ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.04.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2015

HOTĂRÂRE
28.04.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1159/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 299.149,74 lei reprezentând plăți nedatorate și a sumei de 136.060,90 lei cu titlu de daune interese.

Prin Sentința nr. 6891 din 3 decembrie 2013 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta iar prin Decizia nr. 671 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul, ca nefondat.

Recurenta înțelege să formuleze recurs împotriva acestei decizii.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a concluzionat în sensul că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului, acesta fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive care nu se înscrise în ipotezele art. 483 alin. (1) C. proc. civ. privind hotărârile susceptibile de a fi atacate cu recurs.

În temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ, raportul a fost comunicat părților.

Conform art. 499, teza a II-a C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este și recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține următoarele:

Raportat la valoarea litigiului, se constată incidența dispozițiilor art. XVIII ale Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei. Cum valoarea obiectului dedus judecății este de 435.200,64 lei rezultă că aceasta se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă și recursului, aceasta având, în raport de art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., caracter definitiv de la pronunțare.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform acestui principiu hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 (1) C. proc. civ.

Cum, hotărârea atacată în cauză este definitivă conform art. 634 alin. (1) C. proc. civ., înseamnă că împotriva acesteia nu se mai poate exercita calea de atac a recursului.

În aceste condiții, recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 (2) C. proc. civ., întrucât legea nu prevede această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte, va respinge recursul astfel promovat ca inadmisibil, prezenta hotărâre urmând a fi comunicată părților conform cu dispozițiile menționate.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. București împotriva Deciziei nr. 671 din 19 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2015.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1671/2014
ului, în raport de probele administrate, nu mai este posibilă, de către instanța de recurs, după abrogarea motivului de casare prevăzut de pct. 11 art. 304 C. proc. civ., prin art. 1 al O.U.G. nr. 138/2000. În actuala reglementare, recursul
ÎCCJ 2015-04-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2015
Împotriva hotărârilor sus-menționate pronunțate de tribunal, reclamata a declarat apel, iar Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 382/A din 9 octombrie iunie 2014, a respins ca nefondat apelul. 4. Cererea de recur
ÎCCJ 2015-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2015
5.000 euro. În al doilea rând arată că reclamantul nu a putut face dovada sumei pretinse, singurul împrumut cert care s-a dovedit și recunoscut de către ambele părți fiind cel inițial din anul 2009 în valoare de 65.000 euro. Intimatul-recla
ÎCCJ 2015-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 231/2015
ce nu se încadrează însă, în mod singular, din perspectiva art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreuna dintre criticile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Așadar, rezultă că în cauză instanța de recurs s-a pronunța
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #133050)
08.07.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului ca netimbrat sau respingerea acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de jude
Sursă