ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1617/2016

Decizia nr. 1617/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2014, reclamantul A., în nume personal și în calitate de titular al Biroului Parlamentar nr. 238 - Deputat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea, în parte, a Ordinului nr. 3362 din 15 noiembrie 2013, respectiv a anexei 13, cu privire la mutarea sediului Inspectoratului Regional de Construcții Nord Est de la Iași la Bacău.

Prin Sentința civilă nr. 137 din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins atât excepția opusă de pârât cererii (care a privit lipsa legitimării procesuale active a reclamantului, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), o), p), r) și art. 3 din Legea nr. 554/2004), cât și acțiunea formulată de reclamantul A.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea cererii respectiv anularea parțială a Ordinului M.D.R.A.P. nr. 3362/2013, și anume a anexei nr. 13, în ceea ce privește mutarea sediului Inspectoratului Regional în Construcții Nord-Est de la Iași la Bacău.

Sunt invocate motive de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea primei instanțe este criticată cât privește reținerea inexistenței unui exces de putere în emiterea actului administrativ întrucât, arată recurentul, prin schimbarea sediului Inspectoratului de la Iași la Bacău a fost încălcat interesul public, neexistând o justificare reală, economică a acestei schimbări. Argumentul referitor la reducerea cheltuielilor publice este nereal întrucât, prin mutarea efectuată, cheltuielile instituției au crescut. Din adresele administrate ca probatoriu în fond, emise de Facultatea B. Iași, OAR și Camera de Comerț și Industrie Iași rezultă efectele negative pe care le produce această mutare de sediu. Municipiul Iași, comparativ cu Municipiul Bacău, are o reputație internațională cu privire la activitatea universitară, Facultatea B. fiind singura de profil din regiune. Activitatea agenților economici de profil este mai mare cu 25% față de municipiul Bacău, iar numărul autorizațiilor emise în anul 2013 este dublu la Iași, ceea ce presupune un volum mult mai mare al activităților de control.

Pe baza materialului probator administrat, rezultă că mutarea sediului Inspectoratului Regional la Bacău la numai doi ani de zile după ce fusese stabilit la Iași a avut în vedere strict criterii politice iar nu un fundament bazat pe reducerea cheltuielilor sau eficientizarea activității, așa cum se menționează în preambulul ordinului atacat. Or, lipsa de viziune și experiență în domeniul construcțiilor a persoanelor care au decis această mutare are drept consecință perturbarea activității instituției, care a obținut rezultate notabile în decursul celor doi ani de funcționare, înregistrându-se un volum de muncă de trei ori mai mare la nivelul județului Iași față de județul Bacău.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. A arătat că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ele exprimând simpla nemulțumire a reclamantului față de soluția instanței de fond. Prin urmare, a solicitat constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iulie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2016, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecarea lui în fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Premisa recursului de față este aceea că legitimarea procesuală a reclamantului, (care a formulat cererea în nume personal și în calitate de titular al Biroului Parlamentar nr. 238 - Deputat A.), recunoscută de instanța de fond, raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, a intrat în puterea de lucru judecat, soluția primei instanțe pe acest aspect nefiind recurată.

Criticile recurentului privesc exclusiv partea hotărârii primei instanțe în care s-a reținut că ordinul atacat nu a fost emis cu exces de putere în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și ele se subsumează motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul susține că Ordinul nr. 3362 din 15 noiembrie 2013 al M.D.R.A.P. a fost emis cu exces de putere cât privește măsura mutării sediului Inspectoratului Regional în Construcții Nord-Est de la Iași la Bacău, întrucât aceasta contravine interesului public.

Înalta Curte constată că M.D.R.A.P. a decis schimbarea sediului menționat în executarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din anexa 1 la H.G. nr. 525/2013 și în contextul măsurilor privind asigurarea funcționalității Inspectoratului de Stat în Construcții și reorganizării instituției cu reducerea cheltuielilor, măsuri dispuse prin O.U.G. nr. 26/2013 de modificare a O.G. nr. 63/2001. Acest cadru normativ de rang superior a stabilit ca, prin ordin al ministrului, să se aprobe structura organizatorică detaliată și statul de funcții pentru aparatul central și inspectoratele regionale, dar și sediile inspectoratelor regionale în construcții, aria lor de competență și arondarea inspectoratelor județene în construcții, aflate în subordinea acestora. Rezultă că analiza de oportunitate a modificării de sediu dispuse a revenit în competența emitentului ordinului.

De principiu, administrația publică trebuie să se conformeze prescripțiilor legii în luarea deciziilor, însă are independența de a aprecia în mod concret o situație dată sau de a avea inițiativă, în limitele legii. Când norma superioară descrie coordonatele generale, administrația, în executarea legii, are dreptul de a decide dacă o măsură se încadrează sau nu în coordonatele fixate, respectiv de a aprecia care sunt mijloacele cele mai potrivite pentru realizarea scopului legii, în concordanță cu interesul public. Libertatea de apreciere rezervată organului administrativ căruia îi revine atributul analizării oportunității măsurii nu este în contradicție cu principiul legalității. Atunci când acționează discreționar, autoritatea administrativă nu acționează împotriva legalității, dacă respectă proporția stabilită de lege pentru inițiativă și nu încalcă drepturile și libertățile cetățenești.

Recurentul susține fără fundament că probatoriul administrat ar dovedi că măsura menționată contravine interesului public. Analiza comparativă a volumului de activitate al inspectoratelor de la Iași și Bacău, pe lângă faptul că nu este susținută de probatoriul administrat, este nerelevantă cât privește oportunitatea modificării sediului inspectoratului regional. Adresele la care se referă recurentul, emise de Facultatea B. din cadrul Universității Tehnice "C." din Iași și de Camera de Comerț și Industrie Iași exprimă simple opinii asupra oportunității mutării, de asemenea nerelevante, întrucât analiza de oportunitate este atributul exclusiv al organului emitent al actului.

În concluzie, prima instanță a reținut corect că nu poate analiza decât legalitatea actului administrativ, iar nu și oportunitatea acestuia, în condițiile în care decizia organului administrativ nu a îmbrăcat forma excesului de putere definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței nr. 137 din 17 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2016.

Procesat de GGC - NN