ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2016

HOTĂRÂRE

23.09.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1615/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța

la data de 03 noiembrie 2014 sub nr. x/212/2014, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. încetarea coproprietății prin partaj a imobilelor deținute în coproprietate cu pârâții menționați, partajarea bunurilor urmând a se face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar, cu cheltuieli de judecată.

Bunurile a căror partajare se solicită sunt:

- suprafața de 5 ha teren aflată pe raza localității Budești, jud. Călărași;

- suprafața de 28,16 ha teren aflată pe raza comunei Milcoiu, jud. Vâlcea;

- suprafața de 29 ha teren aflată pe raza comunei Morărești, jud. Argeș;

- suprafața de 139,60 ha teren aflată pe raza localității Sălătrucu, jud. Argeș;

- suprafața de 6,66 ha aflată pe raza localității Șuici, jud. Argeș.

În susținere, au fost depuse înscrisuri.

A arătat reclamanta că starea de indiviziune asupra terenurilor deținute de defunctul E. și pârâții C. și D. nu a rezultat din succesiune, ci ca urmare a titlurilor de proprietate în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Ca urmare, nu sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ci prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. privind pluralitatea de pârâți, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți putând fi introdusă la instanța competentă pentru oricare din aceștia.

Pârâta C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că masa partajabilă are o compunere diferită decât cea menționată de reclamantă.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă C. a solicitat instanței în contradictoriu cu reelamanta-pârâtă A., ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată acesta să suporte în conformitate cu cota deținută, a contravalorii impozitelor și a tuturor cheltuielilor generate de conservarea și administrarea bunurilor aflate în proprietatea indiviză pe ultimii 3 ani anterior promovării prezentei cereri; să se constate caracterul simulat prin interpunere de persoană a contractului de constituire depozit la termen nr. 14966849 din 25 septembrie 2012 deschis la F. Bank, și să se constate că adevăratul beneficiar al depozitului este pârâta-reconvenientă C.; să fie obligată reclamanta-pârâtă la restituirea depozitului încasat în cuantum de 51.258 euro în echivalent RON la data plății în temeiul îmbogățirii fără just temei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 210709 din 30 septembrie 2015, Judecătoria Constanța

a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Pitești.

În motivare s-a reținut incidența prevederilor art. 117 C. proc. civ., constatându-se că, în speță, se solicită partajarea mai multor imobile-terenuri, acțiune reală în privința căreia sunt incidente normele de competență teritorială exclusivă, menționate anterior.

Nu pot fi primite susținerile reclamantei conform cărora sunt incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ., întrucât acestea privesc numai acțiunile personale și acțiunile reale mobiliare nu și acțiunile reale imobiliare care pot fi introduse, conform textului procedural citat, numai la instanța locului situării imobilului.

Având în vedere că prezenta acțiune atrage, în funcție de locul situării celor cinci terenuri, competența teritorială a mai multor instanțe, Judecătoria Constanța a aplicat prevederile art. 117 alin. (2) C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Prin sentința civilă nr. 2770 din 23 martie 2016, Judecătoria Pitești

a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

A constatat ivit conflictul negativ de competența și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 130 C. proc. civ. „(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. (2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (4) Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.”

Conform art. 131 C. proc. civ. „(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în feța primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanțe! sesizate. încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.”

La primul termen din data de 01 aprilie 2015, Judecătoria Constanța nu a invocat și nu a soluționat excepția necompetenței teritoriale, soluționând excepția necompetenței teritoriale abia la al treilea termen de judecată.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Judecătoria Pitești, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Cu privire

ia conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 117 C. proc. civ., „(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Potrivit acțiunii introductive, reclamanta a înțeles să sesizeze instanța de judecată cu o cerere de partajare a unor bunuri imobile distincte (cinci terenuri) identificate în mai multe titluri de proprietate emise în baza legilor fondului funciar și menționate în certificatul de moștenitor nr. 73/2010 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați G. și H., precum și în certificatele suplimentare de moștenitor nr. 249/2010 și nr. 189/2012 emise de același notar.

Înalta Curte mai observă că cererea principală, introductivă de instanță, nu a fost contestată de părțiie potrivnice în privința cotelor de proprietate, aspect ce rezultă din întâmpinarea-cererea reconvențională formulată de pârâta C. și aflată la Dosarul nr. x/212/2014 ai Judecătoriei Constanța (se contestă numai compunerea masei partajabile), precum și din notele scrise depuse de pârâta B., dosar Judecătoria Constanța.

Prin urmare, între părți nu există un litigiu principal privitor la moștenire care să atragă competența teritorială a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit dispozițiilor art. 118 C. proc. civ.

Ceea ce se solicită este ieșirea din indiviziune cu privire la cinci terenuri asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor în calitate de coproprietari, pe care aceștia o au conform titlurilor de proprietate obținute asupra terenurilor ce urmează a fi împărțite.

În atare situație rezultă că, în cadrul prezentului litigiu, părțile au solicitat ieșirea din indiviziune în baza unor titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, în care acestea figurează ca proprietari, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., ce reglementează competența materială de soluționare a cererilor privitoare la imobile.

Pe acest temei, competența aparține instanței de la domiciliul sau reședința pârâtului, dacă acestea se află în vreuna dintre circumscripțiile instanțelor în raza cărora se găsesc imobilele, iar în caz contrar, este competentă oricare dintre instanțele în a căror rază teritorială se află vreunul dintre imobilele ce face obiectul partajului, alegerea urmând a fi tăcută de către reclamant, pe temeiul art. 116 C. proc. civ.

În cea din urmă ipoteză menționată, necompetența instanței este de ordine publică atunci când este sesizată o altă instanță decât cele în circumscripția cărora se află imobilele, astfel încât necompetența poate fi invocată și din oficiu, respectiv de ordine privată, în cazul în care reclamantul sesizează oricare dintre instanțele în a căror rază teritorială se află imobilele.

Întrucât dreptul de opțiune al reclamantului între instanțele deopotrivă competente se exercită la momentul sesizării instanței, în cazul în care a fost sesizată o instanță necompetentă, aceasta se poate dezînvesti, chiar din oficiu, în favoarea oricăreia dintre instanțele competente potrivit art. 117 alin. (2) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din actele dosarului, terenurile - imobile obiect al ieșirii din indiviziune - sunt situate în localitatea Budești din județul Călărași, comuna Milcoiu din județul Vâlcea, respectiv în comunele Sălătrucu, Șuici și Morărești din județul Argeș, localități ce se regăsesc, din perspectiva anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor, în circumscripțiile Judecătoriei Oltenița, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Judecătoriei Curtea de Argeș, respectiv a Judecătoriei Pitești.

Așadar, niciunul dintre imobile nu se află în raza teritorială a Judecătoriei Constanța, sesizată de către reclamantă, astfel încât competența de soluționare a pricinii nu poate reveni acestei instanțe, ci doar uneia dintre judecătoriile anterior arătate, în circumscripțiile cărora se află imobilele. printre care și Judecătoria Pitești, în favoarea căreia s-a dezînvestit Judecătoria Constanța.

În ce privește aplicarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., se constată că Judecătoria Constanța a invocat excepția de necompetență teritorială chiar la primul termen de judecată acordat în cauză, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare, dezînvestirea s-a realizat cu respectarea normei menționate, referitoare la invocarea necompetenței de ordine publică, nefiind relevantă împrejurarea că a dispus amânarea cauzei pentru soluționarea excepției, apreciind necesară depunerea tuturor actelor de proprietate, astfel cum reiese din încheierea de ședință de la data de 01 aprilie 2015.

Cât privește cererile incidentale, respectiv cererile reconvenționale, cât și cererile de atragere în proces a terților, care extind sfera procesului, dar se află într-un raport de conexitate cu cererea principală, se supun regulii prevăzute de art. 30 alin. (6) și art. 123 C. proc. civ. Prin urmare, în cazul acestora operează prorogarea legală a competenței de soluționare a cererilor care, dacă ar fi fost formulate pe cale separată, ar fi atras competența altei instanțe decât cea învestită cu soluționarea cererii principale.

Din perspectiva celor expuse, față de obiectul acțiunii ce vizează partajarea unor bunuri imobile, în temeiul art. 117 alin. (2) și art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.