ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2016

Decizia nr. 1152/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 februarie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. - C., solicitând suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14 ianuarie 2014.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 1719 din 30 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării actului contestat, până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. - C., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca nefondată.

În motivarea cererii, în esență,recurentul a criticat faptul că instanța de fond a apreciat că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, legată de aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2001, arătând că activitatea de verificare a respectării prevederilor legislației în domeniul achizițiilor publice pentru actul adițional nr. 4 au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

A mai susținut că instanța de fond și-a însușit argumentele reclamantei privind paguba iminentă, care nu sunt dovedite.

1.4. Apărările intimatei;

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

A susținut, în esență, că în mod corect a reținut prima instanță existența cazului bine justificat, cercetând legalitatea actului administrativ atacat, „pipăind” împrejurări legate de starea de fapt și de drept.

Aplicarea corecțiilor de către recurentul-pârât prin raportare la O.U.G. nr. 66/2011 încalcă în mod direct principiul constituțional potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Stabilirea condițiilor de atragere a răspunderii și stabilirea sancțiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul comiterii pretinsei nereguli, anume O.U.G. nr. 79/2003.

În mod corect a apreciat instanța de fond întrunirea condiției pagubei iminente, întrucât declanșarea procedurii de executare silită a sumei imputate ar conduce la sistarea activității intimatei, instituție publică și la imposibilitatea îndeplinirii Planului de cercetare stabilit de Academia Română. duce la imposibilitatea finalizării proiectului, respectiv a rambursării creditului bancar obținut în acest scop, fiind afectată și desfășurarea activității economice a intimatei.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâtul B. - D. - C., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului - pârât, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C., reține că nu subzistă în cauză motive legale de casare a hotărârii recurate, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

În speță, judecătorul fondului a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținând ca îndeplinite în cauză condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Se reține că, în cauză, activitatea de control s-a desfășurat în baza notificării privind Suspiciunea de neregulă din 09 octombrie 2013, în perioada 17 octombrie 2013 - 08 noiembrie 2013.

Activitatea de control a avut ca obiect exclusiv verificarea și analizarea atribuirii, încheierii și executării contractului de achiziție din 23 decembrie 2009, finalizat, reținându-se că acesta a fost atribuit cu încălcarea legislației naționale privind achizițiile publice.

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14 ianuarie 2014 a fost emisă în baza controlului efectuat, prin preluarea constatărilor, concluziilor și corecțiilor propuse, având ca temei juridic O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 925/2006 și O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte constată că organul de control a considerat incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, care intrase în vigoare la data de 30 iunie 2011, deși fapta fusese săvârșită sub imperiul O.G. nr. 79/2003, făcând aplicarea art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, care prevedea că pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.

Însă, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2014 și declarat neconstituțional art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța constituțională a reținut că legiuitorul, configurând dispozițiile tranzitorii ale

art. 66

din O.U.G. nr. 66/2011, a ales drept criteriu pentru rezolvarea situațiilor tranzitorii existența în curs de desfășurare a unor activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.U.G.

nr. 79/2003

se aplică această ordonanță numai dacă activitățile menționate sunt în curs desfășurare. În schimb, dacă aceste activități nu sunt în curs de desfășurare, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.U.G.

nr. 79/2003

se realizează prin prisma noilor prevederi. Or, cele două acte normative cuprind, în privința activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reguli de drept substanțiale specifice, astfel încât, optând pentru un asemenea criteriu, legiuitorul a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o

lege

ulterioară, străină acestuia.

Urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G.

nr. 79/2003

cu cele ale O.U.G.

nr. 66/2011

, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În consecință, examinând cauza din această perspectivă, Înalta Curte reține, similar instanței de fond, că există împrejurări

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat

, circumscrise cazului bine justificat, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Se mai reține și că prin sentința nr. 2167 din 8 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat

Decizia nr. 6469 din 03 martie 2014 de soluționare a contestației și Nota

de constatare a neregulilor din 14 ianuarie 2014 emisă de B. - C., circumstanță de natură a conferi substanță indiciilor de nelegalitate reținute.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt fondate, față de cuantumul sumei pretinse, calitatea intimatei de instituție publică, supusă unor anumite constrângeri bugetare, și faptul că au fost luate măsuri concrete în vederea executării.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din N.C.P.C., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. prin D. prin C. împotriva sentinței civile nr. 1719 din 30 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.