ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 451/2016

Decizia nr. 451/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. București a chemat în judecată pe pârâtul B. - C. - D. - E., solicitând suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 24 martie 2014, emisă de autoritatea pârâtă.

Prin sentința nr. 1890 din data de 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul A. București în contradictoriu cu pârâtul B. - C. - D. - E.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, actul administrativ atacat nu este întemeiat, cât privește constatarea existenței unei nereguli în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pe încălcarea prevederilor art. 50

1

alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, ci pe încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data derulării procedurii.

Cât privește invocata încadrare eronată a faptelor în noțiunea de nereguli, pe motiv că nu ar fi dovedită prejudicierea bugetului Uniunii Europene și/sau al fondurilor naționale aferente, Curtea a constatat că definiția legală a neregulii, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 îndreptățește concluzia că existența prejudiciului este presupusă de legiuitor, rezultând din existența neregulii. Cu alte cuvinte, constatarea unei nereguli conduce implicit la existența unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui.

Nici cerința pagubei iminente nu este îndeplinită, reclamantul referindu-se la curgerea dobânzilor asupra debitului menționat în titlul de creanță (conform art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011) ca la o pagubă iminentă în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Or, suspendarea efectelor actului administrativ, care în cauza de față este un titlu de creanță fiscală, produce exclusiv efectul temporizării executării silite și nicidecum pe acela al înlăturării curgerii dobânzilor.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normei de drept material respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția existenței unor cazuri bine justificate și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t), respectiv s) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate recurenta arată că prin nota de constatare a neregulilor din 24 martie 2014 a cărui suspendare se solicită s-a apreciat vădit nelegal că recurentul în calitate de autoritate contractantă nu a publicat eratele privind modificarea documentației de atribuire atât în Societatea pentru Excelență în Administrația Publică cât și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, obligație prevăzută prin dispozițiile pct. 18 - art. 1 din O.U.G. nr. 77/2012. Prevederea din legislația achizițiilor care face trimitere la valoarea contractului pentru care este obligatorie publicarea eratelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este art. 50

1

alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit căruia „În cazul contractelor a căror valoare este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2), autoritatea contractantă publică orice modificare/completare a informațiilor cuprinse în anunțul de participare, prin intermediul eratei, atât în Societate pentru Excelență în Administrația Publică cât și în Juenalul Oficial al Uniunii Europene".

Această obligație, de publicare a eratelor atât în Societatea pentru Excelență în Administrația Publică cât și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, a fost materializată prin dispozițiile pct. 18 al art. 1 din O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012 (nn actualul art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006) pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006 (aceste dispoziții au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2013).

Ori, ținând cont de faptul că recurentul a publicat eratele în Societatea pentru Excelență în Administrația Publică în zilele de 29 iulie 2011 și 02 august 2011 apreciem că dispozițiile art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006 nu erau în vigoare la data la care documentația de atribuire a fost modificată prin clarificări, motiv pentru care apreciem că, din acest punct de vedere, există o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de pârâta încercând să-și justifice aplicarea corecției prin prevederile art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Cu privire la condiția existenței unei pagube iminente recurentul arată că instanța de fond nu a analizat în concret impactul financiar produs prin aplicarea corecției financiare nr. 25% care dacă s-ar aplica inclusiv prin plata dobânzilor aferente ar determina o imposibilitate a asigurării cheltuielilor curente de funcționare.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare formulată conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis în principiu, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. conform încheierii din 9 noiembrie 2015.

La dosarul cauzei recurentul-reclamant a depus la dosar copia sentinței civile nr. 3267 din 28 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014 prin care instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de recurenta-reclamantă și a anulat Decizia nr. 166/2014 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 24 martie 2014, sentință nedefinitivă.

Curtea analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentința atacată fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material.

În mod greșit prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită în cauză condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a determina o îndoială asupra prezumției de legalitate a actelor contestate.

Pe situația de fapt în raport de abaterile constatate conform O.U.G. nr. 66/2011 Curtea a constatat că la data publicării clarificărilor în Societatea pentru Excelență în Administrația Publică, respectiv 29 iulie 2011 și 2 august 2011 nu erau aplicabile dispozițiile art. 50

1

alin. (4) și art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 având în vedere că dispozițiile art. 50

1

alin. (4) au fost reglementate prin O.U.G. nr. 77/2012 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2013, ulterior transmiterii erorilor în cauză.

Aceasta este numai un motiv aparent de nelegalitate, dar în cauză condiția existenței unor cazuri bine justificate este îndeplinită prin faptul că prin sentința civilă nr. 3267 din 28 noiembrie 2014 au fost anulate ca nelegale actele contestate și a căror suspendare se solicită în prezenta cauză.

Chiar dacă susmenționata sentință civilă nu este definitivă, această hotărâre este de natură a determina îndeplinirea condiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția cumulativă a existenței unei pagube iminente este îndeplinită în cauză în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește suma reprezentând prejudiciu - corecție care aplicată ar reprezenta o posibilă blocare a activității curente a unei instituții bugetare, iar pe de altă parte apare ca nelegală o executare a unor acte administrative față de care o primă instanță a apreciat că sunt nelegale și care au fost anulate prin sentința civilă nr. 3267/2014.

Curtea arată că un argument pentru suspendarea executării îl reprezintă faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile Decizii Curții Constituționale nr. 66/2015 și cauzele conexe aflate pe rolul Curtea de Justiție a Uniunii Europene fapt care ar putea determina prelungirea momentului rămânerii definitive al sentinței de fond aspect care reprezintă un motiv în plus pentru admiterea cererii de suspendare formulată în prezenta cauză.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată.

Conform art. 14 și 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 va admite cererea de suspendare formulată de reclamantul-recurent și va dispune suspendarea actelor emise de intimatul-pârât până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. București împotriva sentinței nr. 1890 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și admite cererea de suspendare formulată de reclamantul A. București.

Dispune suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 24 martie 2014, emisă de intimatul-pârât B. - C. - D. - E. până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2016.