ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 220/2016

Decizia nr. 220/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 octombrie 2014, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3899 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2014, stabilit în vederea soluționării cererii de revizuire, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nici nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă. Prin rezoluția din data de 3 decembrie 2015, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an”. Perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților în desfășurarea activității judiciare.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 25 noiembrie 2014, stabilit pentru judecarea recursului, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii. Așadar, termenul de perimare prevăzut de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

a început să curgă de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 25 noiembrie 2015. Prezent în ședință, reprezentant B., pentru revizuentă a formulat verbal cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecării cauzei, însă constatând că respectiva cerere a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, conform considerentelor anterior expuse, instanța dispune respingerea acesteia. Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, faptul că, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei, respectiv, 3 decembrie 2015, a trecut mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părți nu a solicitat continuarea judecății cererii de revizuire și că, în această perioadă, nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 248, coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata că a operat sancțiunea prevăzută de lege, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, judecata cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3899 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3899 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2016.