ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 250/RC/2015

Asupra recursului în casație de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 233/F din 05 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei de tentativă la omor calificat din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. (1969) în art. 32 raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză C. proc. pen. raportat la art. 4 C. pen. și art. 39 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost achitat inculpatul A. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 20-174 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) [rap. la art. 4 C. pen. - dezincriminare agravantă „în public" de la omorul calificat prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (1969)] a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. (tentativă la omor).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969) au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.

Cu privire la acțiunea civilă, s-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, neavând pretenții de la inculpat.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgență C. București la plata sumei de 135 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Slobozia-Ialomița, la plata sumei de 11,96 RON reprezentând cheltuieli spitalizare pentru persoana vătămată B.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 208 alin. (2)-(4) C. proc. pen., s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului A.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada în care a fost supus măsurii preventive privative de libertate (reținere și arest preventiv) de la data de 28 decembrie 2013 la zi.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 modificată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, fapta inculpatului A., săvârșită cu vinovăție, care, prin provocarea și participarea activă la conflict, a acceptat tulburarea ordinii și liniștii publice, creând o stare de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (1969), iar fapta aceluiași inculpat, care, cu intenție, în seara zilei de 26 decembrie 2013, aflându-se în vecinătatea magazinului D. din comuna Grivița, județul Ialomița, l-a agresat pe numitul B., producându-i plăgi multiple vertex, cu un obiect tăietor despicător, posibil toporișca, constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. (1969) [raportat la art. 4 C. pen. - dezincriminare agravantă „în public" de la omorul calificat prevăzut de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (1969)].

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și inculpatul A. care a considerat că încadrarea juridică a faptei ar fi fost aceea de lovire și alte violențe.

Prin decizia nr. 818/A din 24 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, s-a dispus schimbarea calificării juridice a inacțiunilor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. (1969) în art. 32 raportat la art. 188 C. pen., din art. 321 alin. (1) C. pen. (1969) în art. 371 C. pen., din art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în art. 372 alin. (2) C. pen.

În baza art. 369 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 372 alin. (2) C. pen.

În baza art. 32 raportat la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 371 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și o lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei toporiști.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.

S-a dedus detenția inculpatului de la 28 decembrie 2013 la zi.

A fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 200 RON s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, curtea a avut în vedere că sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen. conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Raportat la Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, curtea a apreciat că instanța de fond a combinat dispozițiile din C. pen. vechi - încadrarea juridică pentru tentativă la omor - art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice art. 321 C. pen. - cu dispozițiile din noul C. pen. referitoare la infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru care a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen. referitoare la dezincriminare în raport de noua reglementare.

Curtea a reținut că din incriminarea tentativei la omor calificat reglementată de disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., astfel cum era în vigoare la data comiterii faptei, sancționată cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni -12 ani și 6 luni, în actuala reglementare prev. de art. 188 C. pen. (dispoziție în vigoare la momentul judecării, sancționată cu închisoarea de la 5 ani și 10 ani), nu se mai regăsește agravanta „omorul săvârșit în loc public", astfel că fapta este considerată săvârșită în formă simplă a infracțiunii. În ceea ce privește, s-a reținut că infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice reglementată de disp. art. 321 C. pen. din 1969 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei) sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, este preluată în dispozițiile art. 371 C. pen. sub denumirea de infracțiune de tulburare a ordinii și liniștii publice, fiind sancționată mai blând cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Curtea a reținut că în mod corect instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei - art. 372 C. pen. - dispoziții în vigoare la momentul judecării) întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen. referitoare la dezincriminare.

Curtea a considerat legea penală mai favorabilă din punct de vedere al regimului sancționator al pedepsei este noul C. pen. raportându-se la limitele minime și maxime ale pedepselor, la încadrarea tentativei la infracțiunea de omor în forma simplă a infracțiunii, precum și la dezincriminarea faptei prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în raport de noile dispoziții.

Curtea a considerat că acțiunea inculpatului de lovi victima cu o toporișca, perseverența cu care a aplicat mai multe lovituri, constituie tentativă de omor.

Față de probele administrate în cauză, curtea a apreciat că inculpatul a comis faptele de tentativă de omor și tulburare a ordinii și liniștii publice și, în mod corect, prima instanță a reținut comiterea infracțiunilor de către inculpat și a antrenat răspunderea penală a acestuia.

Având în vedere că circumstanțele personale ale inculpatului, cât și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, cu executare în regim de detenție, este una justă, de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. cu argumentarea că în privința inculpatului A. instanța a aplicat o pedeapsă nelegală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 371 C. pen., respectiv 3 ani închisoare, deși limita maximă specială este de 2 ani închisoare.

Prin încheierea nr. 244/RC din data de 22 iulie 2015 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosar nr. x/98/2014 cererea de recurs în casație a fost admisă în principiu, fixându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 4 septembrie 2015.

Examinând recursul în casație, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, este corespondentul fostului art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 371 C. pen.

Ministerul Public a criticat decizia instanței de apel, întrucât pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. depășește limita maximă prevăzută de lege, de 2 ani închisoare, fiind astfel nelegală.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 371 C. pen., fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 371 C. pen., instanța de apel stabilind, astfel, o pedeapsă nelegală, în condițiile în care aceasta putea fi majorată peste maximul special doar în ipoteza reținerii circumstanțelor agravante.

Având în vedere că, în sarcina inculpatului A. a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni, în concurs, fâcându-se aplicarea dispozițiilor art. 39 lit. b) C. pen., iar pedeapsa rezultantă a fost sporită cu o lună, faptul că instanța de apel, în urma stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpatului s-a orientat către o pedeapsă sub rninimul special prevăzut de lege și, întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. de la 3 ani închisoare la 3 luni închisoare, astfel încât sporul de 1 lună aplicat de instanța de apel potrivit tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni să fie legal stabilit.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 818/A din 24 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul A. Va casa în parte hotărârea atacată, va reține cauza spre rejudecare și în înlăturarea greșitei aplicări a legii va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și una lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen. și va înlătura sporul de una lună închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. de la 3 ani închisoare la 3 luni închisoare.

Va menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de una lună închisoare, în total 5 ani și o lună închisoare.

Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Va dispune anularea formelor de executare și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 818/A din 24 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul A.

Casează în parte hotărârea atacată, reține cauza spre rejudecare și în înlăturarea greșitei aplicări a legii dispune:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și una lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen. și înlătură sporul de una lună închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. de la 3 ani închisoare la 3 luni închisoare.

Menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de una lună închisoare, în total 5 ani și o lună închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Dispune anularea formelor de executare și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 septembrie 2015.