ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.05.2024, reclamanta A. prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități să se dispună în sarcina pârâtei soluționarea favorabilă a cererii înregistrată cu nr. x/30.10.2023, anularea Hotărârii nr. 1287/19.09.2023 și emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde minorei protecția necesară conform recomandărilor medicale depuse ca anexă la Cererea nr. x/05.09.2023 (inclusiv Certificat medical nr. 723/28.06.2023).

2.1. Prin sentința civilă nr. 275 pronunțată în data de 7 iunie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel, a declint competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. .

În motivarea soluției, a reținut că, în mod artificial, reclamantul susține existența unui raport juridic litigios cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, determinat de existența unei proceduri legale pe care instituția pârâtă nu ar fi respectat-o, întrucât, în realitate, scopul urmărit de reclamant, prin demersul, său nu poate fi altul decât anularea hotărârii nr. 1287/19.09.2023 și emiterea unei hotărâri de reîncadrare a copilului A. într-o categorie de persoane cu handicap, autoritatea publică emitentă a actului contestat fiind în realitate Comisia pentru Protecția Copilului Prahova.

A apreciat că, în speță, raportat și la decizia ÎCCJ nr. 1/2017, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

2.2. Prin sentința nr. 865 din 18.07.2024, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova invocată de reclamant, a declint competența de soluționare a cauzei având ca obiect "refuz soluționare cerere, formulată de petenta A. prin reprezentant B., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că la data de 4 iunie 2024 reclamantul a depus la dosar o cerere adițională prin care a modificat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâtei să trimită cererea sa autorității competente, pentru cazul în care pârâta își declină competența, iar la 18.07.2024 reclamantul a depus o nouă cerere adițională prin care a precizat obiectul acțiunii, constând în obligarea pârâtei să îi răspundă în scris la cererea sa înregistrată sub nr. x/30.10.2023 și obligarea pârâtei să trimită autorității competente cererea nr. x/30.10.2023, pentru cazul în care pârâta își declină competența de soluționare.

Tribunalul a reținut că solicitările din cererile modificatoare a cererii inițiale se încadrează în dispozițiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 iar instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza este dată de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv curtea de apel, fiind un litigiu care privește posibila nesoluționare a cererii reclamantului înregistrată sub nr. x/30.10.2023 pe rolul pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Analizând aspectele cauzei, Înalta Curte reține că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.05.2024, reclamanta A. prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități să se dispună în sarcina pârâtei soluționarea favorabilă a cererii înregistrată cu nr. x/30.10.2023, anularea Hotărârii nr. 1287/19.09.2023 și emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde minorei protecția necesară conform recomandărilor medicale depuse ca anexă la Cererea nr. x/05.09.2023 (inclusiv Certificat medical nr. 723/28.06.2023).

Ulterior, la data de 4 iunie 2024 reclamantul a depus la dosar o cerere adițională prin care a modificat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâtei să trimită cererea sa autorității competente, pentru cazul în care pârâta își declină competența, iar la 18.07.2024 reclamantul a depus o nouă cerere adițională prin care a precizat obiectul acțiunii, constând în obligarea pârâtei să îi răspundă în scris la cererea sa înregistrată sub nr. x/30.10.2023 și obligarea pârâtei să trimită autorității competente cererea nr. x/30.10.2023, pentru cazul în care pârâta își declină competența de soluționare.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002, ale Legii nr. 272/2004, ale Legii nr. 448/2004, ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ale Ordinului nr. 1066/09.05.2023 al MMPS și ale O.U.G. nr. 80/2013.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, apreciind diferit asupra obiectul acțiunii și rangul autorității competente să soluționeze cererea pe cale administrativă.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, în acord cu Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că cererea, așa cum a fost modificat prin cererile adiționale din data de 4 iunie 2024 și 8 iulie 2024, are ca obiect obligarea pârâtei să îi răspundă în scris la cererea sa înregistrată sub nr. x/30.10.2023 și obligarea pârâtei să trimită autorității competente cererea nr. x/30.10.2023, pentru cazul în care pârâta își declină competența de soluționare, obiect ce se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitor la nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, de rangul autorității pârâte Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și domiciliul reclamantei sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială și teritorială revenind Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

.Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petenta A. în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.