ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1437/2016

Decizia nr. 1437/2016

Asupra

conflictului de competență, reține următoarele: Prin

acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2015 pe rolul Tribunalului

Mureș, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H.,

I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., Y., Z., AA., BB.,

CC., DD., EE., FF., GG., HH., II, JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP. și

intervenientul în nume propriu QQ., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și

Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat obligarea pârâților la

acordarea fiecăruia din reclamanți a unei despăgubiri

echivalente cu contravaloarea tichetelor de vacanță aferente

perioadei 2012 - 2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe

țară, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus

judecății, actualizate cu indicele de inflație la data plății

și dobânda legală aferentă și obligarea Ministerului

Finanțelor Publice să vireze ordonatorilor sumele necesare

plății drepturilor respective.

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că dreptul la

acordarea tichetelor de vacanță a fost recunoscut prin O.U.G. nr.

8/2009, publicată în M. Of. nr. 110 din 24 februarie 2009, iar

pârâții nu se pot apăra susținând că nu au fost alocate

fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariate, întrucât acestora le

revine obligația de a efectua demersurile necesare în vederea

alocării de fonduri.

Prin

încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2015 constatând

că nu toți reclamanții au calitatea de grefier, instanța a

dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar. Totodată, a

fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată

din oficiu, în ceea ce privește reclamanții care nu sunt grefieri,

fiind amânată pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2015.

Prin

Sentința nr. 1197 din 15 octombrie 2015, Tribunalul Mureș,

secția civilă, verificându-și competența, conform

dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinarea depusă la

dosar de pârâta Curtea de Apei Cluj și a declinat competența de

soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D.,

E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., Y.,

Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II, JJ., KK., LL., MM., NN., OO.,

PP. și intervenientul în nume propriu QQ., în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivare,

tribunalul a arătat că în cauză nu sunt incidente prevederile

art. 127 alin. (3) raportat la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât

reclamanții nu au calitatea de grefieri într-o cerere de competența

instanței la care își desfășoară activitatea.

Tribunalul

Mureș a reținut că, în ipoteza conflictelor individuale de

muncă, prevederile legale consacră o competență

teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul

protecției salariaților, motiv pentru care, reclamanții au

dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului

de muncă. Prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 consacră un

drept de opțiune al reclamanților salariați, însă aceste

norme rămân imperative, deoarece cererile „se adresează'' (în mod

imperativ) exclusiv celor două instanțe determinate de legiuitor (nefiind

utilizată sintagma "se pot adresa").

Constatând

că reclamanții au locul de muncă și domiciliul în

județul Cluj, Tribunalul Mureș a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ

și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

încheierea din data de 15 ianuarie 2016 a dispus disjungerea cauzei cu privire

la reclamanții care au calitatea de grefieri, respectiv, grefieri arhivari

- personal de specialitate în cadrul Tribunalului Cluj.

Astfel, s-a

format un nou Dosar cu nr. x/117/2016, având ca obiect drepturi salariate,

privind pe reclamanții F., G., H., I., J., K.

Prin

Sentința nr. 330 din februarie 2016 pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosarul mai sus menționat, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale, a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, s-a constatat

ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecarea cauzei

și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru competentă soluționare,

În motivare,

tribunalul a arătat că, în cauză, sunt incidente prevederile

art, 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții F., G., H., I., J.,

K. au calitatea de grefier arhivar, iar reclamantul GG. are calitatea de

grefier în cadrul Tribunalului Cluj - astfel cum a rezultat din adresa nr. 5141

din 19 noiembrie 2015 emisă de Curtea de Apel Cluj, aceștia formulând

o cerere de chemare în judecată de competența instanței la care

își desfășoară activitatea.

Analizând

conflictul de competență dedus judecății, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct.

2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. "(i) Dacă un judecător

are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la

care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre

instanțele judecătorești de același grad aflate în

circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate eu

curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța

la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul

în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își

desfășoară activitatea la instanța competentă să

judece cauza, reclamantul poale sesiza una dintre instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a

cărei circumscripție se află instanța care ar li fost

competentă, potrivit legii.

(3)

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod

corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari

și grefierilor".

Înalta Curte

reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. reglementează o normă specială ce se aplică în

situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât,

este judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța

competentă să judece cauza.

Aceste

dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul,

având una din calitățile enumerate în textul legal și care

funcționează în cadrul instanței competente să

soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de

același grad aflate în raza unei curți de apel învecinate.

În

cauză, se reține că, potrivit Adresei nr. 5141 din 19 noiembrie

2015 emisă de Curtea de Apel Cluj, reclamanții F., G., H., I., J., K.

au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Cluj, care este instanța

competentă material și teritorial să soluționeze cererea de

chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație

devine incidență ipoteza normei cuprinsă în dispozițiile

art. 127 C. proc. civ.

Prin urmare,

față de prevederile legale mai sus menționate, având în vedere

calitatea de reclamanți într-o cerere de competența instanței la

care aceștia își desfășoară activitatea, Înalta Curte

urmează să stabilească competența de soluționare a

cauzei, astfel cum a fost disjunsă, în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Mureș.

Definitivă.â

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM