ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 220/2016

Decizia

nr. 220/2016

Asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 8 octombrie 2014, revizuenta

A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3899 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La termenul de

judecată din data de 25 noiembrie 2014, stabilit în vederea soluționării

cererii de revizuire, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu

s-a prezentat la strigarea cauzei și nici nu a fost solicitată judecarea cauzei

în lipsă.

Prin rezoluția din

data de 3 decembrie 2015, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă

sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ.

Înalta Curte va constata

perimat recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an”.

Perimarea operează cu

condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților în

desfășurarea activității judiciare.

Fiind un termen

procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin.

(3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii

corespunzătoare zilei de plecare.

În speță, părțile, deși

legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 25

noiembrie 2014, stabilit pentru judecarea recursului, constatându-se că niciuna

din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă

suspendarea pricinii.

Așadar, termenul

de perimare prevăzut de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a început

să curgă de la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății,

împlinindu-se la data de 25 noiembrie 2015.

Prezent în ședință, reprezentant

B., pentru revizuentă a formulat verbal cerere de repunere pe rol în vederea

continuării judecării cauzei, însă constatând că respectiva cerere a fost formulată

după împlinirea termenului de perimare, conform considerentelor anterior

expuse, instanța dispune respingerea acesteia.

Așa cum rezultă din

actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele

perimării, respectiv, faptul că, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul

prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a

cauzei, respectiv, 3 decembrie 2015, a trecut mai mult de un an, timp în care

niciuna dintre părți nu a solicitat continuarea judecății cererii de revizuire

și că, în această perioadă, nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere

sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 248, coroborat cu art.

252 alin. (1) C. proc. civ., va constata că a operat sancțiunea prevăzută de

lege, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată după împlinirea

termenului de perimare, judecata cererii de revizuire formulată de revizuenta A.

împotriva Deciziei nr. 3899 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3899 din

30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 februarie 2016.