ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1262/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul A.I.G. a chemat în judecată pârâții Baroul Dâmbovița, Casa

de Asigurări a Avocaților din România, Filiala C.A.A Dâmbovița și Uniunea Națională

a Barourilor din România solicitând în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea de îndată a actelor administrative atacate de împiedicare a exercitării

profesiei din cele două decizii ilegale principale ale pârâtelor - decizia cu nr.

156 din 12 decembrie 2013 emisă de Baroul Dâmbovița și Decizia Uniunii Naționale

a Barourilor din România nr. 1005 din 24 mai 2014, cu consecința implicită a recunoașterii

deplinului drept al reclamantului de continuare a exercitării profesiei de avocat,

până la soluționarea cauzei.

Pe fondul cauzei

a solicitat: anularea deciziei Baroului Dâmbovița nr. 156 din 12 decembrie 2013

cu eliminarea oricăror interdicții de exercitare a profesiei de avocat și deciziei

Uniunii Naționale a Barourilor din România cu nr. 1005 din 24 mai 2014 și obligarea

pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România la eliminarea oricăror interdicții

de exercitare a profesiei de avocat; - obligarea Uniunii Naționale a Barourilor

din România Ia eliberarea „Certificatului de Atestare a Titlului Profesional de

Avocat" având în vedere solicitarea reclamatului din 15 mai 2014, în conformitate

cu decizia nr. 1483 din 21 septembrie 2007 UNBR; - obligarea pârâtei C.A.A. să urmeze

procedura de drept comun în materie de pretenții și executare creanțe civile, în

sensul obligării să emită asiguraților C.A.A. decizii de impunere, numai la veniturile

efectiv realizate, cu drept de contestație în instanță, iar orice executarea silită

să se supună limitelor prevăzute art. 728-729 C. proc. civ., orice alt tip de executare

fiind nulă de drept; - în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 544/2004, obligarea

Uniunii Naționale a Barourilor din România la plata daunelor morale în cuantum de

6.000 euro pentru refuzul eliberării actelor necesare exercitării profesiei și săvârșirea

împiedicării libertății de exercitare a profesiei având în vedere repararea prejudiciilor

morale și profesionale aduse prin exercitarea abuzului și excesului de putere împotriva

drepturilor și libertăților profesiei de avocat.

Prin sentința

nr. 1722 din 02 decembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâții

Uniunea Națională a Barourilor din România și Casa de Asigurări a Avocaților din

România, Filiala C.A.A. Dâmbovița, prin întâmpinare, a respins excepția necompetenței

teritoriale, invocată de pârâta Casa de Asigurări a Avocaților din România, Filiala

C.A.A. Dâmbovița, a declinat soluționarea cauzei având ca obiect „anulare act administrativ"

formulată de reclamantul A.I.G. în contradictoriu cu pârâții Baroul Dâmbovița, Casa

de Asigurări a Avocaților din România, Filiala C.A.A. Dâmbovița și Uniunea Națională

a Barourilor din România, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința

nr. 11 din 26 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul

Dâmbovița, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se

ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea

regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de

competență

Verificând cauza,

în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Conform celor

expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea

Deciziei Baroului Dâmbovița nr. 156 din 12 decembrie 2013 și a deciziei Uniunii

Naționale a Barourilor din România cu nr. 1005 din 24 mai.

Prin decizia Baroului

Dâmbovița cu nr. 156 din 12 decembrie 2013, reclamantului i-a fost suspendată "calitatea

profesională de avocat" în temeiul dispozițiilor neconstituționale prevăzute

de art. 28 lit. c) din Legea nr. 51/1995, perturbându-se grav activitatea profesională

a reclamantului.

După numeroase

cereri și contestații, prin decizia nr. 21 din 28 februarie 2014 a Baroului Dâmbovița

s-a dispus repunerea reclamantului în dreptul de a profesa pentru o perioadă limitată,

în scopul continuării legitime și legale a dosarelor.

Prin decizia nr.

1005 din 24 mai 2014, Uniunea Națională a Barourilor din România a anulat în fapt

aplicarea dispozițiilor legale prevăzute expres de art. 25 din Statutul profesiei

de avocat și a dispus anularea soluțiilor legale luate anterior în astfel de cazuri

speciale.

Pentru identificarea

instanței competente material prezintă relevanță capătul principal al acțiunii judiciare,

astfel cum bine a fost stabilit de Tribunal, respectiv anularea deciziei nr. 1005

din 24 mai 2014 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, această decizie fiind

cea care produce efecte juridice.

Potrivit art.

60 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 Uniunea Națională a Barourilor din România este

persoană juridică de interes public, ceea ce înseamnă că prin raportare la prevederile

Legii nr. 554/2004 este asimilată cu o autoritate centrală publică, situație în

care vor trebui avute în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până

la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale

și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

specială nu se prevede altfel".

În cazul actului

administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local

sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal,

când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea

de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În cauză, în privința

actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată că

actul administrativ principal care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice,

este decizia nr. 1005 din 24 mai 2014 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din

România, respectiv un act administrativ emis de o autoritate centrală.

În conformitate

cu obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică de

nivel central, competența se va stabili exclusiv în raport de dispozițiile art.

3 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

al regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ

și fiscal, competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.P.V., în contradictoriu cu pârâții

Baroul Dâmbovița, Casa de Asigurări a Avocaților din România, Uniunea Națională

a Barourilor din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala C.A.A. Dâmbovița

și intervenienții B.P.V., S.A.M., S.C.E., A.I. și A.M.R. în favoarea Curții de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 martie 2015.