ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1829/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 28 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului Mureș

reclamanta comuna Miheșu de Câmpie, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.,

A.N.P.A., Comisia de Privatizare Concesionare, în temeiul dispozițiilor Legii

nr. 554/2004 a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 204 din 26

octombrie 2012 emisă de pârât, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună modificarea Hotărârii nr. 204 din 26 octombrie 2012 în sensul

admiterii solicitării Primăriei comunei Miheșu de Câmpie, de trecere din

domeniul public al Statului Român în domeniul public al comunei Miheșu de

Câmpie a 144,90 ha teren sub luciul de apă aferent amenajării piscicole Miheșu

de Câmpie, județul Mureș.

În motivele

contestației reclamanta a învederat faptul că prin Hotărârea nr. 204 din 26

octombrie 2012 a M.A.D.R., A.N.P.A., Comisia de Privatizare Concesionare, a

respins, în mod nelegal, solicitarea de emitere a unei hotărâri de guvern

pentru trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al

unității administrative-teritoriale, prin încălcarea prevederilor art. 9 alin.

(1) al Legii nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia.

Reclamanta a mai

arătat că există documente care atestă că în anul 1948 pe raza actuală a U.A.T.

Miheșu de Câmpie funcționa și Primăria Răzoare iar suprafața totală este de

144,90 ha pe documente pe care le-a anexat în copie.

S-a susținut că în

Extrasul de carte funciară din 1977 Miheșu de Câmpie suprafața de 144,90 ha

figurează doar în administrarea SC P.Z. SA. Instituția Prefectului județului

Mureș prin Hotărârea nr. 60/2000 a hotărât reconstituirea dreptului de

proprietate pentru această suprafață, care ulterior a fost anulată.

S-a arătat că

potrivit Hotărârii nr. 60/2000 Comisia locală de fond funciar Miheșu de Câmpie

a preluat această suprafață și a trecut-o în domeniul public al comunei.

Prin Sentința nr.

4.040 din 22 octombrie 2013, Tribunalul Mureș a admis excepția de necompetență

materială a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a

dispus declinarea în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș a cererii de chemare

în judecată formulată de reclamanta comuna Miheșu de Câmpie în contradictoriu

cu pârâtul M.A.D.R. - A.N.P.A.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 68

din 16 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității

acțiunii invocată de instanță din oficiu; a fost respinsă ca inadmisibilă

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta comuna Miheșu de

Câmpie, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., A.N.P.A., Comisia de Privatizare

Concesionare.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel a reținut că Legea nr. 213/1998 stabilește

expres posibilitatea de a ataca în contencios administrativ hotărârile de

trecere a bunurilor din domeniul privat în domeniul public respectiv de trecere

a bunurilor din domeniul public în domeniul privat.

S-a constatat că

hotărârile prin care un bun își păstrează regimul juridic de bun public dar cu

schimbarea proprietarului (unitate administrativ-teritorială sau stat) nu sunt

supuse căii de atac prevăzute de art. 8 din Legea nr. 213/1998 deși reprezintă

formal acte administrative.

În cazul menținerii

regimului de proprietate publică a unui bun, s-a constatat incidența

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998 care dispun în sensul că litigiile

cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor,

orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios

administrativ.

S-a concluzionat că

în litigiul dedus judecății vizând practic dreptul de proprietate asupra unui

bun proprietate publică - în acest sens fiind de altfel și motivarea cererii de

chemare în judecată - reclamanta avea posibilitatea de a acționa în

conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 și nu conform art.

8 din același act normativ.

S-a arătat în

considerentele sentinței că doar hotărârea de modificare a regimului juridic al

unui bun poate fi atacată, ca act administrativ tipic, conform dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind posibile soluțiile prevăzute de art. 18

alin. (1) din același act normativ. Or, o hotărâre prin care se refuză trecerea

bunului din domeniul public al statului în domeniul public al unității

administrativ-teritoriale dă expresie voinței proprietarului bunului de a-și

păstra acest bun în patrimoniu și nu poate fi apreciată ca un refuz nejustificat,

acesta fiind și sensul dispozițiilor Legii nr. 213/1998 care nu prevăd o cale

de atac cu privire la aceste acte.

În concluzie,

raportat la obiectul acțiunii și la calea procesuală aleasă de parte, s-a

constatat că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și este

întemeiată.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta unitatea administrativ-teritorială comuna

Miheșu de Câmpie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei

succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și modificării

Hotărârii nr. 204 din 26 octombrie 2012 emisă de către pârât, în sensul

trecerii din domeniul public al Statului în domeniul public al comunei Miheșu

de Câmpie a suprafeței de 144,90 ha.

S-a arătat că, în mod

nelegal, instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza actele depuse în

probațiune și a soluționat cauza invocând din oficiu excepția inadmisibilității

cererii de chemare în judecată.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin cererea

dedusă judecății reclamantul a solicitat modificarea Hotărârii nr. 204 din 26

octombrie 2012 în sensul admiterii solicitării Primăriei comunei Miheșu de

Câmpie, de trecere din domeniul public al Statului Român în domeniul public al

comunei Miheșu de Câmpie a 144,90 ha teren sub luciul de apă aferent amenajării

piscicole Miheșu de Câmpie, județul Mureș.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17

noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Învestită cu

soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte observă că aceasta nu cuprinde în

concret critici aduse modului de abordare și, în final, soluției asupra căreia

s-a oprit Curtea de Apel.

Față de împrejurarea

că prima instanță a invocat, în condițiile art. 137 C. proc. civ.,

inadmisibilitatea acțiunii, nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor art.

129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanță, prin necercetarea fondului

pretenției.

Astfel cum s-a

arătat, acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia "(1) Trecerea unui bun din

domeniul public al statului în domeniul public al unei unități

administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a

Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după

caz, prin hotărâre a Guvernului."

Prin Hotărârea nr.

204 din 26 octombrie 2012 emisă de către pârât "S-a respins solicitarea

Primăriei Miheșu de Câmpie, județul Mureș de trecere din domeniul public al

Statului Român în domeniul public al comunei Miheșu de Câmpie a 144,99 ha teren

sub luciul de apă aferent amenajării piscicole Miheșu de Câmpie, județul Mureș

întrucât sunt încălcate prevederile art. 136 alin. (4) din Constituție".

Astfel cum s-a

prezentat în partea introductivă a prezentei decizii, reclamanta și-a motivat

acțiunea pe existența unor documente care ar atesta ca această suprafață

solicitată ar fi aparținut domeniului public al comunei, fără însă a exista o

hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate.

Constată instanța de

control judiciar că, într-adevăr, Legea nr. 213/1998 prevede expres prin art. 8

și 10 posibilitatea atacării în fața instanței de contencios administrativ doar

a hotărârilor, prin care s-a modificat regimul juridic al unui bun (din

domeniul privat în domeniul public, respectiv, din domeniul public în domeniul

privat) iar nu a hotărârii prin care s-a respins cererea formulată în temeiul

art. 9 din Legea nr. 213/1998.

Deși și o astfel de

hotărâre ar putea, de principiu, fi atacată pentru pronunțarea ei cu exces de

putere, în fapt, astfel cum s-a arătat acțiunea reclamantei vizează stabilirea

unui drept de proprietate asupra bunului.

O astfel de cerere ar

putea fi formulată în fața instanței de contencios administrativ potrivit art.

23 din Legea nr. 213/1998, care însă implică un alt demers și un alt cadru

procesual.

În raport de aceste

precizări, apare corectă concluzia Curții de Apel, în sensul că, cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 213/1998, respectiv modificarea

Hotărârii Comisiei de Privatizare din cadrul M.A.D.R., este inadmisibilă.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de unitatea administrativ-teritorială comuna Miheșu de Câmpie

împotriva Sentinței nr. 68 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2015.

Procesat de GGC - N