarului (unitate administrativ-teritorială sau stat) nu sunt supuse căii de atac prevăzute de art. 8 din Legea nr. 213/1998 deși reprezintă formal acte administrative. În cazul menținerii regimului de proprietate publică a unui bun, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998 care dispun în sensul că litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. S-a concluzionat că în litigiul dedus judecății vizând practic dreptul de proprietate asupra unui bun proprietate publică - în acest sens fiind de altfel și motivarea cererii de chemare în judecată - reclamanta avea posibilitatea de a acționa în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 și nu conform art. 8 din același act normativ.

S-a arătat în considerentele sentinței că doar hotărârea de modificare a regimului juridic al unui bun poate fi atacată, ca act administrativ tipic, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind posibile soluțiile prevăzute de art. 18 alin. (1) din același act normativ. Or, o hotărâre prin care se refuză trecerea bunului din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale dă expresie voinței proprietarului bunului de a-și păstra acest bun în patrimoniu și nu poate fi apreciată ca un refuz nejustificat, acesta fiind și sensul dispozițiilor Legii nr. 213/1998 care nu prevăd o cale de atac cu privire la aceste acte. În concluzie, raportat la obiectul acțiunii și la calea procesuală aleasă de parte, s-a constatat că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și este întemeiată.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta unitatea administrativ-teritorială comuna Miheșu de Câmpie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și modificării Hotărârii nr. 204 din 26 octombrie 2012 emisă de către pârât, în sensul trecerii din domeniul public al Statului în domeniul public al comunei Miheșu de Câmpie a suprafeței de 144,90 ha. S-a arătat că, în mod nelegal, instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza actele depuse în probațiune și a soluționat cauza invocând din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, prin cererea dedusă judecății reclamantul a solicitat modificarea Hotărârii nr. 204 din 26 octombrie 2012 în sensul admiterii solicitării Primăriei comunei Miheșu de Câmpie, de trecere din domeniul public al Statului Român în domeniul public al comunei Miheșu de Câmpie a 144,90 ha teren sub luciul de apă aferent amenajării piscicole Miheșu de Câmpie, județul Mureș. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte observă că aceasta nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia s-a oprit Curtea de Apel. Față de împrejurarea că prima instanță a invocat, în condițiile art. 137 C. proc. civ., inadmisibilitatea acțiunii, nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanță, prin necercetarea fondului pretenției.

Astfel cum s-a arătat, acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia "(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului." Prin Hotărârea nr. 204 din 26 octombrie 2012 emisă de către pârât "S-a respins solicitarea Primăriei Miheșu de Câmpie, județul Mureș de trecere din domeniul public al Statului Român în domeniul public al comunei Miheșu de Câmpie a 144,99 ha teren sub luciul de apă aferent amenajării piscicole Miheșu de Câmpie, județul Mureș întrucât sunt încălcate prevederile art. 136 alin. (4) din Constituție". Astfel cum s-a prezentat în partea introductivă a prezentei decizii, reclamanta și-a motivat acțiunea pe existența unor documente care ar atesta ca această suprafață solicitată ar fi aparținut domeniului public al comunei, fără însă a exista o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate.

Constată instanța de control judiciar că, într-adevăr, Legea nr. 213/1998 prevede expres prin art. 8 și 10 posibilitatea atacării în fața instanței de contencios administrativ doar a hotărârilor, prin care s-a modificat regimul juridic al unui bun (din domeniul privat în domeniul public, respectiv, din domeniul public în domeniul privat) iar nu a hotărârii prin care s-a respins cererea formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 213/1998. Deși și o astfel de hotărâre ar putea, de principiu, fi atacată pentru pronunțarea ei cu exces de putere, în fapt, astfel cum s-a arătat acțiunea reclamantei vizează stabilirea unui drept de proprietate asupra bunului. O astfel de cerere ar putea fi formulată în fața instanței de contencios administrativ potrivit art. 23 din Legea nr. 213/1998, care însă implică un alt demers și un alt cadru procesual.

În raport de aceste precizări, apare corectă concluzia Curții de Apel, în sensul că, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 213/1998, respectiv modificarea Hotărârii Comisiei de Privatizare din cadrul M.A.D.R., este inadmisibilă. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de unitatea administrativ-teritorială comuna Miheșu de Câmpie împotriva Sentinței nr. 68 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2015. Procesat de GGC - N