ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5222/2013

O M Â N I A

Decizia nr. 5222/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 4 august 2011, A. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camera Executorilor Judecătorești Pitești, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- revocarea Hotărârii Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești, ce a constat în pretinderea sumei de 5.000 euro taxă de primire în profesia de executor judecătoresc;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumei menționate;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin actele și faptele discriminatorii săvârșite față de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost numită executor judecătoresc în raza circumscripției Judecătoriei Brezoi, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 480/C din 3 martie 2011, iar în vederea înscrierii la Grefa Curții de Apel, a solicitat, în temeiul art. 17 din Legea nr. 188/2001, să-i fie acordat avizul care să ateste faptul că spațiul pe care l-a închiriat în orașul Brezoi corespunde pentru desfășurarea activității de executor judecătoresc.

Cererea a fost analizată în ședința Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești și deși s-a stabilit că spațiul este corespunzător, i-a fost pretinsă o taxă de primire în profesie de 5.000 euro.

În opinia reclamantei, condiționarea emiterii avizului pentru spațiu este un act ilegal, aspect susținut de prevederile art. 51 alin. (2) și art. 53 lit. (i) din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, raportat la dispozițiile O.G. nr. 137/2000 și art. 16 din Constituția României.

Prin întâmpinare, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, deoarece prin Hotărârea nr. 1 din 10 mai 2011 adoptată de Congresul U.N.E.J. s-a modificat Statutul profesiei, fiind abrogate dispozițiile considerate discriminatoare.

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2012, Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia în complet specializat de contencios administrativ.

La instanța de contencios administrativ, pârâta U.N.E.J. a completat întâmpinarea, iar Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș, față de capete 2 și 3 din cerere.

La data de 23 mai 2012, reclamanta și-a precizat cererea, arătând că actul administrativ a cărui nulitate o solicită este Hotărârea Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești, consemnată în procesul-verbal încheiat în ședința din 29 aprilie 2011, prin care i s-a impus plata sumei de 5.000 euro cu titlu de taxă pentru primirea în profesie, în vederea avizării favorabile a spațiului destinat desfășurării activității de executor judecătoresc.

Prin Sentința nr. 1122 din 23 mai 2012, Tribunalul Argeș , secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că actul administrativ contestat este emis de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Camera Executorilor Judecătorești Pitești, care este o autoritate publică centrală.

La rândul său, Curtea de Apel Pitești , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 405 din 7 decembrie 2012, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, complet specializat de contencios administrativ, reținând, în esență, următoarele:

Prin precizarea de acțiune, reclamanta a arătat că obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ, reprezentat de hotărârea Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești, consemnată în procesul-verbal încheiat în ședința din 29 aprilie 2011, prin care i s-a solicitat achitarea taxei menționate.

Capătul principal de cerere este însoțit și de capete de cerere accesorii, constând în restituirea sumei de 5.000 euro, achitată de reclamantă cu titlu de taxă, iar în situația în care cererea principală va fi găsită întemeiată, respectiv acordarea de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin actul discriminatoriu.

Față de art. 17 C. proc. civ., competența instanței se determină în raport de capătul principal de cerere, care în speță este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești.

Tribunalul a considerat că în speță se atacă un act administrativ, diferența de părere vizând numai rangul autorității emitente.

Cu privire la rangul autorității emitente, Curtea de apel a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2011, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat, în circumscripția fiecărei curți de apel funcționează câte o Cameră a executorilor judecătorești, cu personalitate juridică, iar potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din lege, camera executorilor judecătorești este condusă de un colegiu director format dintr-un președinte, un vicepreședinte și 3-7 membri, ales potrivit statutului, de adunarea generală a executorilor judecătorești, pentru o perioadă de 3 ani, dintre membrii acelei Camere a executorilor judecătorești.

Atribuțiile Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești sunt prevăzute în art. 27 din lege, care la lit. g) arată că acesta are și alte atribuții prevăzute de lege, de regulamentul de aplicare a acesteia și de Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Art. 51 alin. (2) din Statut prevede în competența Camerei emiterea avizului pentru persoanele care dobândesc calitatea de executor judecătoresc, indiferent de forma prin care acced, pentru începerea activității și înscrierea biroului executorului judecătoresc la curtea de apel, după ce fac dovada achitării sumei de 5.000 euro, calculată la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății, din care 80% se vor vira în contul Camerei în circumscripția căreia își vor desfășura activitatea și 20% se vor vira în contul Uniunii.

În același timp art. 28 din Legea nr. 188/2000, prevede că executorii judecătorești din România se constituie în Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, organizație profesională cu personalitate juridică, formată din toți executorii judecătorești numiți potrivit art. 16. Organele de conducere ale Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești sunt: congresul, consiliul și președintele.

Aceste organe profesionale reglementate de Legea de organizare și de Statutul profesiei, îndeplinesc atribuții administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care se referă la orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităților publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, cum potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2011, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, rezultă că organele profesiei de executor judecătoresc sunt asimilate autorităților administrative și emit acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Ca atare, Camera Executorilor Judecătorești, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege pentru asigurarea aplicării și executării Legii nr. 188/2000 și a Statutului profesiei, emite acte administrative, susceptibile de cenzură în contencios administrativ.

Chiar dacă organizarea Camerei se face, potrivit legii, în raport de jurisdicția teritorială a curților de apel, nu se poate reține că aceasta este o autoritate publică centrală, de vreme ce un asemenea statut îl dețin organele de conducere ale Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești: respectiv congresul, consiliul și președintele.

Într-adevăr cererea de față este îndreptată și împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, însă, pe de o parte, prin precizarea depusă la dosar la 23 mai 2012, reclamanta a arătat expres că înțelege să solicite nulitatea actului administrativ, hotărârea Colegiului director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești, iar pe de altă parte cererea față de UNEJ are caracter accesoriu, vizând partea de taxă încasată de aceasta.

Ca atare, formularea cererii și împotriva UNEJ nu atrage competența curții de apel în primă instanță, de vreme ce aceasta are calitatea de pârâtă numai în raport de un capăt de cerere accesoriu iar art. 17 C. proc. civ. dă aceste cereri în competența aceleiași instanțe, învestite cu cererea principală.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Verificând elementele acțiunii judiciare, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat, vizează în principal anularea Hotărârii Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești, prin care i s-a impus reclamantei suma de 5.000 euro taxă de primire în profesia de executor judecătoresc.

Ambele instanțe aflate în conflict au stabilit în mod corect obiectul litigiului, divergența de opinie vizând numai calitatea emitentului.

În calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, determinantă nu este subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenței, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării.

După cum bine a reținut judecătorul de la Curtea de Apel Pitești, în cauză se contestă un act administrativ individual emis de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești, autoritate publică locală, în sensul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, în vigoare la data emiterii actului, și raportat la atribuțiile stabilite în Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, așa încât competența materială se stabilește în raport de rangul autorității publice emitente, după distincțiile de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de petitul acțiunii, dar și de poziția ferm exprimată de reclamantă în precizarea acțiunii din 23 mai 2012, în sensul că înțelege să atacă hotărârea Colegiului director al Camerei Executorilor Judecătorești Pitești, nu există nicio justificare legală pentru atragerea competenței Curții de apel, câtă vreme cererea față de U.N.E.J. are caracter accesoriu, iar potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești Camera Executorilor Judecătorești Pitești în favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM