ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1959/2016

Decizia nr. 1959/2016 Asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin Decizia nr. 101 din 14 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 2998 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții B., C. și D. În ceea ce privește pretinsa încălcare a limitelor rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 157 din 8 martie 2007 a Tribunalului Prahova prin pronunțarea IAP-ului din data de 10 octombrie 2008, curtea de apel a apreciat că acest motiv de recurs este nefondat, instanța fondului, în al doilea ciclu procesual, conturând în mod corect cadrul procesual și limitele reînvestirii.

Astfel, în primul ciclu procesual au fost formulate următoarele cereri: - cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, apartamentul situat în București și imobilul situat în județul Prahova, compus din teren în suprafață de 2.500 mp și casa de locuit formată din demisol, parter și mansardă; - întâmpinare și cerere reconvențională formulate de către pârâtul B., prin care a solicitat, la pct. 2 din cerere, includerea în masa de partaj și a bunurilor comune rămase în imobilul din București, aflate în prezent în posesia reclamantei și să se constate că a avut o contribuție de 80% la realizarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei; - precizare a întâmpinării și cererii reconvenționale, formulată după decesul pârâtului B. de către soția supraviețuitoare C., structurată pe două puncte.

La punctul 1, pârâta -reclamantă a contestat cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune (afirmând că reclamanta are doar o contribuție de 20%), precum și caracterul de bun comun al construcției edificată în Urlați, iar la punctul 2 a solicitat ca reclamanta să aducă la masa de partaj bunuri mobile dobândite de soți și să se constate, în temeiul dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., că imobilul - casa de locuit constituie bun comun, coachizit, dobândit de pârâtă împreună cu defunctul său soț.

Cererea reconvențională a fost timbrată cu următoarele taxe judiciare de timbru: 171 000 lei, achitată de pârâtul B. la data de 16 iulie 2004 (dosar de fond), 171 000 lei, achitată de pârâta C. (dosar de fond); cu nota de timbraj de la dosar de fond, la valoarea estimată de pârâtă a bunului contestat și la valoarea estimată a cotei de contribuție diferențiate - 21 000 000 lei achitată de pârâta C., 5 064 000 lei, achitată de C. - dosar de fond, în total 26.406.000 lei. Instanța de fond, pentru a se timbra corespunzător valorii imobilului - casa de locuit, situat în Urlați, a dispus efectuarea unei expertize constructor preparatorii, iar în ședința publică din data de 19 septembrie 2006, după efectuarea lucrării, a pus în vedere pârâților C. și B. să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 3.003,71 lei, sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca insuficient timbrată.

Cum cei doi pârâți nu s-au conformat dispoziției instanței, prin Sentința civilă nr. 7170 din 4 octombrie 2006 s-a admis excepția de insuficientă timbrare a capătului 2 din cererea reconvențională și s-a anulat capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de bun coachizit a imobilului situat în județul Prahova. S-a constatat că este fără putință de tăgadă faptul că instanța de fond s-a raportat în soluția pronunțată la cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată de pârâta C., întrucât doar în cuprinsul acestei din urmă cereri, la punctul 2 s-a solicitat a se constata calitatea de bun coachizit a casei de locuit din orașul Urlați. Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că, dacă pe parcursul soluționării unei acțiuni în partaj bunuri comune între soți, unul din foștii soți decedează, acțiunea nu poate fi continuată de către sau în contra moștenitorilor, urmând ca drepturile succesorale să fie valorificate în cadrul procedurii succesorale.

Pentru aceste considerente, prin Sentința civilă nr. 7170 din 4 octombrie 2006 s-a admis atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cât și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei -reclamante C. în ceea ce privește cererea reconvențională. Prin Decizia civilă nr. 157 din 8 martie 2007, Tribunalul Prahova a apreciat ca greșit raționamentul juridic al instanței de fond, cu motivarea că valorificarea drepturilor succesorale ale moștenitorilor defunctului se poate efectua numai după stabilirea irevocabilă a patrimoniului acestuia, ca efect al partajării bunurilor comune, dobândite în timpul primei căsătorii încheiate cu apelanta-reclamantă, anterior desfăcută. S-a desființat astfel, în parte, sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru a se pronunța atât asupra fondului acțiunii principale, cât și a primului capăt al cererii reconvenționale.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței. Din formularea "menține în rest dispozițiile sentinței" a reieșit că a fost menținută doar dispoziția de anulare a capătului de cerere având ca obiect constatarea calității de bun coachizit a imobilului situat în județul Prahova ca urmare a insuficientei timbrări, această dispoziție intrând în puterea de lucru judecat în lipsa formulării vreunei căi de atac împotriva acesteia. Primul capăt al cererii reconvenționale, pentru care s-a dispus rejudecarea de către instanța de fond a privit, așa cum s-a precizat mai sus, cererea intitulată "precizare a întâmpinării și cererii reconvenționale", formulată după decesul pârâtului B. de către soția supraviețuitoare C., structurată pe două puncte, unde la punctul 1, pârâta-reclamantă a contestat cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.

Pentru aceste considerente, curtea a apreciat că instanța de apel nu a menținut dispoziția primei instanțe de respingere a capătului de cerere reconvențională privind stabilirea unor cote diferențiate, întrucât fundamentul juridic al respingerii acestuia de instanța de fond (ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active) a fost desființat de instanța de apel și, ca efect, aceasta a dispus rejudecarea atât a cererii principale cât și a cererii reconvenționale, mai puțin partea din aceasta care a fost anulată ca insuficient timbrată (capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de bun coachizit a imobilului situat în județul Prahova).

În consecință, limitele reînvestirii Judecătoriei Ploiești în temeiul deciziei Tribunalului Prahova nr. 157 din 8 martie 2007 au fost date de cererea principală de partaj și de capetele cererii reconvenționale ce nu au fost anulate ca efect al netimbrării, respectiv aducerea la masa de partaj și a bunurilor mobile dobândite de soți în timpul căsătoriei și constatarea că dobândirea bunurilor comune s-a realizat în cote diferențiate de către soți, respectiv de 20% de către reclamantă și de 80% de actualmente decedatul soț. S-a constatat că nu corespunde realității nici motivul de recurs prin care s-a invocat nemotivarea de către instanța de apel a reținerii de cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune și la suportarea sarcinilor căsătoriei.

S-a reținut că motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În decizia recurată sunt arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În considerentele hotărârii, instanța a arătat, referitor la capătul de cerere privind reținerea unor cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate (Deciziei civile nr. 101 din 14 martie 2016). În ceea ce privește critica adusă deciziei recurate în sensul că în mod greșit s-a calculat de către instanța de apel și s-a dispus plata taxei de timbru, curtea a reținut că aceasta nu poate face obiectul recursului.

Este adevărat că instanța de apel a fixat taxa judiciară de timbru aferentă apelului declarat de reclamantă corespunzătoare valorii bunurilor imobile supuse împărțelii, rezultate din raportul de expertiză în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, întocmit în faza apelului, însă cu privire la această măsură, în decizia apelată s-a prevăzut dreptul apelantei -reclamante de a formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării respectivei hotărâri. Potrivit art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, dacă partea este nemulțumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanță, are posibilitatea de a formula reexaminare, cale de atac exclusivă pentru soluționarea acestor incidente privind timbrajul.

S-a constatat astfel că asemenea critici nu pot fi susținute prin intermediul căilor de atac, de vreme ce legea specială pune la îndemâna părții interesate o altă cale de atac clară, precisă și previzibilă, în acest sens fiind și decizia pronunțată în interesul legii, nr. 7 din 8 decembrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru toate aceste considerente, curtea a apreciat că în mod corect instanța de apel a omologat varianta din raportul de expertiză în care sulta a fost calculată cu reținerea cotei majorate a defunctului B., față de respingerea motivului de recurs privind reținerea greșită a cotelor diferențiate ale foștilor soți la dobândirea bunurilor comune. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ., după ampla prezentare a situației de fapt, a arătat că în cauză există două hotărâri irevocabile contradictorii, prima fiind Sentința civilă nr. 7170 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 157 din 8 martie 2007 a Tribunalului Prahova, nerecurată și a doua, Sentința civilă nr. 3728 din 17 martie 2014 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă sub aspectul cotelor diferențiate de contribuție la dobândirea bunurilor comune. A precizat că prin Sentința civilă nr. 7170/2006, Judecătoria Ploiești a anulat capătul al doilea de cerere reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. privind calitatea de bun comun a construcției edificate pe terenul din Urlați, ca insuficient timbrat.

Restul cererii reconvenționale depuse de C. a fost respins de Judecătoria Ploiești, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, deci inclusiv capătul de cerere referitor la stabilirea unor cote diferențiate de contribuție de 80% - 20%. Cu toate aceste, a arătat că în următorul ciclu procesual, prin Sentința civilă nr. 3728 din 17 martie 2014, Judecătoria Ploiești a statuat în mod contrar, fără să mai fi fost învestită, stabilind cote de contribuție de 65% - 35%. Pentru aceste motive, prevalându-se de dispozițiile cuprinse la pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ., revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 101/2016, rejudecarea recursului și admiterea acestuia, cu consecința, admiterii apelului și schimbării în parte a încheierii de admitere în principiu din 10 august 2008 și a Sentinței civile nr. 3728/2014 a Judecătoriei Ploiești, în sensul de a se stabili cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor în cadrul căsătoriei reclamantei cu pârâtul B.. Prin Decizia nr. 219 din 11 mai 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și a respins, ca inadmisibilă, cererea. A admis excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 august 2016. Înalta Curte constată că această cerere este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs". Se constată că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de textul de lege precitat este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.

Pentru ca o cerere de revizuire să se încadreze în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri contradictorii, pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), în procese sau dosare diferite, iar în al doilea litigiu, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepției autorității de lucru judecat. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Or, această condiție impusă de textul de lege nu este îndeplinită în cauză. Analizând Decizia nr. 101 din 14 martie 2016, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică Deciziei nr. 157 din 8 martie 2007 a Tribunalului Prahova (prin care a fost soluționată calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 7170 din 4 octombrie 2006 a Judecătoriei Ploiești), se constată că în judecarea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 2998/2015, Curtea de Apel Ploiești a analizat criticile deduse judecății, inclusiv cu privire la stabilirea cotelor diferențiate de contribuție ale soților, aspect pe care revizuenta îl reclamă ca fiind contradictoriu celui dezlegat jurisdicțional în primul litigiu.

Prin ipoteză însă, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost avută în vedere, pentru că în situația contrară, dacă părțile s-au prevalat de rezultatul primei hotărâri, iar instanța a doua oară învestită a considerat că nu funcționează excepția autorității de lucru judecat, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată (art. 163 alin. (1) C. proc. civ.), efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Se reține totodată că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. Pe de altă parte, instituirea normei cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei. Or, în cauză, în realitate, revizuenta este nemulțumită de modalitatea în care instanța s-a pronunțat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obținerea unui control de legalitate asupra acesteia.

Însă prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu se exercită un veritabil control judiciar asupra hotărârii supuse revizuirii (din punct de vedere al legalității soluției), ci doar se verifică dacă s-a nesocotit puterea de lucru judecat rezultată dintr-o hotărâre anterioară. Ca atare, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că prin Decizia civilă nr. 101/2016, atacată, Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere și aspectele legate de cotele de contribuție, motiv pentru care în cauză nu este deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 101 din 14 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL