ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.I.G.

a chemat în judecată pârâții Baroul Dâmbovița, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Filiala C.A.A Dâmbovița și Uniunea Națională a Barourilor din România solicitând în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea de îndată a actelor administrative atacate de împiedicare a exercitării profesiei din cele două decizii ilegale principale ale pârâtelor - decizia cu nr. 156 din 12 decembrie 2013 emisă de Baroul Dâmbovița și Decizia Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 1005 din 24 mai 2014, cu consecința implicită a recunoașterii deplinului drept al reclamantului de continuare a exercitării profesiei de avocat, până la soluționarea cauzei.

Pe fondul cauzei a solicitat: anularea deciziei Baroului Dâmbovița nr. 156 din 12 decembrie 2013 cu eliminarea oricăror interdicții de exercitare a profesiei de avocat și deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România cu nr. 1005 din 24 mai 2014 și obligarea pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România la eliminarea oricăror interdicții de exercitare a profesiei de avocat; - obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România Ia eliberarea „Certificatului de Atestare a Titlului Profesional de Avocat" având în vedere solicitarea reclamatului din 15 mai 2014, în conformitate cu decizia nr. 1483 din 21 septembrie 2007 UNBR; - obligarea pârâtei C.A.A. să urmeze procedura de drept comun în materie de pretenții și executare creanțe civile, în sensul obligării să emită asiguraților C.A.A.

decizii de impunere, numai la veniturile efectiv realizate, cu drept de contestație în instanță, iar orice executarea silită să se supună limitelor prevăzute art. 728-729 C. proc. civ., orice alt tip de executare fiind nulă de drept; - în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 544/2004, obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România la plata daunelor morale în cuantum de 6.000 euro pentru refuzul eliberării actelor necesare exercitării profesiei și săvârșirea împiedicării libertății de exercitare a profesiei având în vedere repararea prejudiciilor morale și profesionale aduse prin exercitarea abuzului și excesului de putere împotriva drepturilor și libertăților profesiei de avocat.

Prin sentința nr. 1722 din 02 decembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Casa de Asigurări a Avocaților din România, Filiala C.A.A. Dâmbovița, prin întâmpinare, a respins excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România, Filiala C.A.A. Dâmbovița, a declinat soluționarea cauzei având ca obiect „anulare act administrativ" formulată de reclamantul A.I.G. în contradictoriu cu pârâții Baroul Dâmbovița, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Filiala C.A.A. Dâmbovița și Uniunea Națională a Barourilor din România, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 11 din 26 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei Baroului Dâmbovița nr. 156 din 12 decembrie 2013 și a deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România cu nr. 1005 din 24 mai. Prin decizia Baroului Dâmbovița cu nr. 156 din 12 decembrie 2013, reclamantului i-a fost suspendată "calitatea profesională de avocat" în temeiul dispozițiilor neconstituționale prevăzute de art. 28 lit. c) din Legea nr. 51/1995, perturbându-se grav activitatea profesională a reclamantului.

După numeroase cereri și contestații, prin decizia nr. 21 din 28 februarie 2014 a Baroului Dâmbovița s-a dispus repunerea reclamantului în dreptul de a profesa pentru o perioadă limitată, în scopul continuării legitime și legale a dosarelor. Prin decizia nr. 1005 din 24 mai 2014, Uniunea Națională a Barourilor din România a anulat în fapt aplicarea dispozițiilor legale prevăzute expres de art. 25 din Statutul profesiei de avocat și a dispus anularea soluțiilor legale luate anterior în astfel de cazuri speciale. Pentru identificarea instanței competente material prezintă relevanță capătul principal al acțiunii judiciare, astfel cum bine a fost stabilit de Tribunal, respectiv anularea deciziei nr. 1005 din 24 mai 2014 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, această decizie fiind cea care produce efecte juridice.

Potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 Uniunea Națională a Barourilor din România este persoană juridică de interes public, ceea ce înseamnă că prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004 este asimilată cu o autoritate centrală publică, situație în care vor trebui avute în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel". În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În cauză, în privința actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată că actul administrativ principal care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, este decizia nr. 1005 din 24 mai 2014 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, respectiv un act administrativ emis de o autoritate centrală. În conformitate cu obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică de nivel central, competența se va stabili exclusiv în raport de dispozițiile art. 3 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.P.V., în contradictoriu cu pârâții Baroul Dâmbovița, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Uniunea Națională a Barourilor din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala C.A.A. Dâmbovița și intervenienții B.P.V., S.A.M., S.C.E., A.I. și A.M.R. în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.