ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2016

HOTĂRÂRE
08.04.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1134/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., prin reprezentanții legali B. și C. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2131 din 17 septembrie 2014 de încadrare a copilului A. în grad de handicap mediu, solicitând admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea hotărârii atacate, împreună cu certificatul anexă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri de încadrare a copilului A. în grad de handicap grav pentru o perioadă de 12 luni, împreună cu certificatul-anexă care face parte integrantă din aceasta.

Prin Sentința civilă nr. 1103 din 1 aprilie 2015 a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței materiale a completului specializat în materia dreptului administrativ și fiscal și a fost declinată competența în favoarea unui complet de judecată din cadrul Secției civile a Tribunalului Cluj, considerându-se că litigiul nu are caracter administrativ, ci ca scop adoptarea unei măsuri de protecție a minorului, subordonată principiului dreptului civil al interesului superior al copilului.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 5511/117/2004** la Tribunalul Cluj, secția civilă, iar prin Sentința civilă nr. 291/2015 din 19 mai 2015 a fost respinsă acțiunea civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGASPC Cluj și respinsă acțiunea împotriva acestei pârâte.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamant și s-a solicitat admiterea cererii și modificarea în totalitate a sentinței atacate.

Prin Încheierea civilă nr. 2318/A/2015 din 28 octombrie 2015 a fost admisă excepția de necompetență materială a Secției I civilă a Curții de Apel Cluj și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Secției a III-a contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel Cluj, excepția fiind invocată din oficiu de către instanță.

După înregistrarea dosarului pe rolul Secției a III-a contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj sub nr. x/117/2014** a fost pronunțată Decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2016, a fost admisă excepția necompetenței Secției a III-a contencios administrativ și fiscal, și declinată competența în favoarea Secției I civilă a Curții de Apel Cluj și, fiind constatat conflictul negativ de competență, a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării lui.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 193 pct. 1 rap. la art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția I civilă pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea civilă nr. 2318/A/2015 din 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în Dosarul nr. x/117/2014* a fost admisă excepția necompetenței materiale a Secției I civilă a Curții de Apel Cluj și a fost declinată competența materială de soluționare a apelului declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 291 din 19 mai 2015 a Tribunalului Cluj în favoarea Secției a III-a contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel Cluj, excepția fiind invocată din oficiu.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost invocată excepția necompetenței funcționale de soluționare a apelului și, prin Decizia civilă nr. 2/2016 din 13 ianuarie 2016 a acestei instanțe, a fost admisă excepția și declinată competența în favoarea Secției I a Curții de Apel Cluj.

După cum se poate observa există un conflict negativ de competență între două secții specializate ale aceleiași curți de apel.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ.: "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere".

În speță, aceste condiții sunt îndeplinite pentru că există conflict negativ de competență între Secția I civilă a Curții de Apel Cluj și Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a aceleiași curți, iar instanța în fața căreia s-a ivit conflictul este cea de contencios administrativ și fiscal.

Referitor la instanța competentă să soluționeze apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 291 din 19 mai 2015 a Tribunalului Cluj, secția civilă pronunțată în Dosarul nr. x/117/2014* se impun a fi făcute următoarele precizări:

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Cu alte cuvinte, dacă necompetența materială ori teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției de necompetență nu mai este posibilă în calea de atac.

Plecând de la aceste dispoziții se constată că prin nerespectarea acestora, Secția I civilă a Curții de Apel Cluj a invocat din oficiu, ca instanță de apel, excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea altei secții.

Mai mult, inițial, litigiul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, complet specializat în materia dreptului administrativ și fiscal, dar această instanță a admis excepția de necompetență materială a sa, excepție invocată de pârâta Comisia pentru Protecția Copilului Cluj și a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, această instanță nu a invocat, din oficiu, necompetența sa și a soluționat cauza pe fond prin respingerea acțiunii.

Art. 136 alin. (1) C. proc. civ. nu face nicio distincție iar în cazul conflictelor de competență între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești sunt aplicabile regulile referitoare la invocarea excepției de necompetență în fața primei instanțe, la declinarea competenței și la soluționarea conflictelor de competență.

În raport de aceste aspecte se impune a se analiza în ce măsură instanța de control judiciar putea să invoce, din oficiu, necompetența materială a instanței de fond sau în ce condiții mai poate fi invocată necompetența sa materială.

Față de dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanța de control nu poate invoca din oficiu excepția necompetenței materiale sau teritoriale exclusive a primei instanțe și nici a sa, dar ea poate fi invocată ca motiv de apel sau recurs însă numai în condițiile în care una dintre părți a invocat această excepție sau instanța din oficiu, în condițiile legii, iar prima instanță a respins-o sau a omis să se pronunțe asupra ei.

De aceea, se poate aprecia că, fără a respecta dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Secția I civilă a Curții de Apel Cluj, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, deși nu putea să o facă.

Pentru că litigiul a fost soluționat în primă instanță de un complet în materie civilă, iar acesta nu a invocat necompetența materială a acestei instanțe, deși cauza a fost înregistrată ca urmare a declinării de către completul specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal, dar și pentru că art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu dă posibilitatea invocării din oficiu a necompetenței materiale de către instanța de control judiciar, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe va fi soluționată de către Secția I civilă a Curții de Apel Cluj, ca instanță superioară a primei instanțe ce s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Față de toate aceste argumente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelantul-reclamant A., prin B. și C. și pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Cluj, Consiliul Județean Cluj - Comisia pentru Protecția Copilului Cluj și intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4301/2012
erea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 170 din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul A.C.I., cât și acțiunea formulată
ÎCCJ 2012-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2012
Iulia, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 1134/294/2011. Pârâtul M.M.F.P.S., A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A., prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii preal
ÎCCJ 2021-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2021
Ședința publică din data de 4 martie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 16.05.2016 pe rolul Tribunalu
ÎCCJ 2017-01-30
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 1/2017
de încadrare a minorului în grad de handicap, emisă de comisia pentru protecția copilului sunt de competența secțiilor de contencios administrativ. 6. În sprijinul acestei orientări, s-a reținut că art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004
ÎCCJ 2012-03-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâtele
Sursă