ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2016

Decizia

nr. 179/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 iulie 2014 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. xxx/54/2013, s-a

respins cererea formulată de petentul A., de îndreptare a erorii materiale

strecurată în conținutul Deciziei civile nr. 2306 din 18 octombrie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/LM/2002.

Împotriva acestei

încheieri, a formulat calea de atac intitulată „apel” petentul A., iar prin

încheierea din data de 9 octombrie 2014, instanța, procedând la soluționarea

căii de atac calificată ca fiind recurs, a dispus suspendarea judecării acestuia,

în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recursul se va

constata perimat pentru următoarele considerente: Conform art. 248 alin. (1) C.

proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 octombrie 2014,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 9 octombrie 2015, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici

una din părțile ce ar justifica un interes nu au îndeplinit un act de procedură

în vederea judecății procesului, conform art. 249 C. proc. civ.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.

aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează

să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 08 iulie

2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. xxx/54/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2016.