ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 523 din 6 noiembrie 2014 a Tribunalului Cluj s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC H. SRL cu privire la capătul de cerere de obligare a pârâților la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material. S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă intentată de reclamanta SC H. SRL în contradictoriu cu pârâții P.V., P.M. și L.R., având ca obiect despăgubiri materiale. S-a respins în rest ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanta SC H. SRL împotriva pârâților P.V., P.M. și L.R. A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului P.V. cheltuieli de judecată în suma de 4.100 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC H. SRL Cluj-Napoca, prin avocat G.M., în baza Contractului de asistență juridică A1, având ca obiect redactarea și susținerea acțiunii în fața Tribunalului Cluj, contract ce a încetat la data de 6 noiembrie 2014, când s-a pronunțat sentința atacată. În declarația de apel, s-a menționat că motivarea apelului se va face de reclamanta societate comercială prin reprezentantul său, administrator A.N. Reclamanta-apelantă nu și-a motivat apelul. Prin Decizia nr. 860A din 6 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a I a civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta SC H. SRL Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 523 din 6 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 995/117/2011 al Tribunalului Cluj; a fost obligată apelanta SC H. SRL Cluj-Napoca să le plătească intimaților P.V.

și P.M. cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 4.400 RON. Curtea de apel a reținut următoarele: Pentru termenul de judecată din 6 mai 2015, reclamanta-apelantă a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON. Deși apelanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON la adresa indicată din Cluj-Napoca, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, aceasta nu s-a conformat în mod nejustificat dispozițiilor instanței. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat.

Cum apelanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru cu ocazia declarării și înregistrării apelului, ea a fost citată pentru termenul de judecată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, dar tot nu a făcut dovada achitării lor. Având în vedere că apelanta nu s-a conformat în mod nejustificat dispozițiilor instanței privind achitarea taxelor de timbru stabilite în mod expres în sarcina ei și aduse la cunoștința acesteia prin citație, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, s-a admis excepția netimbrării apelului și s-a anulat apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, ca netimbrat.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. apelanta a fost obligată să plătească intimaților P.V. și P.M. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 4.400 RON, reprezentând onorariul de avocat. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC H. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta SC H. SRL a solicitat repunerea în termenul de achitare al taxei de timbru, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. Reclamanta a susținut că reprezentantul său legal fiind cetățean străin nu s-a aflat în țară la momentul comunicării actelor de procedură iar reprezentantul convențional nu a încunoștințat-o despre declararea apelului, încetarea mandatului și necesitatea timbrării căii de atac.

Reprezentantul legal al reclamantei a fost împiedicat din motive medicale să fie prezent la sediul social și astfel să ia cunoștință de actele de procedură comunicate, inclusiv de obligația de plată a taxei de timbru. Recurenta a depus la dosar înscrisuri cu care să facă dovada că reprezentantul său legal nu a fost prezent în țară pe perioada comunicării actelor de procedură. Intimații-pârâți P.V. și P.M. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului și în subsidiar au solicitat respingerea cererii de repunere în termen și pe fond, respingerea recursului. Au arătat intimații că cererea de repunere în termenul de achitare a taxei de timbru datorate în apel este inadmisibilă motivat de faptul că obligația de achitare a taxei de timbru nu reprezintă un act de procedură în sensul dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ., actul de procedură fiind cererea de apel. Cererea de repunere în termenul de achitare a taxei de timbru datorate în apel are natura unei cereri incidentale iar competența de soluționare aparține instanței de apel. Au susținut intimații-pârâți, că totodată, motivele invocate pentru susținerea cererii de repunere în termen nu reprezintă "împrejurări mai presus de voința părții". Au arătat intimații că în cauză, obligația de achitare a taxei de timbru a fost comunicată reclamantei în mod legal. Examinând excepția nulității recursului invocată de către intimații-pârâți se constată că aceasta este nefondată, motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate făcând posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat. Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Formele de procedură, luate în ansamblul său, au menirea de a asigura o desfășurare a procesului civil în cele mai bune condiții, cu respectarea principiului accesului liber și efectiv la justiție, al aflării adevărului, al egalității, al dublului grad de jurisdicție, etc., creând premisele pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Prin formă procedurală se înțelege orice condiție impusă de lege pentru efectuarea unui anumit act de procedură. Forma procedurală este ceea ce legea prescrie, iar actul de procedură este forma adusă la îndeplinire.

Citarea părților în cursul procesului (care garantează contradictorialitatea și dreptul la apărare) însoțită de încunoștințare privind obligația de achitare a taxei de timbru este un act de procedură care trebuie îndeplinit cu respectarea dispozițiilor legale - art. 85 - 100 C. proc. civ. În cauză se constată că procedura de citare și încunoștințare privind obligația de plată a taxei de timbru a fost realizată în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 87 alin. (2) și art. 92 C. proc. civ., neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Citarea reclamantei s-a făcut în mod legal la sediul său, avându-se în vedere precizările făcute de către apărătorul acesteia și dispozițiile art. 69 alin. (2) C. proc.

civ. Obligația de plată a taxei de timbru trebuie executată anticipat sau cel mai târziu la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii - art. 20 din Legea nr. 146/1997. Termenul prevăzut de Legea nr. 146/1997 pentru achitarea taxei de timbru este un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat actul procedural, norma juridică care stabilește termenul peremptoriu fiind de ordine publică. Repunerea în termen reprezintă un beneficiu pe care legea îl acordă părții în drept să îndeplinească un act procedural și are un caracter incident și accesoriu față de cererea principală, iar partea interesată trebuie să solicite acordarea acestui beneficiu în fața instanței care judecă cererea principală.

Cererea de repunere în termen cu privire la un act de procedură care trebuie îndeplinit înainte de pronunțarea hotărârii trebuie formulată în fața acestei instanțe și care urmează a se pronunța și numai această soluție dată cererii de repunere în termen poate fi atacată odată cu hotărârea dată asupra fondului. Cererea de repunere în termen, formulată direct în recurs este o cerere nouă, formulată omisso medio, și nu poate face obiect de analiză în recurs. Obiect al recursului îl pot forma numai hotărârile prevăzute de art. 299 C. proc. civ. Termenul prevăzut de Legea nr. 146/1997 privind momentul până la care se poate face plata taxei de timbru este un termen de decădere iar principalul efect al împlinirii sale este împiedicarea efectuării plății după acest moment, fiind incompatibil cu instituția repunerii în termen.

În raport de aceste considerente și de situația de fapt existentă la momentul judecății apelului se constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, excepția de netimbrare fiind invocată și reținută în mod legal de către instanță. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge excepția nulității recursului invocată de intimații P.V. și P.M. și pe fond a se respinge recursul. În ceea ce privește cererea privind cheltuielile de judecată, aceasta va fi admisă și va fi obligată recurenta la plata acestora, în măsura în care acestea au fost dovedite însă, care vor fi reduse până la suma de 1.000 RON având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații P.V. și P.M. prin întâmpinare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC H. SRL împotriva Deciziei civile nr. 860A din 6 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă pe recurenta SC H. SRL la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimații P.V. și P.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2015. Procesat de GGC - MI