ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 179/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 8 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. xxx/54/2013, s-a respins cererea formulată de petentul A., de îndreptare a erorii materiale strecurată în conținutul Deciziei civile nr. 2306 din 18 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/LM/2002. Împotriva acestei încheieri, a formulat calea de atac intitulată „apel” petentul A., iar prin încheierea din data de 9 octombrie 2014, instanța, procedând la soluționarea căii de atac calificată ca fiind recurs, a dispus suspendarea judecării acestuia, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ. Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 octombrie 2014, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de recurs. Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 9 octombrie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părțile ce ar justifica un interes nu au îndeplinit un act de procedură în vederea judecății procesului, conform art. 249 C. proc. civ. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.
civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 08 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. xxx/54/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.