ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția I civilă, la data de 5 octombrie 2015 sub nr. 2394/102/2015 reclamanții B.R.C., L.A.M., A.R., J.R.E. și L.C.N. au solicitat, în contradictoriu eu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Tribunalul Neamț obligarea acestora la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, plata daunelor interese nonvalorii, respectiv dobânzi legale începând cu 10 ianuarie 2011, calculată potrivit O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, respectiv, potrivit O.G.

nr. 13/2011 aplicabilă ulterior acestei date. Prin sentința nr. 1168 din 16 octombrie 2015 pronunțată în Dosar nr. 2394/102/2015 Tribunalul Mureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Bicaz, nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 N.P.C. întrucât prezenta cauză este un litigiu de muncă de competența tribunalului conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, în speță Tribunalul Neamț. Prin sentința nr. 2047/C din 18 noiembrie 2015 pronunțată în același dosar. Tribunalul Neamț, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cau/ei în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) N.C.P.C.

și că, deși reclamanții au calitatea de judecători la o altă instanță (Judecătoria Bicaz) din raza de competență a curții de apel în care își desfășoară activitatea, textul de lege nu se oprește aici ci face referire la "circumscripția oricăreia dintre Curțile de apel învecinate". Prin urmare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamanții ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, drept pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea. Cum reclamanții funcționează la Judecătoria Bicaz, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, competența de soluționarea a cauzei aparține Tribunalului Neamț.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, pentru argumentele ce succed: Dispozițiile art. 127 N.C.P.C. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță și când are legitimare procesuală pasivă peste pârât).

În cea dintâi situație, incidență în prezenta cauză, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța ia care își desfășoară activitatea". Pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță.

Înalta Curte constată însă că, în cauză, nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că, din relațiile aflate la dosar, rezultă că reclamanții ni, funcționează ca judecători în raza teritorială a instanței de la care a operat declinarea de competență în considerarea acestui aspect, respectiv Tribunalul Neamț, ci în cadrul Judecătoriei Bicaz. Prin urmare, Tribunalul Neamț nu reprezintă instanța unde aceștia își „desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 N.C.P.C., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Neamț în favoarea Tribunalului Mureș nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Textul legal care justifică însă competența de soluționare a cauzei ca aparținând Tribunalului Neamț este reprezentat de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003-C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, in a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă. Cum reclamanții au atât domiciliile, cât și locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Neamț, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe. Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Neamț.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2016.