ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1051/2015

HOTĂRÂRE

02.04.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1051/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1051/2015

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 23 mai 2011 sub nr. de dosar x/280/2011, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat să se constate că la data de 31 decembrie 2009 nu datora nicio sumă de bani pârâtei în baza celor 6 contracte de leasing și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 28.970,41 RON, încasată cu titlu de penalități, fiind o plată nedatorată.

Prin sentința civilă nr. 9461 din 09 octombrie 2014, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03 decembrie 2014 sub nr. x/299/2014.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2015, instanța a reținut cauza spre soluționare asupra excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București, invocată din oficiu.

Instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 159

C. proc. civ. 1865 „Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului”.

Cu respectarea termenelor prevăzute în art. 159

C. proc. civ., Judecătoria Pitești, la prima zi de înfățișare din 20 ianuarie 2012 trebuia să analizeze excepția necompetentei teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare, fiind vorba despre o necompetența de ordine privată.

Or, în Dosarul nr. x/280/2011, după administrarea de probatorii, abia la data de 09 octombrie 2014, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, cu nerespectarea dispozițiilor art. 159

C. proc. civ. 1865, în vigoare încă din 25 noiembrie 2010.

Într-adevăr, competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetența, respectiv necompetența relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență, poate fi invocată numai in limine litis, și anume numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare, dar părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenței relative.

Instanța mai reține că, atunci când competența este alternativă, alegerea instanței competente din punct de vedere teritorial aparține reclamantului, potrivit art. 10 C. proc. civ., și că în urma introducerii acțiunii la Judecătoria Pitești, competența a fost stabilită în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi declinată către o altă instanță, deoarece in baza art. 10 pct. 1 C. proc. civ., Pitești este locul prevăzut in contract pentru executarea contractului.

În mod evident, atâta vreme cât reclamanta și-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, prevăzut de art. 12 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei nu poate fi declinată, cu atât mai mult cu cât prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Pentru aceste motive, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 3249/2015 din 20 februarie 2015 a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei formulata de reclamanta SC A. SRL, în favoarea Judecătoriei Pitești; a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Pitești; a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect constatarea că la data de 31 decembrie 2009 reclamanta nu datora nicio sumă de bani pârâtei în baza celor 6 contracte de leasing și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 28.970,41 RON, încasată cu titlu de penalități, fiind o plată nedatorată.

Având în vedere că reclamanții tind la valorificarea unui drept de creanță, competența teritorială este relativă.

Prin urmare, ținând seama de natura și obiectul dreptului exercitat pe calea acțiunii deduse judecății, aceasta este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, așa încât competența ei de soluționare se stabilește potrivit art. 10 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 12 C. proc. civ., privind competența teritorială alternativă.

În condițiile în care reclamanta și-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, competența de soluționare a cauzei nu poate fi declinată, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de art. 159 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 159

alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât aceste norme sunt de competență teritorială relativă, nesocotirea lor putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

În speță, în fața primei instanțe sesizate (Judecătoria Pitești) pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, însă aceasta trebuia analizată la prima zi de înfățișare, respectiv 20 ianuarie 2012, și nu după administrarea de probatorii.

În cauza pendinte s-a pus în discuție excepția competenței teritoriale de ordine privată, ori, în situația în care aceasta nu a fost analizată înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei, Judecătoria Pitești rămâne legal investită pentru soluționarea cauzei în primă instanță.

În consecință, față de considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești.