ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2014

HOTĂRÂRE
11.03.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 1225/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a formulat o plângere, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Control Intern - cu obligarea la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată, arătând că s-a adresat pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Control Intern cu o sesizare în legătură cu tulburarea liniștii publice a orașului Măcin.

A precizat faptul că a primit răspunsul nr. x/2011 pe care l-a apreciat ca nefiind în concordanță cu prevederile O.G. nr. 27/2002, cu modificările și completările, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Urmare a constatării acestor lipsuri a înaintat scrisoarea din 9 noiembrie 2011 - în temeiul art. 5 din O.G. nr. 27/2002 - solicitând măsuri de analiză detaliată și cercetarea tuturor aspectelor sesizate, la aceasta primind adresa de răspuns nr. y din 21 noiembrie 2011.

A arătat reclamantul că răspunsurile primite îl nemulțumesc, considerând că în cauză este vorba despre un refuz nejustificat de a răspunde.

Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 393 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Control Intern.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia la nivelul Direcției Control Intern din cadrul pârâtei, au fost înregistrate inițial 4 memorii (nr. z/2011, nr. q/2011, nr. w/2011 și nr. x/2011, toate conexate sub ultimul număr), adresate prin poșta electronică conducerii Inspectoratului General al Poliției Române de reclamant, în cuprinsul cărora au fost reiterate o serie de aspecte referitoare la încălcarea gravă a normelor de conviețuire socială, manifestate prin producerea de zgomote ce tulbură ordinea și liniștea publică.

În anul 2011, petentul a formulat alte 3 petiții pe care le-a înaintat în format electronic conducerii Inspectoratului General al Poliției Române, petiții ce au fost transmise spre verificare și soluționare către I.P.J. Tulcea în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Petiția înregistrată din 27 mai 2011, a fost înaintată spre soluționare Poliției Orașului Măcin care, după efectuarea verificărilor, a stabilit faptul că cele reclamate de petent, se doreau a fi un semnal de alarmă adresat forurilor superioare ale poliției, în scopul efectuării de demersuri legislative privind sancțiunile aplicate celor care tulbură fără drept liniștea și ordinea publică, considerând că cele în vigoare nu sunt eficiente.

Raportul cu propunerea de clasare a petiției, precum și adresa de răspuns către petent au fost aprobate și semnate de către adjunctul șefului I.P.J. Tulcea.

În ce privește petiția din 06 septembrie 2011 primită spre soluționare de la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Control Intern, aceasta a fost repartizată Serviciului Cabinet al I.P.J. Tulcea, având în vedere faptul că aspectele semnalate vizau modul de acțiune al polițiștilor la evenimentele sesizate prin apelul de urgență 112.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că lucrătorii au acționat conform procedurilor de lucru identificând și sancționând persoana reclamată, stabilindu-se că celelalte aspecte menționate de petent, nu se confirmă.

Raportul cu propunerea de clasare a petiției și răspunsul formulat către petent au fost aprobate și semnate de către șeful I.P.J. Tulcea.

La data de 15 noiembrie 2011, s-a înregistrat la nivelul Direcției Control Intern sub nr. y/2011, un nou memoriu formulat de reclamant în cuprinsul căruia descris punctual un număr de 7 situații de fapt care ar constitui încălcări ale normelor de conviețuire socială de genul celor semnalate anterior.

Conform dispoziției rezolutive a conducerii Direcției Control Intern s-a întocmit la data de 21 noiembrie 2011 adresă de răspuns.

În acest context, Curtea a reținut că în cauză nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 atâta vreme cât petițiilor formulate li s-a răspuns, iar răspunsurile au fost comunicate petentului.

Împrejurarea că petentul apreciază răspunsurile primite ca fiind nelegale și netemeinice nu conduce la concluzia că demersul său juridic este fundamentat atâta vreme cât toate cererile adresate pârâtei au primit răspunsuri motivate.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că nu contestă lipsa unui răspuns sau motivări din partea autorității pârâte la sesizarea formulată, însă refuzul nejustificat constă în faptul că nu s-a răspuns la ceea ce s-a cerut, răspunsul - chiar motivat - neavând legătura cu solicitarea.

În opinia recurentului, aceasta reprezintă o încălcare a prevederilor art. 5 din O.G. nr. 27/2001.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Control Intern la soluționarea sesizării reclamantului referitoare la tulburarea liniștii publice a orașului Măcin, așa cum a solicitat prin cererea introductivă.

În cauza de față, însă, recurentul-reclamant nu a dovedit existența refuzului nejustificat din partea autorității pârâte de a răspunde sau a soluționa sesizarea, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Faptul că cererea reclamantului nu a fost soluționată în modalitatea pretinsă de acesta, în sensul de a răspunde la fiecare punct din cele șapte ale petiției, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004.

Împrejurarea că răspunsul autorității publice pârâte nu este de natură a satisface așteptările petentului, nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii ori un exces de putere în sensul dispozițiilor citate din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice exercitată, în speță, cu respectarea dispozițiilor legale.

Nu poate fi reținută critica recurentului cu privire la soluția instanței de fond, motiv pentru care va menține soluția dată ca temeinică și legală.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 393 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5871/2011
) și ș) din Legea nr. 554/2004. Această procedură a suspendării fiind sumară, de verificare numai a aparenței dreptului, de natură să asigure cadrul unui proces echitabil, permite invocarea unor argumente ce tind să demonstreze o îndoială s
ÎCCJ 2013-11-05
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7069/2013
efecte juridice în mod direct, asupra reclamantului intimat. Reținând așadar că soluția atacată prin recursul MAI este legală și deplin susținută de materialul probator existent la dosar, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
ÎCCJ 2012-03-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1227/2012
către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. În cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor și previzibil și care nu ar putea fi recuperat, or, în cazul anulării actului administrativ, inst
ÎCCJ 2012-03-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2012
ță, o eventuală blocare a efectelor refuzului pârâtului, în baza art. 14 - 15 din actul normativ precitat, nu ar face decât să repună reclamanta în situația anterioară exprimării acelui refuz, respectiv în poziția de a nu se afla în posesia
ÎCCJ 2012-06-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3325/2012
(2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 322-328 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare și schim
Sursă