CASE OF LEN v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

30.11.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6;Violation of P1-1;Non-pecuniary damage - financial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF LEN v. UKRAINE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU QUINTA SECȚIUNE DE LEN v. UKRAINE (Declarația nr. 43065/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 30 noiembrie 2006 FINAL 28/02/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Len v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Dna Jaeger Villiger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 6 noiembrie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (n. 43065/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Pyotr Anatolyevich Len („reclamantul”), la 21 februarie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dl Bychkovskiy de la Miusinsk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev. La 8 noiembrie 2005 Curtea a hotărât să comunice plângerile în temeiul articolului 6 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii în favoarea reclamantului către Guvern. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1960 și trăiește în Krasnyy Luch, regiunea Lugansk. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000 reclamantul a instituit o procedură civilă în cadrul Curții Krasnyy Luch („Prince”) împotriva angajatorului său, statul Open Joint Mining Company „Izvestiya” („Compania”, La 14 iunie 2000, instanța a atribuit reclamantului UAH 8.185.11. [1] Această hotărâre nu a fost apelată și a devenit finală. La 26 iunie 2000, Serviciul Krasnyy Luch Bailiffs (“Bailiffs”, 2002 Curtea Comercială Regională de Lugansk ( „Tribunul Comercial”) a inițiat o procedură de faliment împotriva Companiei și a introdus un moratoriu privind plata datorielor sale. La 28 iulie 2003, Curtea Comercială a aprobat o soluție prietenoasă între Compania și creditorii săi. 10. Reclamantul a primit datoria de judecată în 2004 și Bailiffs a încheiat procedura de executare după încheierea. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANT 11. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Sokur Ucraina (nr. 29439/02, § 17-22, 26 aprilie 2005). HOTĂRÂREA 12. Reclamantul s-a plâns de neîndeplinirea hotărârii Curții Krasnyy Luch din 14 iunie. A invocat în timp util art. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevăd, în măsura în care este relevant, după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica astfel de legi pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general ....” ADMISSIBILITY 13. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la admisibilitatea plângerilor reclamantului. 14. Curtea concluzionează că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Convenția privind întârzierea executării hotărârii din 14 iunie 2000 ridică chestiuni de fapt și lege în temeiul Convenției, ale căror hotărâre necesită o examinare în fond, nu consideră niciun motiv pentru declararea acestei plângeri inadmisibilă. Prin urmare, Curtea trebuie să o declare admisibilă. Din aceleași motive, Curtea declară admisibilă plângerea reclamantului în temeiul art. 1 din Protocolul nr. II. MERITS 15. În observațiile lor cu privire la fondul, Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Convenția sau a articolului nr. 16 din Protocolul nr. 1 din Convenția și articolul Protocolului nr. 1 în mai multe cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Sokur c. Ucraina , citat mai sus §§ 36-37 și Sharenok c. Ucraina , nr. 35087/02 §§ 37-38, 22 februarie 2005 ). 19. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. 20. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 22. Reclamantul a solicitat UAH 38.702.70 [2] prin satisfacție echitabilă. 23. Guvernul a susținut că această afirmație ar trebui respinsă. 24. Curtea consideră că reclamantul a suferit unele prejudiciu moral ca urmare a încălcărilor constatate. Evaluarea sa pe o bază echitabilă, astfel cum se prevede la art. 41 din Convenție, Curtea atribuie reclamantului suma de 1.400 EUR (o mie patru sute de euro) prin satisfacție echitabilă. B. Costurile și cheltuielile 25. Reclamantul nu a prezentat nici o cerere separată în temeiul acestui capitol; prin urmare, Curtea face atribuire în acest sens. Dobânzile implicite 26. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția, suma globală de EUR 1.400 (o mie patru sute de euro) în ceea ce privește satisfacția echitabilă, care va fi transformată în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 noiembrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] 1,567,18 EUR. [2] 6,115 EUR.