ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 590/2015

HOTĂRÂRE

19.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 590/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 590/2015

Asupra conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 11 noiembrie 2013, reclamanții Asociația A. și B. SRL au formulat cerere în contradictoriu cu pârâții C. SA Constanța, D. în calitate de funcționar public și SC E. SRL solicitând instanței să interpreteze art. 11 pct. 2 lit. b) din Cap. VI din contractul-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime din 14 august 2013 încheiat cu C. SA și SC E. SRL, anularea acestui contract, obligarea C. SA să comunice actele atacate, obligarea funcționarului public la plata către B. SRL a sumei de 160.000 euro reprezentând pagubă materială, obligarea funcționarului public în solidar cu C. la plata către Asociația A. a sumei de 150.000 euro reprezentând pagubă materială.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. s), art. 7, art. 8, și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 29 aprilie 2014, pârâtul SC E. SRL a formulat întâmpinare în care a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției de necompetență materială, tribunalul a reținut următoarele:

Tribunalul a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă în principal constatarea nulității contractului-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime din 14 august 2013 încheiat între C. SA și SC E. SRL în baza căruia se prestează activitate de pilotaj nave maritime.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 304/2004 tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale. De asemenea art. 421 prevede că în cauzele maritime și fluviale, circumscripțiile tribunalelor Constanța și Galați sunt următoarele: Tribunalul Constanța: județele Constanța și Tulcea, marea teritorială, Dunărea până la mila marină 64 inclusiv;

Pentru aceste considerente, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5103 din 1 septembrie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantele Asociația A. și SC B. SRL în favoarea Tribunalului Constanța, secția maritim fluvială.

Verificându-și competența cu prioritate în condițiile art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin Sentința civilă nr. 3608 din 23 decembrie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța; a declinat, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantele Asociația A. și SC B. SRL; a constatat ivit conflict negativ de competență și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea acestuia; a dispus înaintarea pricinii către Înalta Curte de Casație.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) - (2), art. 6, art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 4 alin. (1) și ale art. 47 din O.G. nr. 22/1999 reiese cu evidență că pârâta C. SA desfășoară și atribuie, prin delegare de competență, servicii de siguranță; contractul de pilotaj are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, obiectul său referindu-se la servicii publice de siguranță.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stipulează că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Cum autoritatea publică portuară este înființată pe plan local, competența materială și funcțională aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Trebuie remarcat faptul că acțiunea de față este promovată de două subiecte de drept cu sediul social în București, respectiv Constanța, astfel încât sunt competente teritorial secțiile de contencios administrativ ale Tribunalului București sau Tribunalului Constanța.

Cum ambele reclamante și-au exercitat dreptul de opțiune în sensul învestirii Tribunalului București cu acțiunea în contencios administrativ, această instanță rămâne legal sesizată cu întreaga acțiune.

Situația sesizării instanței cu mai multe capete de cerere este reglementată explicit prin art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. civ. ori în pricina de față, este neîndoielnic faptul că cererile se sprijină pe o cauză comună, înțeleasă în sensul de situație de fapt pe care se întemeiază pretenția formulată, calificată juridic de către autoritatea judiciară; ca urmare, strânsa legătură între cauze, ca cerință minimă a textului, presupune că faptele pe care se întemeiază cererile sunt - în parte sau în tot - comune, astfel încât soluționarea unitară a dosarului, sub aspect probatoriu, al problemelor de fapt și de drept deduse judecății să se impună de la sine.

Din acest punct de vedere, se observă că desființarea Contractului de prestații servicii de pilotaj din 14 august 2013, a celorlalte acte juridice subsecvente și obligarea cocontractanților la despăgubiri se întemeiază pe pretinsa nerespectare a unor dispoziții legale imperative, legate de calitatea piloților maritimi, de angajați exclusivi ai societății pârâte SC E. SRL.

Prin urmare, se va reține că toate capetele de cerere principale se întemeiază pe aceeași cauză juridică - frauda la lege, fiind de competența Tribunalului București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență astfel ivit, conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Constanța, competența de soluționare a cererii.

În speță se constată că reclamantele Asociația A. și B. SRL au învestit instanța de judecată cu o cerere care vizează mai multe capete de cerere și anume: interpretarea art. 11 pct. 2 lit. b) din Cap. VI - Clauze speciale din Contractul-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime aprobat conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14 din 16 iulie 2012 al C. SA Constanța și respectiv interpretarea art. 11 pct. 2 lit. b) din contractul din 14 august 2013, constatarea nulității contractului de prestații servicii de pilotaj nave maritime sus-menționat, obligarea C. SA Constanța să comunice actele atacate împreună cu documentația care a stat la baza emiterii acestora, precum și toate lucrările efectuate, ca fiind necesare soluționării cauzei, constatarea validității actelor juridice încheiate în baza actelor nelegale mai sus indicate, precum și a efectelor juridice produse de acestea, obligarea pârâților funcționari publici la plata către B. SRL a sumei de 160.000 euro, reprezentând repararea pagubei cauzate și obligarea pârâților funcționari publici în solidar la plata sumei de 150.000 euro reprezentând pagubă materială.

Prin formularea de precizări scrise, reclamantele au menționat capetele principale ale cererii de chemare în judecată, fiind cele prezentate la punctele doi și patru din acțiune.

În vederea stabilirii competenței materiale de soluționare a prezentei cauze, cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să soluționeze pricina, au reținut, dintr-un punct de vedere, că prezintă relevanță obiectul cererii de chemare în judecată, care privește un contract care se supune legislației specială instituită de dreptul maritim, iar dintr-un alt punct de vedere, că acest contract în discuție, care constituie cauza juridică comună a tuturor capetelor de cerere, privește un act administrativ, care se supune Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este de observat că toate capetele de cerere vizează desființarea contractului de prestații servicii de pilotaj nave maritime din 14 august 2013, a celorlalte acte juridice subsecvente și obligarea contractanților la despăgubiri, acesta reprezentând izvorul pretențiilor reclamantelor.

Anterior intrării în vigoare a Noului C. civ., C. com. definea în art. 3 pct. 15 și 16 raporturile juridice ce formează obiectul dreptului comercial, referindu-se la operațiuni privitoare la navigație, precum construcția de nave, vânzarea și revânzarea de nave pentru navigația interioară și exterioară și tot ce servește la echiparea, armarea și aprovizionarea unei nave, dar și la expedițiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul pe mare și navigație.

În prezent, autonomia dreptului maritim este consacrată și de prevederile în vigoare din Dreptul comercial, Cartea a II-a "Despre comerțul maritim și despre navigație".

De asemenea, specificitatea acestui domeniu este dată și de alte reglementări specifice aplicabile dreptului maritim și pe căile de navigație interioare cum este O.G. nr. 42/2007 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare.

Revenind la speța dedusă judecății, în raport de precizarea efectuată de către reclamante, potrivit căreia obiectul acțiunii, îl reprezintă, în principal, constatarea nulității contractului-cadru de prestări servicii de pilotaj nave maritime, se constată că situația premisă a prezentei acțiuni vizează un contract privind serviciul de siguranță de pilotaj, care se supune unor norme specifice aplicabile în materie maritimă, care prevalează ca norme speciale celor ale dreptului civil substanțial.

Argumentele Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, prin care a acordat eficiență unor dispoziții legale referitoare la domeniul contenciosului administrativ, în considerarea cauzei juridice comune a tuturor capetelor de cerere și anume frauda la lege, nu subzistă, în raport de obiectul principal al acțiunii și de izvorul comun al obligațiilor care constă în contractul privind serviciul de siguranță de pilotaj, în raport de care norma specială a ramurii de drept maritim prevalează celorlalte norme generale.

Nici dispozițiile art. 99 C. proc. civ. nu sunt de natură să înlăture considerentele anterior arătate, întrucât pentru determinarea competenței relevant este să se stabilească dacă există o legătură strânsă între pretențiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, ceea ce în speța de față s-a demonstrat.

În raport de aceste considerente, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 36 alin. (3) și art. 42

din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.