ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 934/2016

Decizia

nr. 934/2016

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20

octombrie 2014, recurenții A. și B., prin membrii săi fondatori C.,

D., E., F., G., H., I., J. și K. au declarat recurs împotriva Deciziei nr.

1699 din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La termenul de judecată din data de 20

ianuarie 2015 stabilit, prin repartizare aleatorie, în vederea

soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea

judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei și

nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 19

aprilie 2016, în vederea discutării perimării recursului.

Referitor la cererea de sesizare a Curții

Constituționale, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate

a următoarelor dispoziții legale : art. 3 alin. (1) Iit. c) -

„Venituri provenite din activități proprii, conform art. 16", art.

16 pct. 1 - „Partidele politice nu pot desfășura activități

specifice societăților reglementate de Legea nr. 31/1990,

republicată, cu modificările și completările

ulterioare", art. 3 alin. (1) -„Veniturile realizate din

activitățile prevăzute la alin. (1) lit. c), sunt scutite de

impozite și taxe.", art. 6 alin. (7) - sintagma „ . cu excepția

situației când au de recuperat sume mai mari decât datoria proprie.",

art. 6 pct. 8 - sintagma „. prezentarea unei declarații pe propria

răspundere privind respectarea condiției prevăzute la art. 7,",

art. 10 - „Reducerile de preț care depășesc 20% din valoarea

bunurilor sau serviciilor oferite partidelor politice și candidaților

independenți, se vor considera donații .", art. 11 alin. (3) - „Suma

totală primită de un partid politic ca donații

confidențiale, nu poate depăși echivalentul ,"art. 12 alin.

(1) - sintagma „. inclusiv cele confidențiale", art. 13 alin. (1) -

sintagma „suma totală a donațiilor confidențiale", art. 15 alin.

(1) - sintagma „cu excepția celor primite de la cetățenii statelor

membre ale Uniunii Europene, "art. 16 lit. f) - „înstrăinarea

terenurilor și clădirilor din patrimoniu, cu excepția partidelor

politice aflate în curs de dezvoltare" din Legea nr. 334/2006. republicată.

De asemenea, a invocat și excepția de

neconstituționalitate a Legii nr. 14/2003, republicată - art. 5 pct. 3

- sintagma „. fac excepție partidele politice care sunt membre ale unor

organizații politice internaționale, acestea putând utiliza însemnul

organizației respective ca atare, sau într-o combinație

specifică."

A arătat că dispozițiile legale

anterior menționate încalcă prevederile art. 1 pct. 3, art. 1 pct. 5,

art. 8 alin. (1), art. 11, art. 16 alin. (2), art. 20, art. 40 alin. (1), art. 129,

137, 138, 140, 142 alin. (1), art. 142 alin. (6) și art. 148 pct. 1, 2

și 4 din Constituția României.

Recursul din prezentul dosar vizează Decizia

nr. 1699 din data de 28 octombrie 2013 a Curții de Apel București,

secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, decizie prin care s-a constatat perimat recursul formulat împotriva

încheierilor de ședință din data de 21 iulie 2011 și din 18

august 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/P/2005.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992 republicată, dacă excepția de neconstituționalitate

este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau

(3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege

instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea

excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de

inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul

sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Excepția de neconstituționalitate

este un incident apărut în cadrul unui litigiu, ceea ce înseamnă ca

invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se

face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu

procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale

în soluționarea excepției să fie de natură a produce un

efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia

utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în

cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în

care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu

cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru

soluționarea litigiului. Instanța este chemată în egală măsură

să verifice din această perspectivă si legalitatea

excepției de neconstituționalitate a

unei norme procedurale aplicabile procedurii de soluționare a cauzei, daca

excepția a fost invocată într-un moment a! procesului în care

relevanța sa poate să fie apreciată pe baza stării de fapt

si a probelor administrate.

În speță, soluționarea

excepției invocate nu ar avea relevanță pentru soluționarea

litigiului, deoarece textele legale în raport de care a fost invocată

excepția neconstituționalității nu sunt aplicabile în

prezenta cauză, în care a fost atacată cu recurs o decizie prin care

s-a constatat perimat recursul.

Față de cele arătate, Înalta Curte

va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Analizând excepția perimării,

invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1)

C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în

materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de

culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată

de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în

acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din

data de 20 ianuarie 2015, stabilit pentru soluționarea recursului și,

în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a

dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre

părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de aceste considerente și având

în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data

suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre

părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății

recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio

cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte,

în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a

Curții Constituționale.

Constată perimat recursul declarat

de recurenta A. și petenții B., B. prin membru fondator C., B. prin

membru fondator D., Partidul solidarității democratice pentru

șanse egale și o societate mai bună prin membru fondator E.,

Partidul solidarității democratice pentru șanse egale și o

societate mai bună prin membru fondator F., B. prin membru fondator G., B.

prin membru fondator H., B. prin membru fondator I., Partidul

solidarității democratice pentru șanse egale și o societate

mai bună prin membru fondator J. și Partidul solidarității

democratice pentru șanse egale și o societate mai bună prin

membru fondator K. împotriva Deciziei nr. 1699 din data de 28 octombrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.