ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 984/2015

HOTĂRÂRE

27.03.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 984/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 984/2015

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., H.H.H., J.J.J., K.K.K., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P.și R.R.R., l-au chemat în judecat pe pârâtul S.S.S., solicitând obligarea acestuia la emiterea unor titluri de stat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 156/2007, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 232 din 31 octombrie 2008 și modificată prin Legea nr. 9/2014, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că, anterior anului 1989, au depus sume de bani la C.E.C. pentru achiziționarea de autoturisme, pe care, ulterior le-au transferat la SC T.T.T. SA sau au depus sume la C.E.C. pe cecuri cu dobândă și câștiguri în autoturisme.

Au mai arătat de asemenea că, deși O.U.G. nr. 156/2007 a fost aplicată în beneficiul persoanelor care au depus bani pentru achiziționarea de autoturisme la C.E.C, pentru deponenții care și-au transferat depozitele la SC T.T.T. SA., reglementarea legală nu a fost aplicată, iar prin Legea nr. 9/2014 în sarcina Guvernului s-a stabilit obligația de adoptare, în termen de 60 de zile, a unei hotărâri de guvern prin care să se stabilească procedura de emitere a titlurilor de stat, obligație care însă nu a fost îndeplinită.

Anterior promovării acțiunii, reclamanții i-au solicitat pârâtului emiterea unor astfel de titluri, însă răspunsul acestuia, consemnat în adresa din 21 februarie 2014, a fost în sensul că nu poate da curs solicitării, fapt pentru care s-au adresat instanței de judecată.

Prin notele de ședință depuse Ia19 septembrie 2014 și prin concluziile avocatului care Ie-a asigurat reprezentarea, reclamanții au precizat că sunt prejudiciați prin nesocotirea unui drept recunoscut de lege și că acțiunea formulată este o acțiune în contencios administrativ.

Prin sentința nr. 217/CA/2014/P.I. din 12 noiembrie 2014, curtea a admis excepția propriei necompetențe materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 100 alin. (1), raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) N.C.P.C. față de caracterul civil al cauzei, de consortiul procesual activ îndreptat împotriva aceluiași pârât, de obiectul acțiunii constând în pretenții bănești proprii fiecărui reclamant decurgând din raporturi juridice distincte și față de valoarea situată sub pragul de 200.000 lei a fiecărei pretenții.

În considerarea celor anterior expuse, curtea a apreciat că, în speță, competența materială în primă instanță revine judecătoriei, sens în care a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pe rolul căreia a fost înregistrată la 24 noiembrie 2014.

Prin sentința civilă nr. 485/2015 din 19 ianuarie 2015, Judecătoria Oradea, secția civilă, a admis excepția necompetentei sale materiale, invocată de reclamanți, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției pronunțate, judecătoria a dat eficiență dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 156/2007, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004 și, apreciind litigiul ca fiind unul în materia contenciosului administrativ, în baza art. 96 N.C.P.C. a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Conform art. 133 pct. 2 N.C.P.C, Judecătoria Oradea, secția civilă, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 N.C.P.C. coroborat cu art. 135 alin. (1) din același cod, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

La termenul din 27 martie 2015, din oficiu instanța supremă a invocat, în baza art. 136 alin. (1) N.C.P.C, excepția necompetenței sale funcționale în soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Oradea, secția civilă, și Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.

Înalta Curte, în baza art. 248 alin. (1) N.C.P.C, analizând cu prioritate excepția anterior menționată, reține următoarele:

Art. 97 pct. 4 N.C.P.C. prevede că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege.

În speță, disputa care a generat conflictul de competență materială ivit între cele două instanțe poartă asupra naturii civile sau de contencios administrativ a litigiului dedus judecății.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată (...)".

Cum în cauză reclamanții au precizat expres prin notele de ședință depuse la 19 septembrie 2014 că au învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, invocând vătămarea drepturilor și intereselor lor legitime conferite prin O.U.G. nr. 156/2007, prin nesoluționarea în termenul legal a cererii formulate și refuzul autorității administrative - pârâtul S.S.S. de a emite în favoarea lor titlurile de stat echivalente sumelor depuse pentru achiziționarea de autoturisme anterior anului 1989, secția a ll-a civilă, apreciază că se impune cu prioritate lămurirea naturii litigiului care a generat conflictul negativ de competență.

Astfel, având în vedere că Legea nr. 554/2004 este o lege specială prin care se derogă de la regulile de drept comun în materie civilă, Înalta Curte, în considerarea principiului specialia generalibus derogant, apreciază că se impune ca secția specializată în această materie din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe cu prioritate dacă litigiul dedus judecății se circumscrie sau nu materiei contenciosului administrativ.

În considerarea celor anterior expuse, având în vedere că în cadrul Înaltei Curți funcționează, secția de contencios administrativ și fiscal, cu competență în materia care i-a atras denumirea, secția a ll-a civilă, a instanței supreme, în aplicarea principiului specializării judecătorului și în baza ârt. 136 alin. (1) N.C.P.C, raportat la art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează să decline competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea, secția civilă, și Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație si Justiție.