ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2657/2015

Decizia nr. 2657/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 17 ianuarie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Ialomița, să se dispună încetarea măsurii de plasament instituită pentru cei patru copii ai săi și reintegrarea acestora în familie.

Prin sentința civilă nr. 161/F din 28 ianuarie 2014, Tribunalul Ialomița a respins cererea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 239/A din 13 mai 2015, a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. și apelanta C.

În considerentele deciziei s-a reținut că, prin încheierea din 11 iunie 2014, s-a dispus suspendarea judecății apelului, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile nu s-au prezentat la termenul de judecată și nu au solicitat judecata în lipsă. Întrucât pricina a rămas în nelucrare timp de peste 6 luni, din vina părților, Curtea a constatat că sunt întrunite în cauză cerințele impuse de art. 416 C. proc. civ. privind perimarea.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs A. și C., solicitând „să se rejudece cazul și încredințarea minorilor și audierea lor”.

În motivarea recursului, recurenții se limitează la a face o expunere succintă a situației de fapt, fără a indica motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 26 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 26 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 49-51 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Intimata a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, precum și să se aibă în vedere că cererea de recurs nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;

b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. prevede faptul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Cererea de recurs formulată de reclamanții C. și A. nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde mențiunea privind domiciliul părții care a declarat calea de atac, indicarea hotărârii judecătorești care se atacă și nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

În motivarea recursului, recurenții se limitează la a face o expunere succintă a situației de fapt, fără a indica motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța urmează să constate nul recursul declarat de reclamanții C. și A. împotriva Deciziei nr. 239/A din data de 13 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanții C. și A. împotriva Deciziei nr. 239/A din data de 13 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2015.