ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 934/2016

Decizia nr. 934/2016 Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 octombrie 2014, recurenții A. și B., prin membrii săi fondatori C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1699 din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2015 stabilit, prin repartizare aleatorie, în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă. Cauza a fost repusă pe rol la data de 19 aprilie 2016, în vederea discutării perimării recursului. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele: Recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale : art. 3 alin. (1) Iit.

c) - „Venituri provenite din activități proprii, conform art. 16", art. 16 pct. 1 - „Partidele politice nu pot desfășura activități specifice societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare", art. 3 alin. (1) -„Veniturile realizate din activitățile prevăzute la alin. (1) lit. c), sunt scutite de impozite și taxe.", art. 6 alin. (7) - sintagma „ . cu excepția situației când au de recuperat sume mai mari decât datoria proprie.", art. 6 pct. 8 - sintagma „. prezentarea unei declarații pe propria răspundere privind respectarea condiției prevăzute la art. 7,", art. 10 - „Reducerile de preț care depășesc 20% din valoarea bunurilor sau serviciilor oferite partidelor politice și candidaților independenți, se vor considera donații .", art. 11 alin. (3) - „Suma totală primită de un partid politic ca donații confidențiale, nu poate depăși echivalentul ,"art. 12 alin. (1) - sintagma „. inclusiv cele confidențiale", art. 13 alin. (1) - sintagma „suma totală a donațiilor confidențiale", art. 15 alin. (1) - sintagma „cu excepția celor primite de la cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, "art. 16 lit. f) - „înstrăinarea terenurilor și clădirilor din patrimoniu, cu excepția partidelor politice aflate în curs de dezvoltare" din Legea nr. 334/2006.

republicată. De asemenea, a invocat și excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 14/2003, republicată - art. 5 pct. 3 - sintagma „. fac excepție partidele politice care sunt membre ale unor organizații politice internaționale, acestea putând utiliza însemnul organizației respective ca atare, sau într-o combinație specifică." A arătat că dispozițiile legale anterior menționate încalcă prevederile art. 1 pct. 3, art. 1 pct. 5, art. 8 alin. (1), art. 11, art. 16 alin. (2), art. 20, art. 40 alin. (1), art. 129, 137, 138, 140, 142 alin. (1), art. 142 alin. (6) și art. 148 pct. 1, 2 și 4 din Constituția României.

Recursul din prezentul dosar vizează Decizia nr. 1699 din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, decizie prin care s-a constatat perimat recursul formulat împotriva încheierilor de ședință din data de 21 iulie 2011 și din 18 august 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/P/2005. Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, ceea ce înseamnă ca invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Instanța este chemată în egală măsură să verifice din această perspectivă si legalitatea excepției de neconstituționalitate a unei norme procedurale aplicabile procedurii de soluționare a cauzei, daca excepția a fost invocată într-un moment a! procesului în care relevanța sa poate să fie apreciată pe baza stării de fapt si a probelor administrate. În speță, soluționarea excepției invocate nu ar avea relevanță pentru soluționarea litigiului, deoarece textele legale în raport de care a fost invocată excepția neconstituționalității nu sunt aplicabile în prezenta cauză, în care a fost atacată cu recurs o decizie prin care s-a constatat perimat recursul. Față de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 20 ianuarie 2015, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Constată perimat recursul declarat de recurenta A. și petenții B., B. prin membru fondator C., B. prin membru fondator D., Partidul solidarității democratice pentru șanse egale și o societate mai bună prin membru fondator E., Partidul solidarității democratice pentru șanse egale și o societate mai bună prin membru fondator F., B. prin membru fondator G., B. prin membru fondator H., B. prin membru fondator I., Partidul solidarității democratice pentru șanse egale și o societate mai bună prin membru fondator J. și Partidul solidarității democratice pentru șanse egale și o societate mai bună prin membru fondator K. împotriva Deciziei nr. 1699 din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.