ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 203/2016

Decizia nr. 203/2016 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 03 iulie 2014, sub nr. xxx/32/2014, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B., C., Comisia Locală a Legii nr. 18/1991 Gârleni, Comisia Locală a Legii nr. 18/1991 Bacău, D., E., F., G., H. și I., revizuirea Deciziei nr. 773 din 15 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, prin care a fost constatat nul recursul formulat de revizuentul J. împotriva sentinței civile nr. 2696 din 14 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. xxx/32/2011*. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc.

civ. La termenul din 7 noiembrie 2014, acordat în vederea soluționării cererii de revizuire, judecata acesteia a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă. Asupra excepției de perimare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alia cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina pârtii timp de un an.

Partea ce se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, care este determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat eă „perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții." Prin urmare, pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părții, o perioadă de ce!

puțin un an. În cauză, judecata a fost suspendată pentru lipsa părților la data de 07 noiembrie 2014. Cum de la data suspendării judecății, respectiv 7 noiembrie 2014, niciuna din părți nu a depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, iar de la data ultimului act procedural a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ. și nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 din același act normativ, Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul J. împotriva Deciziei nr. 773 din 15 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul J. împotriva Deciziei nr. 773 din 15 mai 2033, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.