ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 523 din 6 noiembrie

2014 a Tribunalului Cluj s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune

al reclamantei SC H. SRL cu privire la capătul de cerere de obligare a

pârâților la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material.

S-a respins ca fiind

prescrisă acțiunea civilă intentată de reclamanta SC H. SRL în contradictoriu

cu pârâții P.V., P.M. și L.R., având ca obiect despăgubiri materiale.

S-a respins în rest

ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanta SC H. SRL împotriva

pârâților P.V., P.M. și L.R.

A fost obligată reclamanta

să îi plătească pârâtului P.V. cheltuieli de judecată în suma de 4.100 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC H. SRL Cluj-Napoca, prin avocat G.M., în

baza Contractului de asistență juridică A1, având ca obiect redactarea și

susținerea acțiunii în fața Tribunalului Cluj, contract ce a încetat la data de

6 noiembrie 2014, când s-a pronunțat sentința atacată.

În declarația de

apel, s-a menționat că motivarea apelului se va face de reclamanta societate

comercială prin reprezentantul său, administrator A.N.

Reclamanta-apelantă

nu și-a motivat apelul.

Prin Decizia nr. 860A

din 6 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a I a civilă, a anulat, ca

netimbrat, apelul declarat de reclamanta SC H. SRL Cluj-Napoca, împotriva

Sentinței civile nr. 523 din 6 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr.

995/117/2011 al Tribunalului Cluj; a fost obligată apelanta SC H. SRL

Cluj-Napoca să le plătească intimaților P.V. și P.M. cheltuieli de judecată în

apel, în sumă de 4.400 RON.

Curtea de apel a reținut

următoarele:

Pentru termenul de

judecată din 6 mai 2015, reclamanta-apelantă a fost legal citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON și a timbrului judiciar în

valoare de 0,15 RON.

Deși apelanta a fost

citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 RON și a timbrului

judiciar în valoare de 0,15 RON la adresa indicată din Cluj-Napoca, iar

procedura de citare a fost legal îndeplinită, aceasta nu s-a conformat în mod

nejustificat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 20

alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Cum apelanta nu a

făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu ocazia declarării și

înregistrării apelului, ea a fost citată pentru termenul de judecată cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON și a timbrului

judiciar în valoare de 0,15 RON, dar tot nu a făcut dovada achitării lor.

Având în vedere că

apelanta nu s-a conformat în mod nejustificat dispozițiilor instanței privind

achitarea taxelor de timbru stabilite în mod expres în sarcina ei și aduse la

cunoștința acesteia prin citație, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, s-a admis excepția

netimbrării apelului și s-a anulat apelul reclamantei împotriva sentinței

tribunalului, ca netimbrat.

Fiind în culpă

procesuală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. apelanta a fost obligată

să plătească intimaților P.V. și P.M. cheltuieli de judecată în apel în sumă de

4.400 RON, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC H. SRL, invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, reclamanta SC H. SRL a solicitat repunerea în termenul de

achitare al taxei de timbru, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Reclamanta a susținut

că reprezentantul său legal fiind cetățean străin nu s-a aflat în țară la

momentul comunicării actelor de procedură iar reprezentantul convențional nu a

încunoștințat-o despre declararea apelului, încetarea mandatului și necesitatea

timbrării căii de atac.

Reprezentantul legal

al reclamantei a fost împiedicat din motive medicale să fie prezent la sediul

social și astfel să ia cunoștință de actele de procedură comunicate, inclusiv

de obligația de plată a taxei de timbru.

Recurenta a depus la

dosar înscrisuri cu care să facă dovada că reprezentantul său legal nu a fost

prezent în țară pe perioada comunicării actelor de procedură.

Intimații-pârâți P.V.

și P.M. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului

și în subsidiar au solicitat respingerea cererii de repunere în termen și pe

fond, respingerea recursului.

Au arătat intimații

că cererea de repunere în termenul de achitare a taxei de timbru datorate în

apel este inadmisibilă motivat de faptul că obligația de achitare a taxei de

timbru nu reprezintă un act de procedură în sensul dispozițiilor art. 103 C.

proc. civ., actul de procedură fiind cererea de apel.

Cererea de repunere

în termenul de achitare a taxei de timbru datorate în apel are natura unei

cereri incidentale iar competența de soluționare aparține instanței de apel.

Au susținut

intimații-pârâți, că totodată, motivele invocate pentru susținerea cererii de

repunere în termen nu reprezintă "împrejurări mai presus de voința

părții".

Au arătat intimații

că în cauză, obligația de achitare a taxei de timbru a fost comunicată

reclamantei în mod legal.

Examinând excepția

nulității recursului invocată de către intimații-pârâți se constată că aceasta

este nefondată, motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate făcând posibilă

încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat.

Acest motiv de recurs

vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Formele de procedură,

luate în ansamblul său, au menirea de a asigura o desfășurare a procesului

civil în cele mai bune condiții, cu respectarea principiului accesului liber și

efectiv la justiție, al aflării adevărului, al egalității, al dublului grad de

jurisdicție, etc., creând premisele pentru pronunțarea unei hotărâri legale și

temeinice.

Prin formă

procedurală se înțelege orice condiție impusă de lege pentru efectuarea unui

anumit act de procedură.

Forma procedurală

este ceea ce legea prescrie, iar actul de procedură este forma adusă la

îndeplinire.

Citarea părților în

cursul procesului (care garantează contradictorialitatea și dreptul la apărare)

însoțită de încunoștințare privind obligația de achitare a taxei de timbru este

un act de procedură care trebuie îndeplinit cu respectarea dispozițiilor legale

- art. 85 - 100 C. proc. civ.

În cauză se constată

că procedura de citare și încunoștințare privind obligația de plată a taxei de

timbru a fost realizată în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 87

alin. (2) și art. 92 C. proc. civ., neputându-se reține incidența dispozițiilor

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Citarea reclamantei

s-a făcut în mod legal la sediul său, avându-se în vedere precizările făcute de

către apărătorul acesteia și dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ.

Obligația de plată a

taxei de timbru trebuie executată anticipat sau cel mai târziu la primul termen

de judecată, iar neîndeplinirea obligației se sancționează cu anularea acțiunii

sau a cererii - art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Termenul prevăzut de

Legea nr. 146/1997 pentru achitarea taxei de timbru este un termen imperativ

înăuntrul căruia trebuie exercitat actul procedural, norma juridică care

stabilește termenul peremptoriu fiind de ordine publică.

Repunerea în termen

reprezintă un beneficiu pe care legea îl acordă părții în drept să

îndeplinească un act procedural și are un caracter incident și accesoriu față

de cererea principală, iar partea interesată trebuie să solicite acordarea

acestui beneficiu în fața instanței care judecă cererea principală.

Cererea de repunere

în termen cu privire la un act de procedură care trebuie îndeplinit înainte de

pronunțarea hotărârii trebuie formulată în fața acestei instanțe și care

urmează a se pronunța și numai această soluție dată cererii de repunere în

termen poate fi atacată odată cu hotărârea dată asupra fondului.

Cererea de repunere

în termen, formulată direct în recurs este o cerere nouă, formulată omisso

medio, și nu poate face obiect de analiză în recurs.

Obiect al recursului

îl pot forma numai hotărârile prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Termenul prevăzut de

Legea nr. 146/1997 privind momentul până la care se poate face plata taxei de

timbru este un termen de decădere iar principalul efect al împlinirii sale este

împiedicarea efectuării plății după acest moment, fiind incompatibil cu

instituția repunerii în termen.

În raport de aceste considerente

și de situația de fapt existentă la momentul judecății apelului se constată că

instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 146/1997, excepția de netimbrare fiind invocată și

reținută în mod legal de către instanță.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a

se respinge excepția nulității recursului invocată de intimații P.V. și P.M. și

pe fond a se respinge recursul.

În ceea ce privește

cererea privind cheltuielile de judecată, aceasta va fi admisă și va fi

obligată recurenta la plata acestora, în măsura în care acestea au fost

dovedite însă, care vor fi reduse până la suma de 1.000 RON având în vedere

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimații P.V. și P.M. prin întâmpinare.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC H. SRL împotriva Deciziei civile

nr. 860A din 6 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă pe recurenta

SC H. SRL la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către

intimații P.V. și P.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI