ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2786/2015

Decizia nr. 2786/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 27 februarie 2015, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., J.J., K.K., L.L., M.M. și N.N. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț, obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1 ianuarie 2011 la zi și pentru viitor, prin includerea efectivă a respectivei diferențe în salariul lunar, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective și obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 10 ianuarie 2011, calculate potrivit O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința nr. 775 din 24 iunie 2015, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Neamț.

A reținut incidența dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reprezintă o normă de competență teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura și a constatat că prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile speței.

Prin sentința nr. 1756 C din 7 octombrie 2015, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cauzei și înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pornind de la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și văzând că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Piatra Neamț, tribunalul a reținut, în esență, că textul de lege nu are în vedere doar instanța de același grad la care funcționează reclamanții ci și posibilitatea exercitării căilor de atac, sens în care face trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța la care se introduce cererea.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Se constată însă că în cauză nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanții nu funcționează ca grefieri în raza teritorială a instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Neamț, ci în cadrul unei judecătorii aflate în circumscripția teritorială a respectivei instanțe (Judecătoria Piatra Neamț).

Prin urmare, instanța de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceștia „își desfășoară efectiv activitatea” potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Neamț în favoarea Tribunalului Mureș nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Pentru toate aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2015.