ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 516/2017

HOTĂRÂRE

15.02.2017

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 516/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 516/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 03 martie 2016, sub nr. de Dosar x/117/2016, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. a C., ca prin hotărârea pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 105316 din 05 ianuarie 2016 privind încetarea plății drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/2006, repunerea reclamantului în drepturile avute anterior emiterii deciziei, suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul de muncă;

Prin sentința civilă nr. 1599 din 16 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/117/2016 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. a C. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ si fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, a reținut că actul administrativ atacat a fost emis de către B. a C., instituție publică centrală, potrivit art. 85 din Legea nr. 223/2015, competența materială de soluționare a cererii reclamantului în prima instanță aparține curții de apel.

În vestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 302/2016 din 10 octombrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale și în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența materială de soluționare a acțiunii formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a C.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Argumentând soluția pronunțată, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 85 din Legea nr. 223/2015: „(1) B. se înființează în subordinea sau în cadrul C., D. și E., după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București. (2) B. prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale B. din C., D. și E.” Articolul se referă, deci, la poziționarea B. în sistemul administrative, fără să statueze vreun fel sub aspect judiciar.

Mai reține curtea că, La rândul său, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, normă generală, este înlăturat de la aplicare de art. 101 din Legea nr. 223/2015, cu precizările făcute de art. 102-105 din același act normativ, texte care atribuie competența materială în favoarea tribunalului, în compunere specifică pentru asigurări sociale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Cluj, secția m

ixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reiese că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 105316 din 05 ianuarie 2016 privind încetarea plății drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, emisă de B. a C.

Este de menționat că, prin decizia atacată s-a dispus încetarea plata indemnizației acordate reclamantului prin Decizia nr. 127710 din 01 iulie 2014, ca urmare a încetării calității reclamantului de pensionar al sistemului public de pensii și dobândirii calității de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Totodată, Decizia se întemeiază pe art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 și art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) și art. 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Mai mult decât atât, art. 20 alin. (1) din cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice reglementează un ajutor social de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar nu un drept salarial cuvenit unor funcționari publici aflați în activitate, în derularea unui raport de serviciu, pentru a fi incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Așadar, în raport de cele menționate anterior, litigiile privind aceste drepturi fiind supuse, în consecință,

jurisdicției asigurărilor sociale, astfel că așa cum a reținut și Curtea de Apel Cluj, în cauză sunt incidente prevederile art. 101 din Legea nr. 223/2015, cu precizările făcute de art. 102-105 din același act normativ, texte care atribuie competența materială în favoarea tribunalului, în compunere specifică pentru asigurări sociale.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului Cluj, secția m

ixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.