ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6375/2013

Decizia nr. 6375/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x la data de 4 aprilie 2012, petentul A., în contradictoriu cu pârâții Universitatea "B." și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat învestirea cu formulă executorie a Sentinței nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin respingerea recursului formulat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - potrivit Deciziei nr. 1008 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București și lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul constatării împlinirii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în vederea executării obligațiilor stabilite în sarcina pârâților, cu consecința obligării la plata despăgubirilor de întârziere.

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2012, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. de învestire cu formulă executorie a Sentinței 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a dispus disjungerea cererii reclamantului având ca obiect "lămurire înțeles, întindere și aplicare dispozitiv" - Sentința 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 250 din 5 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost îndreptată prin Sentința nr. 309 din 30 septembrie 2011 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații Universitatea B. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a motivat capătul de cerere având ca obiect "lămurire înțeles dispozitiv", prin trimitere la dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. și art. 19 alin. (2), 24, 25 din Legea nr. 554/2004, sens în care a arătat că deși în dispozitivul sentinței mai sus-menționate a fost respinsă solicitarea sa privind introducerea unui termen de executare a obligațiilor stabilite în sarcina pârâților, în considerentele sentinței s-a recomandat reclamantului posibilitatea de a se adresa instanței atunci când executarea obligației poate fi imputată pârâților după pronunțarea sentinței.

A mai arătat că pârâții și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor cu mare întârziere, respectiv la data de 2 mai 2012, situație în care, instanța poate lua act de această situație și de a dispune obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru întârzierea calculată până la data executării obligațiilor. A arătat de asemenea că există ambiguități în redactarea dispozitivului în sensul în care s-a dispus admiterea parțială a acțiunii sale față de Universitatea "B." și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului dar în același timp s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de Universitate.

Curtea a apreciat că situațiile evocate de reclamant nu se încadrează în niciuna din ipotezele normei procedurale mai sus-citată.

Cererea formulată de reclamant, intitulată "Clarificări și precizări" depusă la dosar la 13 decembrie 2012 împreună cu "Concluziile scrise", reprezintă o reală modificare a cererii inițiale depusă de reclamant la data de 4 aprilie 2012, situație în care Curtea a constatat ca fiind încălcate termenul și condițiile prevăzute de art. 132 C. proc. civ. pentru a fi pusă în discuția contradictorie a părților litigante.

Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamantul A., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Criticând încheierea atacată prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că motivarea Curții privind respingerea cererii de învestire cu formulă executorie, făcând trimitere la Sentința nr. 250 din 5 iulie 2011, la art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 și la art. 281

1

C. proc. civ., este argumentată pe dispozițiile art. 132 C. proc. civ., respectiv: "Cererea formulată de reclamant, intitulată "Clarificări și precizări" depusă la dosar la 13 decembrie 2012 împreună cu "Concluziile scrise" reprezintă o reală modificare a cererii inițiale depusă de reclamant la data de 4 aprilie 2012."

Această motivație nu este o argumentație pertinentă și nu poate fi reținută, din moment ce, așa cum se poate lesne constata, documentul "Clarificări și precizări" a fost trimis prin poștă cu o scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 24 septembrie 2012 către registratura Curții de Apel Suceava.

Recurentul consideră că sunt îndeplinite astfel dispozițiile art. 304 de la pct. 5 din C. proc. civ., deoarece s-a putut da o hotărâre cu încălcarea gravă a formelor procedurale, sancționabile cu nulitatea, din moment ce a reformulat acțiunea înainte de data stabilită ca termen de judecată al cererii, solicitând explicit aplicarea sancțiunii, acordarea despăgubirilor de întârziere și plata cheltuielilor de judecată, pentru nerealizarea obligațiilor părților obligate prin Sentința nr. 250 din 5 iulie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2011.

Deci, în lipsa citării părților, la data de 26 noiembrie 2012, părțile nici nu aveau cum să formuleze și să depună concluzii, cu toate că reclamantul a trimis pentru dosarul cauzei prin poștă la registratura Curții de Apel documentul "Clarificări și precizări" datat cu data de 24 septembrie 2012 pentru soluționarea corectă a cauzei cu două luni înainte de acest termen 26 noiembrie 2012.

Prin acest mod de soluționare a cauzei, susține recurentul, nu s-au putut asigura condițiile punerii în dezbatere a părților implicate direct în litigiu și nu s-au asigurat condițiile normale de desfășurare ale unui proces echitabil, limitând astfel accesul părților la formularea unei apărări eficiente a cauzei, încălcându-se principiul contradictorialității în soluționarea corectă a unei cauze.

În opinia recurentului, instanța a interpretat greșit dispozițiile legii, hotărârea pronunțată fiind lipsită astfel de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în speță, acestea fiind motive întemeiate și de modificare a hotărârii în cauză, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Un alt aspect pe care instanța a omis a-l supune dezbaterilor părților și nici nu a fost soluționat, cu totul că s-a solicitat acest lucru în două rânduri în ambele cereri, este aspectul aplicării unei sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor după expirarea celor 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și acordarea unor despăgubiri de întârziere la care avea dreptul la data de 4 aprilie 2012 când a formulat pentru prima dată această cerere. Acest aspect a fost omis cu totul și nu s-a consemnat deloc în această încheiere de ședință, cu toate că măsurile de obligare a executării, prevăzute în dispozițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, sunt măsuri de prevenție a situației ipotetice prezentate mai sus, având scopul de a "sensibiliza" părțile obligate la executarea unei hotărâri definitive și irevocabile.

Astfel, conform dispozițiilor art. 281

2

din C. proc. civ., Curtea poate avea în vedere și completarea acestei hotărâri cu soluția acestui capăt de cerere omis din dispozitivul acestei încheieri.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc.ă civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

4.1. Instanța de fond a apreciat cu justețe - în opinia Înaltei Curți - faptul că demersul procesual al reclamantului este întemeiat pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., dispoziții care limitează în mod expres situațiile care fac admisibil un atare demers. Astfel, pentru situațiile "în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Înalta Curte remarcă faptul că Sentința nr. 250 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava conține motivarea amplă și explicită a dispoziției instanței privind respingerea - ca nefondată - a cererii reclamantului având ca obiect acordarea despăgubirilor materiale și morale, precum și a stabilirii unui termen pentru executarea obligațiilor stabilite în sarcina pârâților.

Recurentul invocă eronat mai multe instituții juridice, însă judecătorul fondului cererii formulate de reclamant a precizat într-o manieră justă că, dacă termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu a fost respectat, urmează etapa în care instanța de executare va aplica conducătorului autorității publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Cererea pentru sancțiune și despăgubiri se formulează de către reclamant și se soluționează de instanța de executare potrivit art. 25 din Legea contenciosului administrativ și nu potrivit art. 281

1

C. proc. civ., așa cum a procedat reclamantul.

4.2. Înalta Curte constată faptul că intimata Universitatea "B." a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, în cuantum 620 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile doveditoare aflate la dosarul de recurs.

Având în vedere soluția pronunțată în etapa procesuală a recursului, devin incidente dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata către intimată a sumei de 620 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata către intimata Universitatea "B." a sumei de 620 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - MI