ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2016

HOTĂRÂRE

12.04.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 875/2016

Asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, la data de 27 aprilie 2015,

reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pentru reclamantul A. pentru perioadele 01 ianuarie 2011-30 aprilie 2013 și 01 iulie 2014-la zi și penlru viitor, pentru reclamanta B. pentru perioadele 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2013 și 01 ianuarie 20î4-la zi și pentru viitor, penlru reclamanta C. pentru perioada 23 mai 2013 - la zi și pentru viitor, pentru reclamanta D. pentru perioada 21 decembrie 2013 - la zi și pentru viitor, iar pentru reclamantul E. pentru perioada 21 decembrie 2013 - la zi și pentru viitor, sume care să fie actualizate în funcție de indicele de inflație, de la daîa scadenței până Sa data plății efective, de asemenea la plata daunelor interese moratorii începând cu 10 ianuarie 2011. calculate potrivit O.G. nr. 9/2000 până în 01 septembrie 2011, respectiv O.G. nr. 13/2011 aplicabilă ulterior acestei date.

La data de 22 septembrie 2015, prin încheierea de ședință (de la acel termen, Tribunalul Mureș a dispus disjungerea cauzei

cu privire la reclamanții A., C., D. și E., pentru aceștia fiind format un dosar separat, motiva! de excepția necompetenței Tribunalului Mureș, in prezenta cauză figurând ca reclamantă doar B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apei Bacău, Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 1370 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Mureș, secția I civilă,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Tribunalul a constatat că reclamanta este judecătoare ce își desfășoară activitatea la

Judecătoria Bicaz, motiv pentru care nu I se aplică prevederile art. 127 C. proc. civ., prezenta cauză fiind un litigiu de munca care este de competența tribunalului, conform art. 210 din Legea nr. 62/201 la dialogului social.

S-a mai reținut, totodată, că dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare ia soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamanții își au domiciliul sau locul de muncă, reprezintă o normă de competența teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, motiv pentru care reclamanta trebuia să înregistreze acțiunea la Tribunalul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 72 din 8 februarie 2016, Tribunalul Neamț, secția I civilă,

a admis, la rândul său, excepția neeompelenței sale teritoriale de soluționare a cauzei, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, constatând invit conflict negativ de competență. Tribunalul Neamț a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Tribunalul a observat că, în analiza competenței instanței judecătorești Ia care trebuie introdusă cererea, în situația în care calitatea de reclamant o are un judecător ori im grefier de la o instanță, nu ne putem raporta la dispozițiile dreptului comun, ci la cele ale art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ce prevăd că, dacă un judecător sau un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de ape! în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Instanța a reținut că, prin folosirea sintagmei în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, cuprinsă în textul art. 127 C. proc. civ., legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamanta, ci și posibilitatea exercitării căilor de atac, drept pentru care a tăcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

Prin urmare, cu toate că reclamanta arc calitatea de judecător Ia o altă instanță (Judecătoria Bicaz) decât cea competentă să soluționeze litigiul din raza de competență a curții în care își desfășoară activitatea, având în vedere interpretarea de mai sus. Tribunalul Neamț a apreciat că revine Tribunalului Mureș competența teritorială de soluționare a cauzei, aceasta fiind instanța la care reclamanta a introdus cererea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizata în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul de fața, având ca obiect cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu persoanele juridice angajatoare, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Se reține că, în materia conflictelor individuale de muncă, pentru situația în care salariatul este reclamant, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cănii circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere locul de muncă, respectiv judecător la Judecătoria Bicaz, dar și domiciliul reclamantei, ambele situate în județul Neamț, rezultă că. în raport de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, revine Tribunalului Neamț competența teritorială de soluționare a cauzei.

Problema pe care o ridică conflictul de competență este dacă, față de norma generală cuprinsă în iextele legale mai sus-menționate și de competența care derivă din acestea, sunt incidente în speță dispozițiile speciale, derogatorii de fa dreptul comun, cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul cărora;

„(i) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de

același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fim competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență alternativă (facultativă), ceea ce corespunde denumirii marginale a textului, pentai ipoteza în care judecătorul, procurorii, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, respectiv de pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care părțile, având calitatea menționată, își desfășoară activitatea.

În acest caz, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, situate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivii legii.

Se reține faptul că scopul normei de excepție reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței de judecată, prin aceea că nu poate soluționa pricina instanța de judecată ia care funcționează ca judecător, asistent judiciar sau grefier reclamantul, sau aceea pe lângă care funcționează procurorul, scopul normei juridice nefiind înfrânt prin faptul că judecătorii care funcționează la o instanța inferioară celei competente să soluționeze cererea nu sunt cuprinși în ipoteza normei menționate.

Înalta Curte mai observă că legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și urm. C. proc. civ. instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

În cauză, se reține că, la momentul introducerii prezentei cereri, 27 aprilie 2015, reclamanta B. era judecător la Judecătoria Bicaz, iar nu la Tribunalul Neamț, în consecință, ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ., în interpretarea susmenționată, nu este aplicabilă, deoarece reclamanta nu funcționa, la data formulării acțiunii, la instanța competentă să judece acțiunea, respectiv Tribunalul Neamț.

Prin urmare, față de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, având în vedere și dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenții soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Neamț.