ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2015

HOTĂRÂRE
24.02.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 610/2015

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Drăgășani la data de 23 noiembrie 2012 sub nr. 4112/223/2012,

reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 960 lei.

Judecătoria

Drăgășani, prin Sentința civilă nr. 90 din 22 ianuarie 2014 a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul

B..

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 654 din Legea nr.

95/2006, conform cărora, angajații unei instituții furnizoare de servicii

medicale au obligația acordării îngrijirilor de sănătate pacientului, potrivit

reglementărilor în vigoare.

În speță, instanța nu

a putut reține în sarcina medicului o încălcare a obligației de îngrijire,

obligație principală ce impune acestuia sarcina de a îngriji pacientul cu

atenția și prudența conferite de pregătirea sa profesională, cu respectarea

criteriilor medicale de calitate, conform legii.

În acest sens,

instanța a apreciat că reclamanta nu a dovedit o neexecutare a obligațiilor

profesionale propriu-zise prin prestarea unor servicii medicale

necorespunzătoare, respectiv prin prescrierea unor tratamente necorespunzătoare

specificului serviciului prestat, astfel că, în raport de situația de fapt și

de drept reținută, constatând că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile

pentru activitatea medicală prestată de pârât, instanța a respins acțiunea

formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare înregistrată pe

rolul Înaltei Curți la data de 26 ianuarie 2015.

La termenul din 24

februarie 2015, Înalta Curte a luat în examinare excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, conform art. 319 alin. (1) C. proc. civ. și a

rămas în pronunțare asupra acestui aspect.

În raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se

va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția

necompetenței sale în soluționarea prezentei cauze, invocată în temeiul

prevederilor art. 159 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea următoarelor

argumente:

Potrivit prevederilor

art. 159 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 159

1

alin. (2)

din același cod, care dispun că: "necompetența este de ordine publică în

cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei

instanțe de alt grad"; și că: "necompetența materială și teritorială

de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul

termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe,

dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", Înalta

Curte, văzând și dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă,

constată că nu este competentă material în soluționarea căii extraordinare de

atac de retractare pendinte.

Astfel, în

considerarea evocatelor norme legale și în raport de faptul că sentința atacată

a fost pronunțată de Judecătoria Drăgășani, potrivit art. 319 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind competentă material în soluționarea

prezentei cereri Judecătoria Drăgășani.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în

anulare formulată de contestatoarea A. pe care o va trimite spre competentă

soluționare Judecătoriei Drăgășani.

Declină competența de

soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva

Sentinței civile nr. 90 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria

Drăgășani, în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-11-03
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2969/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a I
ÎCCJ 2016-02-11
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2016
a respins ca nefondată acțiunea în anulare. În fundamentarea acestei sentințe instanța a reținut că din cuprinsul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr. 18/52 din 30 aprilie 2008 și
ÎCCJ 2019-11-27
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2019
e. Dacă dispozițiile legale invocate sunt incidente în cauză ori dacă acțiunea este întemeiată sau nu, constituie aspecte ce nu pot fi stabilite decât prin soluționarea fondului cauzei. Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 B
ÎCCJ 2015-02-12
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2015
la art. 7 lit. b), un tarif de spitalizare pentru perioada aprilie-decembrie 2010 de 86 lei, iar prin art. 19, s-a prevăzut procedura de modificare a contractului, ca prin art. 20 alin. (2) să fie menționate condițiile în care se poate majo
ÎCCJ 2015-11-13
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2015
, în calitate de prestator și în schimbul unui preț a prestat servicii de sterilizare a materialului moale către SC B. SA, în calitate de beneficiar, raționamentul instanței de fond în calificarea acestor contracte de furnizare servicii med
Sursă