ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1162/2016

Decizia nr. 1162/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs Prin cererea de recurs formulată la data de 4 aprilie 2016, îndreptată împotriva deciziei nr. 1681 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1085 din 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2014, întemeiată pe prevederile art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) C. proc.

civ., recurenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au invocat faptul că instanța de judecată nu a cunoscut sentința civilă nr. 83 din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți și nici de drepturilor conferite, în urma acestei hotărâri, prin decizia Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin - Sucursala Romag-Termo nr. 42 din 28 iunie 2010. Arată că sentința civilă nr. 83 din 21 ianuarie 2010 produce efecte până la data de 1 februarie 2014, data când intimata a dispus că încetează acordarea condițiilor speciale de muncă, precum și sporul special de 10% pentru prestarea activității în condiții speciale de muncă, prin decizia nr. 22 Bis.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 aprilie 2016. La data de 18 aprilie 2016 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 26 aprilie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 3-4 mai 2016, fără ca părțile să fi depus punct de vedere la raport.

La data de 17 mai 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 24 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. 2. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: 2.1. Obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă un litigiu de muncă, astfel cum este definit de dispozițiile art. 1 lit. n)-p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 19 februarie 2014, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin - Sucursala Romag-Termo, prin administrator judiciar R. SPRL, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate că au desfășurat activitate în condiții speciale de muncă începând cu data de 21 ianuarie 2010 - la zi, să se dispună obligarea pârâtei la acordarea condițiilor speciale de muncă, precum și la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești. Prin sentința civilă nr. 3624 din 14 octombrie 2014, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanți.

Prin decizia nr. 1066 din 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3624 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. La data de 10 februarie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1085 din 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocând înscrisuri noi, descoperite după darea hotărârii și care nu au putut fi depuse din împrejurări mai presus de voința părților.

Prin decizia nr. 1681 din 16 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de reclamanții-revizuenți, ca nefondată. Instanța de revizuire a reținut că, pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune îndeplinirea cumulativă a mai muitor condiții, prima dintre acestea fiind aceea ca înscrisurile de care partea se prevalează să fie înscrisuri noi, care nu au existat la dosar în momentul soluționării cauzei, datorită imposibilității obiective a părții de a le prezenta. S-a apreciat însă că această primă condiție nu este îndeplinită în speță, având în vedere că toate înscrisurile invocate în cererea de revizuire au existat la dosar, încă de la data judecării cauzei în primă instanță.

Astfel, între actele atașate de reclamanți cererii de chemare în judecată, s-a depus, la dosarul Tribunalului Mehedinți, decizia nr. 42 din 28 martie 2011 emisă de R.A.A.N. - Sucursala Romag-Termo, iar decizia nr. 22 Bis din 14 februarie 2014 a aceleiași societăți, adresa nr. 6737 din 19 octombrie 2012 a I.T.M. Mehedinți, precum și Hotărârea nr. 26 din 24 septembrie 2012 au fost depuse de pârâtă la filele 176-177, respectiv Ia filele 185-186 în dosarul instanței de fond. Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții, la data de 4 aprilie 2016. 2.2. Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”.

În temeiul dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 „În procesele pornite începând cu data intrații în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu de muncă, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Totodată, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra re\ izuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. În consecință, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia instanței de revizuire a hotărârii pronunțate în apel, într-un litigiu de muncă, nu este supusă căii de atac a recursului, pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc.

civ. Se mai reține că principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, decizia nr. 1681 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva deciziei nr. 1681 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.