ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3129/2014

Decizia nr. 3129/2014

Președinte: Carmen Frumușelu -judecător

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 martie 2013 sub nr. x/2/2013 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Academia de Studii Economice ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună aplicarea rectorului A.S.E. ori persoanei obligată cu aducerea la îndeplinire a sentinței civile nr. 3689 din 24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la data repunerii în drepturi conform contractului de școlarizare încheiat cu A.S.E., cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 2012 din 17 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a Vlll-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Academia de Studii Economice, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 2012 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

Prin raportul întocmit la data de 08 mai 2014, s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității în ceea ce privește dovada formulării motivelor de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Nu au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față, a constatat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât recurentul a declarat recurs, fără însă ca cererea să cuprindă motivele de recurs, acestea nefiind depuse nici prin memoriu separat.

Înalta Curte constată că în cauza de față, recurentul nu și-a motivat demersul procesual, formulând doar declarație de recurs, iar lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul constituie neîndeplinirea unei obligații legale cu caracter imperativ, astfel cum este instituită de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), prevăzută sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, văzând și dispozițiile art. 489 C. proc. civ. potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, completul de filtru constată că cererea de recurs nu întrunește condiția de formă a formulării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, condiție cu privire la care normele de procedură prevăd sancțiunea anulării cererii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, va anula recursul, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2012 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2014.