ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1876/2016

Decizia nr. 1876/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 ianuarie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia, formulând plângere împotriva Deciziei nr. 40235 din 6 decembrie 2013 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și împotriva procesului-verbal din 22 noiembrie 2013 întocmit de Sud-Vest Oltenia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestor acte și a măsurilor dispuse prin acestea, respectiv înlăturarea din sarcina sa a plății debitului 581.773,44 lei compusă din suma de 465.418,75 lei aferent bugetului Uniunii Europene 80%, precum și 116.354, 69 lei aferent bugetului public național 20%.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 140 din 24 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia, astfel cum a fost completată la data de 18 februarie 2014.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, după ce s-a procedat de către autoritatea contractantă la verificarea proiectului aparținând beneficiarului A. în paralel cu un alt proiect care are locul de implementare la aceeași adresă în jud. Dolj și anume B., s-a constatat în mod corect că, pentru a eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create două entități juridice respectiv A. și B., între care există legături evidente.

S-a constatat așadar că similitudinile numeroase și evidente dintre cele două proiecte nu sunt doar coincidențe, ci conduc la concluzia că acești beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, divizând artificial un proiect FEADR pe măsura 312 în două proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro.

Astfel, între proiectele menționate există asemănări multiple, care datorită repetabilității lor nu pot fi considerate întâmplătoare.

În acest sens a constatat prima instanță că:

- sediul profesional al celor doi beneficiari este același, jud. Dolj;

- contractele de comodat sunt încheiate cu același comodant C. și D. (A. contract de comodat din 8 iulie 2010, autentificat la BNP E. în 8 iulie 2010; B. contract de comodat din 8 iulie 2010 autentificat la BNP E. în 8 iulie 2010, onorariul BNP fiind achitat cu chitanța x/2010 la ambele contracte),

- certificatele de înregistrare au fost eliberate la aceeași dată, respectiv 11 mai 2011,

- cererea de finanțare a beneficiarului A. a fost depusă în data de 13 iulie 2010, cererea de finanțare a beneficiarului B. a fost depusă în data de 14 iulie 2010,

- Contractele de Finanțare ale beneficiarilor A. și B. au fost semnate în aceeași zi, respectiv 28 iulie 2011,

- utilajele propuse a se achiziționa de A. sunt identice cu utilajele propuse a se achiziționa de B., având aceleași specificații tehnice (utilaje propuse a se achiziționa de B.: Autobasculantă X + benă 18 mc; Buldoexcavator, Utilaje propuse a se achiziționa de A.: Autobasculantă X + benă 18 mc; Buldoexcavator),

- componența membrilor din comisia de evaluare a ofertelor este aceeași la cele două proiecte, purtând același număr și dată (pentru A. comisia de evaluare are componența: A. - președinte comisie; C.; B., pentru B. comisia de evaluare are componența: B. - președinte comisie; C.; A.),

- firmele cărora beneficiarii le-au solicitat oferte și care au participat la licitație au fost aceleași (respectiv. SC F. SA, SC G. SRL, SC H. SRL),

- certificatele constatatoare pentru doi ofertanți (SC F. SA și SC H. SRL) au fost legalizate la același notar public, Birou Notar Public H. (SC F. SA prezintă certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj din 17 februarie 2012 pentru care a fost făcută legalizarea copiei din 20 februarie 2012 și din 20 februarie 2012, SC H. SRL prezintă certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași din 17 februarie 2012 pentru care a fost făcută legalizarea copiei din 21 februarie 2012),

- în toate dosarele de achiziții bunuri ale beneficiarilor în cauză, prezentate la O.J.P.D.R.P. Dolj, ofertantul câștigător este firma F. SA,

- serviciile de consultanță în domeniul managementului investiției s-au decontat în baza contractului încheiat cu SC I. SRL pentru cei 2 beneficiari,

- componența membrilor din comisia de evaluare a ofertelor pentru servicii de consultanță este aceeași la cele două proiecte, purtând același număr și data respectiv din 12 ianuarie 2012 (pentru A. comisia de evaluare are componența: A. - președinte comisie; C.; B., pentru B. comisia de evaluare are componența: B. - președinte comisie; C.; A.),

- serviciile propuse a se achiziționa de A. sunt identice cu serviciile propuse a se achiziționa de B., având aceleași specificații tehnice,

- contractele de prestare a serviciilor de consultanță aferente beneficiarilor A. și B. poartă același număr și dată de înregistrare respectiv din 23 ianuarie 2012.

S-a mai constatat, în același sens, că beneficiarul a parcurs procedura de achiziție de utilaje trimițând invitații de ofertare la trei societăți și în urma analizării ofertelor primite a fost desemnată câștigătoare oferta cu prețul cel mai mic, respectiv oferta depusă de SC F. SA. La data de 28 februarie 2012 a fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare nr. x (A.) respectiv nr. y (B.) privind cele 2 utilaje prevăzute în proiect: Autobasculanta X - valoare 111.500 euro fără TVA; Buldoexcavator Y - valoare 74.000 euro fără TVA.

Din verificarea Registrului jurnal de încasări și plăți, a rezultat faptul că în data de 4 octombrie 2012 și 25 octombrie 2012, când au fost efectuate plățile către SC F. S.A. conform O.P. din 4 octombrie 2012 în valoare de 475.770,50 lei fără TVA și O.P. din 25 octombrie 2012 în valoare de 315.758 lei fără TVA, beneficiarul A. a încasat de la SC J. SRL. c-val. avans factură din 31 octombrie 2012 în valoare de 476.209,69 lei fără TVA, conform O.P. din 4 octombrie 2012 și c-val. avans factură din 31 octombrie 2012 în valoare de 315.806,45 lei fără TVA, conform O.P. din 25 octombrie 2012.

Din verificarea extraselor de cont ale beneficiarului A., a rezultat faptul că la data de 4 octombrie 2012 aceasta a încasat de la SC J. SRL. suma de 591.500 lei cu TVA ce reprezintă c-val. avans factură din 31 octombrie 2012 și în aceeași dată de 4 octombrie 2012 a achitat către furnizorul SC F. S.A. suma de 589.955,42 lei cu TVA pentru achiziția utilajelor.

La data de 25 octombrie 2012, A. a încasat de la SC J. SRL. suma de 391.800 lei cu TVA reprezentând c-val avans factură din 31 octombrie 2012 și în aceeași zi a achitat furnizorului SC F. S.A. suma de 391.539,92 lei cu TVA, reprezentând contravaloarea utilajelor achiziționate prin proiect.

Așadar, având în vedere toate aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că în mod întemeiat s-a apreciat de către autoritatea contractantă că, deși beneficiarul A. avea obligația asigurării cofinanțării proiectelor, fie din surse proprii, fie din împrumut, aceasta a primit ilicit, la data de 4 octombrie 2012 și 25 octombrie 2012 sume de bani din partea SC J. SRL. cu care a achitat contravaloarea utilajelor prevăzute în proiect.

Caracterul ilicit al sumelor de bani primite de la SC J. SRL. reiese din faptul că aceste sume au fost primite în baza unui contract semnat în data de 4 octombrie 2012 între A. și SC J. SRL., contract ce face referire la prestări servicii cu utilaje care nu se aflau în proprietatea A.

La data de 1 februarie 2013, respectiv 22 ianuarie 2013, după ce A. și B. au încasat ajutorul financiar nerambursabil de la APDRP, au restituit sumele de bani către SC J. SRL.

Este neîntemeiată susținerea formulată de reclamantă prin acțiune în sensul că, de fapt, autoritatea contractantă ajunge la concluzia că există o serie de coincidente în derularea celor două proiecte finanțate, și, pe bază de logică, fără trimitere la texte legale, afirmă că reclamanta a încălcat prevederile contractului de finanțare în acest mod.

Astfel, deși fiecare dintre similitudinile expuse anterior, luate separat, pot reprezenta într-adevăr coincidențe, instanța apreciază că, analizate împreună, coordonat și cu luarea în considerare a consecințelor produse, nu pot conduce decât la concluzia că s-au creat de către beneficiari, între care și reclamanta, condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, prin fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar.

Deși nu sunt definite condițiile artificiale, este evident că înțelesul acestora este acela de premise, împrejurări, situații, constituite în mod artificial sau preconstituite, cu scopul de a obține un avantaj patrimonial care contravine obiectivelor dreptului comunitar. Or, din ansamblul aspectelor similare existente între cele două proiecte, astfel cum au fost analizate mai sus, rezultă că astfel de condiții artificiale au fost create în cauză. Este așadar neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că condițiile artificiale nu sunt definite în Ghidul solicitantului, ca urmare nu pot fi invocate nici înainte, nici după implementarea proiectului și primirea fondurilor nerambursabile.

A mai apreciat prima instanță că, în mod corect s-a reținut de autoritatea contractantă că reclamanta a încălcat și prevederile contractuale, respectiv art. 1 din contractul-cadru, art. 1 "Obligații generale" din Anexa I la Contractul de finanțare (Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare. ... Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorității Contractante pentru implementarea proiectului. Subcontractarea totală sau parțială a proiectului este strict interzisă ... . Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract), art. 3 "Obligații" din Anexa I la Contractul de finanțare (Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul. Modificările substanțiale sunt acelea care afectează condițiile de implementare, care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, etc. Dacă A.P.D.R.P. constată că obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți) își rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat).

De asemenea, în mod just s-a constatat încălcarea art. 11(3) din Anexa I a contractului, potrivit cărora în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului (...), precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea Contractului, de plin drept. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă.

Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată și susținerea reclamantei în sensul că respingerea proiectului în cauză din pricina altor beneficiari ai acestei măsuri este o discriminare la adresa reclamantei, refuzându-i-se dreptul legal de a beneficia de sprijinul financiar pentru dezvoltarea activităților sale. Constatarea ca neeligibilă a investiției realizate, cu consecința restituirii sumelor respective, s-a realizat ca urmare a încălcării unor dispoziții legale, comunitare și contractuale, și nu pentru simplul motiv al existenței unui alt beneficiar al aceleiași măsuri.

Însăși componența comisiei de evaluare a ofertelor, invocată de reclamantă prin acțiune, din care au făcut parte B. și C., nu este de natură să întărească ideea de imparțialitate a comisiei, așa cum s-a susținut de către reclamantă, ci dimpotrivă, să consolideze concluzia la care a ajuns autoritatea contractantă.

Nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că același beneficiar, J., a încheiat același tip de contract cu ambele întreprinderi individuale întrucât J. SRL este o firmă reprezentativă în domeniul construcțiilor și prestărilor de servicii în acest domeniu, având în vedere modalitatea concretă în care s-a procedat de către SC J. cu ambele întreprinderi individuale, cărora le-a dat, cu titlul "contravaloare avans factură", și nu cu titlu de împrumut, astfel cum s-a susținut de reclamantă, sume mari de bani pentru prestarea unor viitoare servicii, în condițiile în care cocontractantele nici nu aveau în proprietate la acel moment respectivele utilaje, iar ulterior sumele de bani i-au fost restituite de îndată ce beneficiarele au primit finanțarea.

În concluzie, instanța de fond a constatat că motivele formulate de reclamantă în susținerea acțiunii sunt neîntemeiate, conduita beneficiarilor constituie o încălcare a fișei măsurii, a dispozițiilor legale și comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" și a urmărit depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entități juridice de către o alta - SC J. SRL care nu putea beneficia de finanțare, nefiind în categoria de solicitanți eligibili.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, se constată că reclamanta a achitat, cu chitanța din 6 martie 2014, cauțiunea fixată de instanță prin încheierea din 19 februarie 2014, în cuantum de 11.000 lei.

A apreciat prima instanță că actul administrativ a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, suspendarea executării actelor administrative fiind un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității.

Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat, este îndeplinită doar în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, așadar pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, căci suspendarea executării actelor administrative constituite o situație de excepție care intervine în condițiile expres prevăzute de lege.

În cauză, reclamanta nu a adus motive de nelegalitate de natură să susțină condiția de admisibilitate a cazului bine justificat, nu a indicat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, condiție esențială în susținerea unei cereri de suspendare. Simplele susțineri făcute în conținutul cererii nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților, iar dispozițiile cu caracter de recomandare conduc spre analiza aparenței de valabilitate a argumentelor juridice formulate de către titularul cererii de suspendare.

Cu privire la cea de-a doua condiție, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește condiția pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Reclamanta nu a dovedit nici îndeplinirea acestei condiții, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, iar simpla menționare a existenței unei creanțe nu conduce automat la concluzia că există o pagubă iminentă.

Paguba iminentă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 constă într-un prejudiciu material și previzibil de o anumită gravitate pentru a se putea justifica măsura suspendării actului administrativ.

Nici această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube, iar simpla susținere potrivit căreia, prin executarea actului s-ar bloca activitatea reclamantei care ar putea intra în insolvență, nu îndeplinește cerințele art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, nefiind suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu să reprezinte chiar executarea actului atacat.

Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Obligarea la plata unei sume de bani nu este suficientă pentru a justifica îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta, care are sarcina probei, trebuie să demonstreze în concret că punerea în executare a actului administrativ determină disfuncții importante în activitatea sa, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

Pentru aceste considerente, a constatat instanța de fond că cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantă este, de asemenea, neîntemeiată, astfel încât, văzând și disp. art. 51 din O.U.G. nr. 66 din 2011, art. 17 din Legea nr. 554 din 2004, a fost respinsă în totalitate acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată la data de 18 februarie 2014.

Reclamanta A. Întreprindere Individuală a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, criticând-o, pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei, solicită admiterea acțiunii privind anularea actelor atacate și a măsurilor dispuse prin acestea.

Motivele de casare

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurenta-reclamantă a susținut în esență că:

- instanța de fond, deși reține că nu sunt definite de lege condițiile artificiale invocate de autoritatea contractantă, apreciază în mod eronat că acestea sunt susceptibile de a crea obținerea de avantaje patrimoniale.

Consideră că în mod eronat, atât instanța de fond cât și autoritatea contractantă au apreciată că, simple coincidențe apărute în derularea celor două proiecte finanțate, reprezintă condiții artificiale create în vederea acordării avantajului financiar.

- în mod eronat instanța de fond a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile din Regulamentul Comisiei Europene CE 65/2011 întrucât proiectul a fost depus în 2010, fiindu-i aplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1975/2006 pentru cererile depuse până la 1 ianuarie 2011.

Consideră recurenta că proiectul fiind admis pe parcursul mai multor etape de verificare (eligibilitatea proiectului, contractare, avizare dosare achiziții, avizare plată, efectuarea plății ajutorului nerambursabil) efectuate de același organism de control care prin actele contestate a reținut crearea de condiții artificiale deși în etapa ex-post acesta nu mai are competența de a verifica respectarea condițiilor de eligibilitate, acestea fiind deja stabilite anterior admiterii cererii de rambursare.

- nu a fost respectat principiul proporționalității prevăzut de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 de către organul de control care avea obligația de a respecta dispozițiile prevăzute de art. 27 din ordonanță, respectiv de a aplica o corecție financiară calculată potrivit prevederilor anexei la acest act normativ.

Apărările intimatului

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală susținând în esență că, în mod corect s-a reținut prin hotărârea pronunțată în cauză legalitatea actelor atacate respectiv procesul-verbal de constatare din 22 noiembrie 2013 cât și Decizia nr. 42947 din 20 decembrie 2013.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 16 martie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. În recurs nu s-au administrat probe noi.

Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de A. este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare din 22 noiembrie 2013 întocmit de CRPDRP 4 Sud-Vest Oltenia precum și a Deciziei nr. 42947 din 20 decembrie 2013 solicitând anularea acestora cât și a măsurilor dispuse, respectiv anularea debitului stabilit în sarcina sa în sumă de 581.773,44 lei la care se adaugă dobânda și penalitățile de întârziere prevăzute de lege.

În esență, prin actele administrative atacate intimata-pârâtă a reținut nereguli, respectiv conduita defectuoasă a reclamantei în derularea contractului de finanțare din 28 iulie 2011, constând în nerespectarea obligațiilor asumate prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate și încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, a prevederilor Regulamentului CE nr. 2988/1995 dar și a Regulamentului (UE) nr. 65/2011, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (8) care interzice efectuarea de plăți către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, reținând legalitatea actelor contestate.

Răspunzând criticilor formulate în recursul reclamantei Înalta Curte reține următoarele.

Cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la reținerea existenței condițiilor artificiale care au condus la obținerea de avantaje patrimoniale, deși prevederile legale în vigoare nu definesc această noțiune de "creare de condiții artificiale".

Potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltare rurală,- în vigoare la data semnării contractului de finanțare - se stabilește că "nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți și a obține un astfel de avantaj, care contravine obiectivelor schemei de sprijin".

Aceleași interdicții sunt prevăzute și de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie, care la art. 34 a dispus abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1975/2006 începând cu data de 1 ianuarie.

Din perspectiva acestor prevederi comunitare dar și a dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și H.G. nr. 875 din 31 septembrie 2011, precum și a prevederilor Contractului-cadru din Anexa 1 la Contractul de finanțare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în cauză au fost create condiții artificiale cu scopul de a se obține un avantaj patrimonial, ceea ce contravine obiectivelor dreptului comunitar și au drept consecință după caz, fie neacordarea avantajului respectiv fie retragerea acestuia.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora "condițiile artificiale" nu ar fi definite prin dispoziții legale exprese, întrucât înțelesul acestora este acela de premise împrejurări, situații constituite în mod artificial sau preconstituite, cu scopul de a obține un avantaj patrimonial.

Ori, în cauză, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat, rezultă că recurenta-reclamantă și-a creat condiții artificiale pentru a beneficia de plăți cu depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312 prin fracționarea unui proiect de investiți cu scopul de a se depăși plafonul maxim de sprijin acordat.

Nu pot fi primite, întrucât sunt nefondate nici susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora prin actele contestate s-a reținut aplicabilitatea unor norme care nu existau în perioada implementării proiectului depus în anul 2010.

Astfel cum s-a arătat în precedent, dispozițiile legale aplicabile vizează întreaga perioadă de implementare a proiectului, care în speță s-a derulat până în anul 2013, astfel că sunt aplicabile toate dispozițiile legale menționate de intimată în actele administrative contestate.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la nerespectarea principiului proporționalității, respectiv a dispozițiilor art. 17 și art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte urmează a le respinge având în vedere următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporționalității presupune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului sau programului respectiv.

Iar potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității".

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a respectat principiul proporționalității prevăzut de aceste dispoziții legale, dar și recomandarea Comisiei Europene prin Direcția Generală pentru Dezvoltare Rurală din 30 noiembrie 2011, potrivit căreia în cazul în care neregula afectează proiectul în proporție de mai mult de 50% și chiar într-un procent mai mic în cazul în care se dovedește că s-au creat condiții artificiale, se recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanțare nerambursabilă.

Cum în speță prin actele contestate s-a reținut crearea unor condiții artificiale, în mod corect debitul stabilit în sarcina recurentei-reclamante a vizat întreaga sumă nerambursabilă.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Întreprindere Individuală împotriva Sentinței nr. 140/2014 din 24 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL