ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3257/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3257/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3257/2015
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința nr. 2587 din 2 octombrie 2014 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Serviciul Public Asistență Socială din subordinea Consiliului Local Baia Mare în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Serviciul soluționare contestații nereguli fonduri europene.
Cererea de recurs
2.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul Serviciul Public Asistență Socială Baia-Mare.
Recurentul a reluat, în susținerea recursului formulat, toate motivele de fapt și de drept susținute la instanța de fond, neaducând critici care să se încadreze în prevederile art. 488 C. proc. civ., republicat.
Apărările intimatei
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Serviciul de Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene a depus întâmpinare cu respectarea condițiilor legale, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 5 martie 2015.
Procedura de soluționare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Recurentul a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
4.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.
489 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat a constatat că cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 3 noiembrie 2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond, conform datei aflată pe plicul de corespondență, la data de 24 noiembrie 2014, cu depășirea termenului legal, având în vedere faptul că ultima zi de declarare a recursului era data de 19 noiembrie 2014.
În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.
4.2.2.
Soluția instanței de recurs
. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborate cu dispozițiile art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamantul Serviciul Public Asistență Socială din subordinea Consiliului Local Baia-Mare împotriva sentinței civile nr. 2587 din 2 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.