ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1772/2016

Decizia nr. 1772/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 noiembrie 2015, reclamantul A. a învestit Curtea de Apel Iași cu soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1214/2015 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/866/2014.

Prin cererea formulată la data de 6 ianuarie 2016 în Dosarul nr. x/866/2014, reclamantul a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, cu privire la taxa judiciară de timbru aferentă recursului, arătând că are în întreținere 2 copii, B. și C. și, prin urmare, nu dispune de resurse financiare.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de recurent, iar împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/866/2014/a1.

Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 26 februarie 2016, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardiv formulată cererea de reexaminare a încheierii pronunțate la data de 18 ianuarie 2016 în Dosarul nr. x/866/2014.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, cererea se formulează în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar, iar, conform dovezii depuse la dosar, comunicarea s-a realizat la data de 29 ianuarie 2016, cererea de reexaminare fiind depusă la poștă la data de 10 februarie 2016, după expirarea termenului legal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., solicitând anularea încheierii ca fiind nelegală pe motiv că nu conține semnăturile celor care au luat această hotărâre.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008:

"Art. 15 - (1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă."

Astfel, din textul legal sus citat rezultă că încheierea pronunțată nu poate fi atacată nici cu apel și nici cu recurs.

Or, potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL