CASE OF KHOKHLOV v. UKRAINE

CAUZA DE CINKHLOV v. UKRAINE (depunerea nr. 26862/03) HOTĂRÂREA STASBOURG 15 mai 2008 FINAL 15/08/2008 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Khokhlov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „A Cincea Secțiune”), ședința în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 22 aprilie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 26862/03) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, dna Semen Yegorovich Khokhlov („reclamantul”), la 18 iulie 2003, a murit la 15 iulie 2005, în cursul procedurii. Favziya Khokhlova a dorit să urmărească cererea în fața Curții. Din motive de conveniență, dl Khokhlov va continua să fie numit „reclamantul” în această hotărâre. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dna Valeria Lutkovska și dl Zaytsev. La 15 martie 2005 și mai departe 22 noiembrie 2006 Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerea în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârilor finale din favoarea reclamantului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1936 și a trăit în Novogrodivka. La 2 aprilie 1999, Tribunalul Orașului Novogrodivka a acordat reclamantului UAH 1.753 [1] în achiziții salariale și compensații pentru întârziere în plata salariului împotriva minei de cărbune Novogrodivska (o întreprindere de stat). Reclamantul nu a reușit în cadrul procedurii împotriva Serviciului de Stat pentru inactivitatea sa presupusă ilegală. La 24 februarie 2004, Departamentul de Oraș Novogrodivka al Serviciului de Stat a informat reclamantul că mine de cărbune Novogrodivska a fost înlocuită de Compania de Stat Selydivvugilya în cadrul procedurii de executare. Începând cu 26 octombrie 2004, reclamantul a primit UAH 1.530 [2] din totalul atribuirii UAH 1.753. În august 2005, dna Khokhlova a informat Curtea că, după comunicarea cauzei la guvernul contestat, a primit restul sumei. DREPTUL CU LOCUS STANDI A MRS KHOKHLOVA 10. La 20 august 2005 dna Khokhlova, văduva reclamantului, a informat Curtea că dorește să urmărească aplicarea soțului său îndepărtat. 11. Guvernul contestat nu a depus nici o obiecție în ceea ce privește statutul dnei Khokhlova. 12. Curtea consideră că văduva reclamantului are dreptul de a continua prezenta procedură în locul său (a se vedea Sharenok c. Ucraina , nr. 35087/02, §§§ 10-12, 22 februarie 2005). II. ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 13. Reclamantul s-a plâns în legătură cu nerespectarea hotărârii Tribunalului Orașului Novogrodivka în favoarea sa. El a invocat articolele 6 1 și 1 din Protocolul nr. 1, care prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” Admisibilitatea 14. Guvernul a formulat obiecții cu privire la epuizarea recoursurilor interne similare celor pe care Curtea le-a deja făcut În mai multe cazuri similare referitoare la neexecuția hotărârilor judecătorești (a se vedea Sokur v. Ucraina (dec.), nr. 29439/02 , 16 decembrie 2003 și Trykhlib v. Ucraina , nr. 58312/00, §§38-43, 20 septembrie 2005). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive. 15. Curtea concluzionează că plângerile reclamantului susțin chestiuni de fapt și de drept în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare în fond. Curtea nu constată niciun motiv pentru declararea lor inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să le declare admisibilă. În observațiile lor cu privire la fondul cazului, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a drepturilor Convenției reclamantei. 17. Reclamantul nu a fost de acord. 18. Curtea remarcă că hotărârea în favoarea reclamantului a rămas neexecută, cel puțin în parte, timp de aproape șase ani. 19. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenție și a articolului la Protocolul nr. 1 în mai multe cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Sokur v. Ucraina , citat mai sus §§ 36-37 și Sharenok v. Ucraina , nr. 35087/02 , §§ 37-38, 22 februarie 2005). 20. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 21. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. III. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 22. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție că situația existentă a încălcat dreptul la viață, având în vedere nivelul său de viață scăzut. Reclamantul s-a plâns în continuare pentru o încălcare a articolului 4 § 1 din Convenție, referindu-se la faptul că a fost forțat să lucreze fără a primi remunerații. 23. Având în vedere tot materialul în posesia sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale, prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 25. Dna Khokhlova a solicitat 2,122 EUR în ceea ce privește prejudiciu material, 2,436 EUR în dobânzi nejustificate și 6.000 EUR în compensare pentru prejudiciu moral. 26. Guvernul a contestat aceste afirmații. 27. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. În ceea ce privește cererile dnei Khokhlova pentru dobânda de dobândă nu este plătită, Curtea constată că aceste afirmații nu sunt susținute de niciun material relevant care să permită Curții să stabilească sumele solicitate. În consecință, respinge aceste afirmații (a se vedea, de exemplu, Glova și Bregin v. Ucraina , nr. 4292/04 și 4347/04, § 29, 28 februarie 2006). 28. Pe de altă parte, acordă doamnei Khokhlova 1.800 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costurile și cheltuielile 29. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere separată în temeiul acestui cap; de aceea Curtea a atribuit în acest sens. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția unei hotărâri finale în favoarea reclamantului admisibile și a restului cererii inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească doamnei Khokhlova, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 800 EUR (1 mie opt sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii dnei Khokhlova pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 mai 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] Aproximativ 244 EUR [2] Aproximativ 212 EUR

FIFTH SECTION

CASE OF

KHOKHLOV v. UKRAINE

(Application no. 26862/03)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 May 2008

FINAL

15/08/2008

This judgment may be subject to editorial revision.

In the case of Khokhlov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Karel Jungwiert,

Volodymyr Butkevych,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 22 April 2008,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 26862/03) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Ms Semen Yegorovich Khokhlov (“the applicant”), on 18 July 2003. He died on 15 July 2005, in the course of the proceedings. His widow Mrs

Favziya Khokhlova wished to pursue the application before the Court. For reasons of convenience, Mr Khokhlov will continue to be referred to as “the applicant” in this judgment.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mrs Valeria Lutkovska and Mr

Y.

Zaytsev.

3.

On 15 March 2005 and on

22 November 2006 the Court decided to communicate to the Government the complaint under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol

No. 1 concerning the non-enforcement of the final judgments given in the applicant’s favour. Under the provisions of Article

29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1936 and lived in Novogrodivka.

5.

On 2 April 1999 the Novogrodivka City Court awarded the applicant UAH 1,753

[1]

in salary arrears and compensation for delay in payment of salary against the Novogrodivska coal-mine (a State-owned enterprise).

6.

The applicant was unsuccessful in the proceedings against the State Bailiff Service for in respect of its allegedly unlawful inactivity.

7.

On 24 February 2004 the Novogrodivka City Department of the State Bailiffs’ Service informed the applicant that the Novogrodivska coal-mine had been replaced by the Selydivvugillya State Company in the enforcement proceedings.

8.

As of 26 October 2004, the applicant had received UAH

1,530

[2]

out of the total award of UAH 1,753.

9.

In August 2005 Mrs Khokhlova informed the Court that after the case had been communicated to the respondent Government she had received the remainder of the sum.

THE LAW

I.

AS TO THE

LOCUS STANDI

OF MRS

KHOKHLOVA

10.

On 20 August 2005 Mrs

Khokhlova, the applicant’s widow, informed the Court that she wished to pursue the application of her late husband.

11.

The respondent Government did not lodge any objections with regard to Mrs

Khokhlova’s standing.

12.

The Court considers that the widow of the applicant has standing to continue the present proceedings in his stead (see

Sharenok v.

Ukraine

, no.

35087/02, §§

10-12, 22

February

2005).

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1

13.

The applicant complained about the State authorities’ failure to enforce the judgment of the Novogrodivka City Court given in his favour. He invoked Articles 6

§

1 and Article

1 of Protocol

No.

1, which provide, insofar as relevant, as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law. ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest ....”

A.

Admissibility

14.

The Government raised objections regarding exhaustion of domestic remedies similar to those which the Court has

already

dismissed in a number of similar cases concerning the non-enforcement of the court judgments (see

Sokur v.

Ukraine

(dec.), no. 29439/02

, 16

December 2003 and

Trykhlib

v. Ukraine

, no.

58312/00, §§38-43, 20 September 2005). The Court considers that these objections must be rejected for the same reasons.

15.

The Court concludes that the applicant’s complaints raise issues of fact and law under the Convention, the determination of which requires an examination on the merits. The Court finds no ground for declaring them inadmissible. The Court must therefore declare them admissible.

B.

Merits

16.

In their observations on the merits of the case, the Government contended that there had been no violation of the applicant’s Convention rights.

17.

The applicant disagreed.

18.

The Court notes that the judgment in the applicant’s favour remained unenforced, at least in part, for almost six years.

19.

The Court recalls that it has already found violations of Article

6

§

1 of the Convention and Article

1

of Protocol

No.

1 in a number of similar cases (see, for instance,

Sokur v. Ukraine

, cited above, §§

36-37 and

Sharenok v. Ukraine

, no. 35087/02, §§

37-38, 22 February 2005).

20.

Having examined all the material in its possession, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

21.

There has, accordingly, been a violation of Article

6

§

1 of the Convention and of Article

1

of Protocol

No.

1.

III.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

22.

The applicant complained under Article 2 § 1 of the Convention that the existing situation infringed his right to life, given his low standard of living. The applicant next complained about a violation of Article 4 § 1 of the Convention, referring to the fact that he was forced to work without receiving remuneration.

23.

Having regard to all the material in its possession, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

24.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

25.

Mrs Khokhlova claimed EUR 2,122 in respect of pecuniary damage, EUR 2,436 in default interest and EUR 6,000 in compensation for non-pecuniary damage.

26.

The Government contested these claims.

27.

The Court does not discern any causal link between the violations found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. As regards Mrs Khokhlova’s claims for interest on monies unpaid, the Court notes that these claims are not supported by any relevant material which would enable the Court to determine the amounts claimed. Consequently, it rejects these claims (see e.g.,

Glova and Bregin v. Ukraine

, nos. 4292/04 and 4347/04, §

29, 28 February 2006).

28.

On the other hand, it awards Mrs Khokhlova EUR 1,800 in respect of non-pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

29.

The applicant did not submit any separate claim under this head; the

Court

therefore

makes

no

award in this respect.

C.

Default interest

30.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of the Protocol No. 1 concerning the non-enforcement of a final court judgment given in the applicant’s favour admissible and the remainder of the application inadmissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.1;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay Mrs Khokhlova, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention, EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of Mrs Khokhlova’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 May 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President

[1]

.

Approximately EUR 244

[2]

.

Approximately EUR 212