ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Mureș, secția I civilă, la data de 5 octombrie 2015 sub nr.

2394/102/2015 reclamanții B.R.C., L.A.M., A.R., J.R.E. și L.C.N.

au solicitat, în contradictoriu eu

pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău,

Tribunalul Neamț obligarea acestora la acordarea diferenței de salariu

reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, plata daunelor

interese nonvalorii, respectiv dobânzi legale începând cu 10 ianuarie 2011,

calculată potrivit O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru

obligații bănești în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, respectiv,

potrivit O.G. nr. 13/2011 aplicabilă ulterior acestei date.

Prin

sentința nr. 1168 din 16 octombrie 2015 pronunțată în Dosar nr. 2394/102/2015

Tribunalul Mureș

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț,

reținând că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Bicaz,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 N.P.C. întrucât prezenta cauză este un

litigiu de muncă de competența tribunalului conform art. 210 din Legea nr. 62/2011,

în speță Tribunalul Neamț.

Prin

sentința nr. 2047/C din 18 noiembrie 2015 pronunțată în același dosar.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

a

declinat competența de soluționare a cau/ei în favoarea Tribunalului Mureș, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127

alin. (1) și (3) N.C.P.C. și că, deși reclamanții au calitatea de judecători la

o altă instanță (Judecătoria Bicaz) din raza de competență a curții de apel în

care își desfășoară activitatea, textul de lege nu se oprește aici ci face

referire la "circumscripția oricăreia dintre Curțile de apel

învecinate".

Prin urmare,

legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care

funcționează reclamanții ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării

căilor de atac, drept pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de

apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

Cum

reclamanții funcționează la Judecătoria Bicaz, instanță aflată în

circumscripția Curții de Apel Bacău, competența de soluționarea a cauzei

aparține Tribunalului Neamț.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135

alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Neamț, pentru argumentele ce succed:

Dispozițiile

art. 127 N.C.P.C. reglementează situația particulară a litigiilor în care este

implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea

normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a

cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege

se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și

grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane

are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță și când are

legitimare procesuală pasivă peste pârât).

În cea dintâi

situație, incidență în prezenta cauză, potrivit legii, reclamantul „va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța ia care își desfășoară activitatea".

Pentru a

opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei

instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate,

este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent

judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul

sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță.

Înalta Curte

constată însă că, în cauză, nu este îndeplinită această condiție, având în

vedere că, din relațiile aflate la dosar, rezultă că reclamanții ni,

funcționează ca judecători în raza teritorială a instanței de la care a operat

declinarea de competență în considerarea acestui aspect, respectiv Tribunalul

Neamț, ci în cadrul Judecătoriei Bicaz. Prin urmare, Tribunalul Neamț nu

reprezintă instanța unde aceștia își „desfășoară efectiv activitatea" potrivit

dispozițiilor art. 127 N.C.P.C.,

sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de

Tribunalul Neamț în favoarea Tribunalului Mureș nu este aplicabil și nu poate

justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Textul legal

care justifică însă competența de soluționare a cauzei ca aparținând

Tribunalului Neamț este reprezentat de dispozițiile art. 269 alin. (2) din

Legea nr. 53/2003-C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului

social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de

muncă, se adresează instanței judecătorești competente, in a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Cum

reclamanții au atât domiciliile, cât și locul de muncă în raza teritorială a

Tribunalului Neamț, competența de soluționare a cauzei aparține acestei

instanțe.

Pentru

aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se va stabili în

favoarea Tribunalului Neamț.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 13 ianuarie 2016.