ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 63/RC/2016

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din 24 februarie 2015, Judecătoria Cornetu, în baza art. 5 C. pen. cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. al României nr. 371 din 20 mai 2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1969.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969.

În baza art. 259 alin. (1) C. pen. de la 1969 a condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen. de la 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. de la 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen. de la 1969:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen. de la 1969, a impus inculpatului obligația de a nu lua legătura cu partea civilă și familia acestuia.

S-a dispus ca datele prevăzute la art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen. de la 1969 să se comunice Serviciului de Probațiune Ilfov, iar măsurile de supraveghere dispuse să se comunice inculpatului.

În baza art. 86

4

C. pen. de la 1969 cu referire la art. 83 C. pen. de la 1969 a fost atrasă atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 și urm. C. civ.:

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 2.800 lei cu titlu de daune materiale și în cuantum de 5.000 de euro cu titlu de daune morale, fiind plătit în echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.300 lei către partea civilă B. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de parte.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 25 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr. x/1748/2013, plângerea formulată de petentul B. împotriva Ordonanței nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, menținută prin Rezoluția nr. 1181/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitului A. Petentul a solicitat admiterea plângerii, considerând că este o soluție netemeinică și nu sunt incidente disp. art. 181 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen. și art. 181 C. pen.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul, neînsușindu-și referatul cu propunere de terminare a urmăririi penale prin care organele de poliție au propus trimiterea în judecată a intimatului, a reținut că la data de 18 iunie 2012, partea vătămată B. a sesizat organele judiciare și a solicitat efectuarea de cercetări față de învinuitul A.

În urma cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că la data de 03 iunie 2012, A. i-a adresat mai multe injurii și a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, trăgându-l în interiorul unui garaj, rupându-i tricoul și aplicându-i două lovituri cu pumnii în zona capului. Anterior, la data de 05 iunie 2012, la aceeași unitate de poliție a fost înregistrată plângerea formulată de către A. în care acesta a solicitat efectuarea de cercetări față de B., susținând că acesta a pătruns, fără drept, în incinta garajului său situat în sat Căldăraru, județ Ilfov și l-a amenințat, aducându-i injurii.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, la data de 03 iunie 2012, în jurul orelor 10.00, partea vătămată B. a ieșit cu autoturismul din curtea locuinței sale din comuna Cernica, sat Căldăraru, județ Ilfov, moment în care vecinul său, învinuitul A. care se afla în fața propriului garaj, a început să-i aducă injurii și să facă semne obscene atât la adresa părții vătămate cât și a soției acesteia, numita C. Din cauza atitudinii reprobabile, partea vătămată i-a cerut acestuia explicații, însă A. a încercat să imobilizeze cu brațele victima și a lovit-o cu pumnii în zona capului. S-a mai stabilit că partea vătămată nu a pătruns nici un moment în garajul învinuitului, așa cum acesta a susținut în mod nereal, ba mai mult, chiar A. a încercat să o tragă în interior.

În referire la faptele comise de A., procurorul a reținut în ordonanța de scoatere că acestea au adus o atingere minimă relațiilor sociale și valorilor ocrotite de legea penală, astfel încât nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. Ca urmare a fost aplicată acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei, dispunându-se scoaterea acestuia de sub urmărire penală.

Prin încheierea din ședința publică de la 23 ianuarie 2014, instanța a desființat Ordonanța nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, menținută prin Ordonanța nr. 1181/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., stabilind că faptele inculpatului A. nu sunt susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile art. 181 C. pen. și în mod greșit a apreciat procurorul acest fapt, fără a motiva aprecierile sale, și a reținut cauza spre judecare. în ceea ce privește amenda administrativă, în cuantum de 1.000 lei, aplicată învinuitului A. de către procuror la pronunțarea Ordonanței nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, instanța a dispus anularea acesteia.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație A. (filele 17-18), declarație învinuit (fila 42), declarație parte vătămată (filele 23, 35-36), declarațiile martorilor D. (filele 26, 39-40), C. (filele 27, 37-38), E. (fila 29), F. (fila 28), certificat medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" (fila 25), proces-verbal de vizionare înregistrare (filele 33-34), fișă de intervenție (fila 43), planșe foto (filele 85-93.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16 aprilie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului (filele 79-81), în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. și a părții vătămate B. (filele 72-73). Totodată, au fost audiați martorii D. (filele 115-116), C. (filele 117-118), F. (fila 119), G. (filele 120-121), H. (fila 122), I. (filele 182-183) și J. (filele 184-185), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depuse la dosarul cauzei (filele 123-141).

A fost atașată copie de pe cazierul judiciar la inculpatului (fila 106).

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 03 iunie 2012, în jurul orelor 10.00, partea civilă B. a ieșit cu autoturismul din curtea locuinței sale din comuna Cernica, sat Căldăraru, județ Ilfov, moment în care vecinul său, inculpatul A. care se afla în fața propriului garaj, a început să-i aducă injurii și să facă semne obscene atât la adresa părții vătămate cât și a soției acesteia, numita C., aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții vătămate.

Din cauza atitudinii reprobabile a inculpatului A., partea civilă B. i-a cerut acestuia explicații, însă primul a încercat să imobilizeze cu brațele victima și a lovit-o cu pumnii în zona capului. Declarațiile părții civile B. se coroborează cu procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții vătămate, cu planșele fotografice existente la dosarul cauzei, cu declarațiile martorilor D., C., F. și cu concluziile certificatului medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" în care se arată că victima prezenta leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roșiatice) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur la data de 03 iunie 2012.

Ulterior, la data de 05 iunie 2012, la poliție a fost înregistrată plângerea formulată de către A. în care acesta a solicitat efectuarea de cercetări față de B., susținând că acesta a pătruns, fără drept, în incinta garajului său situat în sat Căldăraru, județ Ilfov și l-a amenințat, aducându-i injurii.

Însă din coroborarea probatoriului administrat, în speță procesul-verbal întocmit de către organele de poliție cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuința părții civile și declarațiile martorilor audiați, rezultă că partea civilă nu a pătruns nici un moment în garajul inculpatului, așa cum acesta a susținut în mod nereal, ba mai mult, chiar A. a încercat să o tragă în interior. Chiar martorul propus de inculpat - I., fiul acestuia, declară că „i-am văzut chiar în dreptul ușii că se îmbrânceau", iar martorul J. a declarat în fața instanței că evenimentul s-a întâmplat la „intrarea în garaj". în ce privește declarația martorei G., instanța reține că aceasta este nesinceră având în vedere că nu se coroborează cu celelalte declarații din care rezultă că partea civilă nu a intrat în garajul inculpatului, ci doar s-a apropriat de ușa acestuia.

În drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că a lovit de două ori partea civilă cu pumnii în dreptul capului, provocându-i leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roșiatice) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 .

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpatul A.

Prin apelul său, Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Inculpatul a criticat sentința sub aspectul greșitei condamnări pentru denunțare calomnioasă, întrucât a avut loc o violare de domiciliu, iar pe latură civilă a criticat greșita acordare a daunelor morale.

Prin decizia penală nr. 891 din data de 23 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția I-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 59 din 24 februarie 2015, pronunțată de judecătoria Cornetu.

A fost desființată, în parte, sentința penală și în rejudecare a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani si 6 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a dispune astfel instanța de apel a apreciat că apelul Parchetului și al inculpatului sunt întemeiate în privința infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969, arătând că lovirea sau alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau amendă, iar judecătorul fondului a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă ce în mod evident este nelegală.

Împotriva Deciziei penale nr. 891 din data de 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I-a penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a declarat recurs în casație la data de 18 septembrie 2015, cu privire la inculpatul A.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și depus la dosar Raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/1748/2013, în vederea discutării admisibilității în principiu a acesteia.

Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 43 8 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „ s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În consecință, s-a susținut că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanța de apel inculpatului A. depășește limita legală prevăzută de art. 34 alin. (2) C. pen. de la 1969, maximul posibil fiind de 2 ani și 3 luni închisoare.

Examinându-se cauza, în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen. Înalta Curte a reținut că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, îndeplinește condițiilor de admisibilitate, că Decizia penală nr. 891 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către procuror în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434-436 C. proc. pen.

Din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen. fiind menționate: numele și prenumele procurorului care a exercitat recursul în casație, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Prin Încheierea nr. 14/RC din data de 20 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1748/2013, a fost admis în principiu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 891 din data de 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

S-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 2 martie 2016, cu citarea inculpatului A. și a părții civile B.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casație invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.

Din analiza dosarului rezultă caprin sentința penală nr. 59 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Cornetu inculpatul A. a fost condamnat după cum urmează:

- la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969 .

- la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen. de la 1969.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969 .

În baza art. 33 alin. (1). lit a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 86 C. pen. de la 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. de la 1969 .

Prin Decizia penală nr. 891 din data de 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cometu și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 59 din 24 februarie 2015, pronunțată de judecătoria Cornetu.

A fost desființată, în parte, sentința penală și în rejudecare a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani și 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel instanță de apel, a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen. de la 1969 și a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alicul C. pen. de la 1969, a contopit cele două pedepse, iar pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 34 alin. (2) C. pen. de la 1969, pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracțiuni nu poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

În consecință, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanța de apel inculpatului A. depășește limita legală prevăzută de art. 34 alin. (2) C. pen. de la 1969, maximul posibil fiind de 2 ani și 3 luni închisoare.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen. va fi admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

Se va casa, în parte, decizia penală recurată și, în rejudecare:

Se va înlătura aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, precum și aplicarea sporului de 6 luni închisoare și se vor repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare și, respectiv, 3 luni închisoare aplicate inculpatului A.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care va fi sporită cu 3 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, precum și aplicarea sporului de 6 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare și, respectiv, 3 luni închisoare aplicate inculpatului A.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 contopește pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Anulează mandatul de executare și dispune emiterea unui nou mandat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, azi, 2 martie 2016.