ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2671/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2671/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 24 februarie
2015 sub nr. 443/102/2015 reclamanții T.I., A.V., N.l., S.F., C.L.M., U.I.C., U.A.S.,
O.A.C., P.B.A., R.M., O.G., A.P., C.M., H.R., P.I., A.l.A., T.S., C.E.M., M.E.N.
nu
solicitat, în contradictoriu
cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, obligarea
acestora la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual
în salariul iunar, începând cu 01 ianuarie 2011 la zi și pentru viitor, cu acordarea
de daune interese moratorii.
Prin sentința nr. 616 din 26 mai 2015 pronunțată
în Dosar nr. 443/102/2015 Tribunalul Mureș
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Neamț, reținând că potrivit art. 127 alin. (1), (3) noul C. proc.
civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței
la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele
judecătorești de același grad aflate în
circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție
își desfășoară activitatea, dispoziții ce se aplică inclusiv procurorilor, asistenților
judiciari și grefierilor. Cum din preambulul acțiunii rezultă că reclamanții au
calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Târgu
Neamț, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile textului legai anterior citat, întrucât
prezenta cauză este un litigiu de muncă care este de competența tribunalului conform
art. 210 din Legea nr. 62/2011. Având în vedere că în căzui conflictelor de muncă
reclamanții au dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului
de muncă, prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 131
alin. (1) noul C. proc. civ., rezultă că instanța competentă în soluționarea pricinii
este Tribunalul Neamț, ca instanță de la locul de muncă al reclamanților (aceștia
activând ca judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Neamț).
Prin sentința nr. 1651/C din 23 septembrie
2015 pronunțată în același dosar, Tribunalul Neamț, secția civilă,
a declinat competenta de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență
și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că în cauză
sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) noul C. proc. civ. și că,
deși reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate
la o altă instanță (Judecătoria Târgu Neamț) din raza de competență a curți: de
apel în care își desfășoară activitatea, textul de lege nu se oprește aici ci face
referire la "circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate".
Prin urmare, legiuitorul nu a avut în vedere
doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamanții ci a avut
în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, drept pentru care a făcut
trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce
cererea.
Cum reclamanții funcționează la Judecătoria
Târgu Neamț, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, competența
de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Mureș, ca instanță la care reclamanții
au introdus cererea.
Înalta Curte, competentă să soluționeze
conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,
stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, pentru
argumentele ce succed:
Dispozițiile art. 127 noul C. proc.
civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător
în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura
orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.
Textul de lege se aplică întocmai și în
cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații,
respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant)
- cazul în speță și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În
cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza
una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia
dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se
află instanța la care își deslășoară activitatea".
Pentru a opera prorogarea legală de competență
teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția
unei curți de apei învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de
judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit
legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă
această instanță.
Înalta Curte constată însă că în cauză
nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că, din relațiile aflate la
dosar, rezultă că reclamanții nu funcționează ca judecători și personal auxiliar
în raza teritorială a instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv
Tribunalul Mureș, ci în cadrul judecătoriei Târgu Neamț. Prin urmare, instanța de
la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceștia își
„desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 noul C.
proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență
dispusă de Tribunalul Mureș în favoarea Tribunalului Neamț nu este aplicabil și
nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.
Textul legal care justifică însă competența
de soluționare a cauzei ca aparținând Tribunalului Neamț este reprezentat de dispozițiile
art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011
a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor
de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție
reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.
Cum reclamanții au atât domiciliile, cât
și locul de muncă în raza teritorială a Tribunalului Neamț, competența de soluționare
a cauzei aparține acestei instanțe.
Pentru aceste considerente, competența
de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului
Neamț.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25
noiembrie 2015.