ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1424/2016

HOTĂRÂRE
22.09.2016
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1424/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1424/2016

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/62/2010 pe rolul Tribunalului Brașov reclamanta A. în contradictoriu cu Banca B. SA prin reprezentant legal a solicitat următoarele: să se constate ca fiind abuzive clauzele indicate în cuprinsul cererii și să fie obligată pârâta Banca B. SA, să respecte contractele de credit în sensul de a încasa ratele lunare conform graficului de rambursare anexă la contractele de credit, semnate odată cu acestea și corelate cu dobânda Euribor și nu cu dobânda de referință a Băncii B. SA.

Prin cererea reconvențională, Banca B. SA a solicitat ca instanța să adapteze contractele în cauză în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus de Banca B. SA, respectiv valoarea indicelui de referință aferent valutei în care a fost încheiat fiecare contract, la 6 luni, plus marja formată din valoarea diferenței dintre dobânda de referință aplicabilă în baza prevederilor contractuale inițiale și indicele de referință la 6 luni plus marja fixă din contractul inițial.

Reclamanta a depus, la data de 17 martie 2011, o nouă precizare a acțiunii. Se arată că se solicită: 1) constatarea caracterului abuziv și, implicit, nulitatea clauzelor care permit băncii stabilirea unilaterală a cuantumului dobânzii (pct. 5 din ambele contracte de credit), a clauzelor care permit Băncii B. SA declararea scadenței anticipate a creditului (pct. 9.3 din Condițiile generale de creditare - anexă la Contractele de credit) și a ordinii recuperării creanțelor (pct. 5.6 din Condițiile generale); 2) constatarea ratei dobânzii ca fiind Euribor + 1,20 pp, respectiv 1,5 pp, respectiv interpretarea DRV (dobânzii de referință variabile) ca fiind dobânda curentă Euribor la care se adaugă un procent de 1,2 pp, respectiv 1,5 pp; 3) obligarea pârâtelor Banca B. SA/SC C. SRL să-i comunice graficele de rambursare aferente contractelor de credit în care să fie indicată dobânda curentă ca fiind Euribor + marjele fixe arătate mai sus, pentru perioada cuprinsă de la data introducerii acțiunii și până la data scadenței celor două contracte; se arată că această solicitare este adresată în principal SC C. SRL care în mod abuziv solicită returnarea integrală a valorii celor două credite înainte de scadența contractuală. Se solicită, din nou, citarea SC C. SRL conform art. 47 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1690/C din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a Băncii B. SA; a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Banca B. SA și a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate în art. 5 teza a II-a din contractele de credit bancar nr. x1 din 10 august 2007 și x2 din 17 septembrie 2008 și în art. 9.3 din Condițiile generale de creditare, ce au fost anulate; s-a constatat că dobânda este formată din indicele Euribor + 1,2 pp pentru contractul de credit bancar nr. x1 din 10 august 2007 și din indicele Euribor + 1,5 pp pentru contractul de credit bancar nr. x2 din 17 septembrie 2008; a fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în pct. 5.6 din Condițiile generale de creditare, ca nefondat; a fost obligată pârâta Banca B. SA să comunice graficul de rambursare conform celor stabilite prin prezenta hotărâre; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Banca B. SA în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A., ca nefondată și a fost obligată pârâta-reclamantă Banca B. SA să achite reclamantei-pârâte A. suma de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1690/C din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov au declarat apel atât SC C. SRL, cât și Banca B. SA.

Prin Decizia civilă nr. 1563/AP din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, au fost respinse apelurile ca nefondate.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut în principal următoarele:

Analizând soluția atacată prin prisma excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al pct. 5 din contractele de credit nr. x1 din 10 august 2007 și nr. x2 din 19 septembrie 2008; pct. 9.3 din Condițiile generale de creditare, anexă la cele 2 contracte de credit; pct. 5.6 din Condiții generale și constatarea ratei dobânzii ca fiind Euribor și 1,20 pp, respectiv 1,5 pp.

Prin hotărârea instanței de fond ce face obiectul apelurilor deduse judecății s-a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza II din același contract de credit nr. x1/2007, iar cu privire la contractul de credit nr. x2/2008 s-a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza 2 și art. 9.3 din Condițiile generale de creditare.

Prin acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/197/2012 al Judecătoriei Brașov s-au analizat și s-au constatat ca fiind abuzive (prin Sentința civilă nr. 6005/2014 a Judecătoriei Brașov rămasă irevocabilă prin respingerea recursului) clauzele de la art. 5 teza a II-a și ultima teză, privind dobânda variabilă, art. 8 prima teză și art. 8 lit. e) privind Comisionul de administrare - din contractul de credit nr. x1/2007 precum și art. 5 ultima teză, art. 9 prima teză și art. 9 lit. b) din contractul de credit nr. x2/2007.

Întrucât procesul s-a purtat între aceleași părți în calitate de consumatori și Banca B. SA în calitate de comerciant și a vizat, în parte, analizarea caracterului abuziv al acelorași clauze contractuale, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. referitor la autoritatea de lucru judecat cu privire la clauzele deja analizate și declarate ca fiind abuzive. Este vorba de art. 5 teza a II-a și ultima teză din cele două contracte de credit prin care, după trecerea unui anumit termen, dobânda devine variabilă, fiind formată din dobânda de referință afișată la sediile Băncii B. SA la care se adaugă un procent de 1,2% în cazul contractului nr. x1/2007 și de 1,5 pp în cazul contractului nr. x2/2007.

Autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 6005/2014 a Judecătoriei Brașov, prezintă un aspect pozitiv pentru care a câștigat procesul, în speță pentru reclamanta A., dar și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, respectiv pentru creditor, care nu mai poate repune în discuție pretențiile sale în prezentul proces cu privire la ceea ce s-a dezlegat în mod irevocabil prin hotărârea amintită.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la nesoluționarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii invocate de către pârâta Banca B. SA, instanța de apel a reținut că acestea sunt nefondate, deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei excepții respingând-o pentru excepții ce sunt legale și temeinice și în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene cu privire la posibilitatea, chiar din oficiu, de constatare a existenței unor clauze ca abuzive.

Nici motivul de apel referitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca B. SA nu poate fi reținut, deoarece cesionarea de către aceasta a celor două contracte de credit către SC C. SRL București nu este opozabilă consumatorilor, iar în aceste contracte ce fac obiectul prezentei judecăți, în calitate de creditoare este Banca B. SA, astfel încât justifică calitatea procesuală pasivă, fiind titulara drepturilor și obligațiilor asumate prin aceste convenții.

În ceea ce privește motivele de apel invocate de ambele apelante pe fondul pretențiilor admise, instanța de apel a reținut că dispoziția primei instanțe prin care s-a constatat că dobânda celor două contracte este formată de indicele Euribor + 1,2 pp respectiv 1,5 pp, constituie o consecință a declarării caracterului abuziv al art. 5 ultima teză din contracte pentru care există autoritate de lucru judecat și are drept temei art. 6 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 potrivit cărora clauzele constatate abuzive nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare și va fi modificat prin eliminarea clauzei abuzive. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 dobânda variabilă, potrivit art. 37 poate fi formată doar dintr-un indice de referință, Euribor în speță, întrucât contractele sunt în moneda euro sau din rata dobânzii de referință a Băncii B. SA, la care creditorul poate adăuga doar o marjă fixă pe toată perioada derulării contractului, iar această marjă fixă negociată de părți este de 1,2 pp pentru contractul nr. x1/2007 și de 1,5 pp pentru cel de-al doilea contract.

Împotriva Deciziei comerciale nr. 1563/P din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs atât Banca B. SA, cât și SC C. SRL.

Recurenta Banca B. SA mai arată că instanța de apel nu a motivat soluția respingerii cererii reconvenționale formulată și în mod nelegal a menținut soluția primei instanțe cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 9.3 din condițiile generale.

Intimații D., E., F., G. au formulat întâmpinare la recursurile declarate de Banca B. SA și SC C. SRL solicitând în principal anularea cererilor ca netimbrate, iar pe fond respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Deși în prezentul litigiu au formulat recurs atât Banca B. SA cât și SC C. SRL, invocând în motivele de nelegalitate atât aspecte de procedură cât și de fond, Înalta Curte va analiza cu prioritate critica referitoare la soluționarea excepției autorității de lucru judecat încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și critica Băncii B. SA privitoare la excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive și la nemotivarea deciziei din perspectiva respingerii cererii reconvenționale.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Doctrina a statuat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea.

Din actele dosarului, Înalta Curte reține că deși din încheierea de amânare a pronunțării din 9 noiembrie 2015 rezultă că instanța de apel a pus în discuția părților impactul pe care hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/197/2012, îl are asupra acțiunii, respectiv dacă există putere de lucru judecat sau autoritate de lucru judecat, în considerentele deciziei recurate instanța de apel a reținut autoritatea de lucru judecat.

Astfel, instanța de apel a reținut că în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/197/2012 s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă natura abuzivă a clauzelor privind dobânda și comisioanele din cuprinsul celor două contracte ce fac obiectul analizei din prezenta cauză.

Deși părțile din prezenta cauză (A., Banca B. SA, SC C. SRL, D., G., F.) sunt altele decât în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/197/2012 (Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru Brașov, Banca B. SA, H., A., D.), instanța de apel a reținut greșit autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 din vechiul C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Din textul de lege menționat rezultă că pentru existența autorității de lucru judecat este necesară existența a două cereri de chemare în judecată care privesc aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Or, așa cum am arătat în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/197/2012 sunt alte părți decât cele din prezenta cauză.

Față de faptul că părțile sunt diferite în Dosarul nr. x/197/2012 față de Dosarul nr. x/62/2010, Înalta Curte apreciază că instanța de apel în mod greșit a reținut autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 6005/2014 a Judecătoriei Brașov pronunțată în Dosarul nr. x/197/2012.

În ceea ce privește recursul declarat de Banca B. SA referitor la criticile care vizează inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Băncii B. SA, Înalta Curte le va înlătura având în vedere următoarele:

Recurenta Banca B. SA a invocat excepția inadmisibilității față de dispozițiile art. 47 teza a II-a C. proc. civ. în justificarea temeiului juridic al acțiunii formulate în contradictoriu atât cu Banca B. SA cât și cu SC C. SRL.

Potrivit art. 47 C. proc. civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.

Este adevărat, că în prezenta cauză creanțele rezultate din cele două convenții de credit contractate de intimații-reclamanți au fost cesionate către SC C. SRL în baza contractului de cesiune nr. x3 din 29 septembrie 2010, însă aceasta nu înseamnă că acțiunea este inadmisibilă sau că Banca B. SA nu mai are calitate procesuală pasivă.

În prezenta cauză reclamanții au solicitat să se constate caracterul abuziv a unor clauze din contractele de credit bancar nr. x1 din 10 august 2007 și x2 din 17 septembrie 2008 încheiate cu Banca B. SA.

Față de faptul că scopul urmărit de intimații reclamanți este acela de a se constata ca fiind abuzive clauzele menționate în acțiune așa cum a fost precizată, Înalta Curte apreciază că acțiunea care vizează constatarea unor clauze din contractele menționate trebuie introdusă împotriva tuturor părților care privesc acele contracte, chiar dacă ulterior încheierii acestora, creanțele care vizează cele două convenții de credit au fost cesionate către SC C. SRL.

Cu alte cuvinte, Banca B. SA are calitate procesuală pasivă deoarece la data încheierii contractelor de credit a fost parte contractantă, iar scopul urmărit de reclamanți este constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit nr. x1 din 10 august 2007 și x2 din 17 septembrie 2008.

În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea de către instanța de apel a soluției care vizează respingerea cererii reconvenționale încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. motivarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motive pentru care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația judecătorului de a arăta în scris de ce s-a oprit la soluția dată este o obligație esențială a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că instanța de apel nu a precizat motivele pentru care a menținut soluția primei instanțe de respingere a cererii reconvenționale, singura motivare fiind aceea de a arăta că "motivele ce au stat la baza acestei soluții sunt comune cu cele care au stat la baza admiterii pretențiilor reclamantei".

Față de faptul că decizia instanței de apel nu este motivată cu privire la acest aspect rezultă că nu poate fi efectuat controlul de legalitate.

Într-o altă exprimare, considerentele deciziei instanței de apel fac imposibilă examinarea legalității soluției pronunțată de instanța de apel, în condițiile în care prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea hotărârii criticate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să stabilească situația de fapt a cauzei, să răspundă criticilor formulate de părți în susținerea pretențiilor și apărărilor lor într-o formă clară și concisă.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ. va admite recursurile declarate de recurentele-pârâte SC C. SRL și Banca B. SA împotriva Deciziei civile nr. 1563/AP din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare instanța de apel va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte SC C. SRL și Banca B. SA împotriva Deciziei civile nr. 1563/AP din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, decizie (scj.ro #133047)
în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus de Banca B. SA, respectiv valoarea indicelui de referință aferent valutei în care a fost încheiat fiecare contract, la 6 luni, plus marja formată din
ÎCCJ 2014-09-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2760/2014
Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, secția civilă, la data de 14 decembrie 2010, reclamantul l.S. a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. SA, solicitând ca
ÎCCJ 2019-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2019
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 8 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în
ÎCCJ 2021-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1545/2021
Ședința publică din data de 17 iunie 2021 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta A. în contradictoriu cu pârât
ÎCCJ 2014-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1499/2014
Asupra recursului de față, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr. 47084/301 din 17 decembrie 2010, reclamantul M.C.l. a chemat-o în judecată pe pârâta SC
Sursă