ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1162/2016

Decizia nr. 1162/2016

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea de recurs formulată

la data de 4 aprilie 2016, îndreptată împotriva deciziei nr. 1681 din 16 martie

2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire îndreptată împotriva

deciziei nr. 1085 din 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova

în Dosarul nr. x/101/2014, întemeiată pe prevederile art. 513 raportat la

art. 509 alin. (1) C. proc. civ., recurenții A., B., C., D., E., F., G., H.,

I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au invocat faptul că instanța

de judecată nu a cunoscut sentința civilă nr. 83 din 21 ianuarie

2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți și nici de drepturilor

conferite, în urma acestei hotărâri, prin decizia Regiei Autonome pentru Activități

Nucleare Drobeta Turnu Severin - Sucursala Romag-Termo nr. 42 din 28 iunie 2010.

Arată că sentința civilă nr. 83 din 21 ianuarie 2010 produce

efecte până la data de 1 februarie 2014, data când intimata a dispus că

încetează acordarea condițiilor speciale de muncă, precum și

sporul special de 10% pentru prestarea activității în condiții speciale

de muncă, prin decizia nr. 22 Bis.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 aprilie 2016.

La data de 18 aprilie 2016 s-a

procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând

că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus,

prin rezoluția din 26 aprilie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea

în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul

de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a

fost comunicat părților la data de 3-4 mai 2016, fără ca părțile

să fi depus punct de vedere la raport.

La data de 17 mai 2016, constatându-se

că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată

pentru data de 24 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără

citarea părților.

Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

2.1. Obiectul cauzei deduse judecății

îl reprezintă un litigiu de muncă, astfel cum este definit de dispozițiile

art. 1 lit. n)-p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Astfel, prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 19 februarie 2014,

reclamanții A., B., C., D.,

E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au chemat în judecată pe

pârâta Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin

- Sucursala Romag-Termo, prin administrator judiciar R. SPRL, solicitând ca, prin

hotărâre judecătorească, să se constate că au desfășurat

activitate în condiții speciale de muncă începând cu data de 21 ianuarie

2010 - la zi, să se dispună obligarea pârâtei la acordarea condițiilor

speciale de muncă, precum și la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile

cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.

Prin sentința civilă

nr. 3624 din 14 octombrie 2014, Tribunalul Mehedinți, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamanți.

Prin decizia nr. 1066 din 2 martie

2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/101/2014,

a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

civile nr. 3624 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 10 februarie 2016, reclamanții

A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., au formulat

cerere de revizuire a deciziei nr. 1085 din 2 martie 2015, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2014,

întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocând înscrisuri noi, descoperite după

darea hotărârii și care nu au putut fi depuse din împrejurări mai

presus de voința părților.

Prin decizia nr. 1681 din 16 martie

2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de reclamanții-revizuenți, ca nefondată.

Instanța de revizuire a reținut

că, pentru admisibilitatea revizuirii întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune îndeplinirea cumulativă

a mai muitor condiții, prima dintre acestea fiind aceea ca înscrisurile de

care partea se prevalează să fie înscrisuri noi, care nu au existat la

dosar în momentul soluționării cauzei, datorită imposibilității

obiective a părții de a le prezenta.

S-a apreciat însă că

această primă condiție nu este îndeplinită în speță,

având în vedere că toate înscrisurile invocate în cererea de revizuire au existat

la dosar, încă de la data judecării cauzei în primă instanță.

Astfel, între actele atașate de reclamanți cererii de chemare în judecată,

s-a depus, la dosarul Tribunalului Mehedinți, decizia nr. 42 din 28 martie

2011 emisă de R.A.A.N. - Sucursala Romag-Termo, iar decizia nr. 22 Bis din

14 februarie 2014 a aceleiași societăți, adresa nr. 6737 din 19

octombrie 2012 a I.T.M. Mehedinți, precum și Hotărârea nr. 26

din 24 septembrie 2012 au fost depuse de pârâtă la filele 176-177, respectiv

Ia filele 185-186 în dosarul instanței de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs revizuenții, la data de 4 aprilie 2016.

2.2. Înalta Curte reține că,

potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive,

cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate

cu recurs”.

În temeiul dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost

modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 „În procesele pornite începând cu data intrații

în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele

de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea, în aceste procese

nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului.”

Potrivit art. 214 din Legea

nr. 62/2011 a dialogului social, în litigiile individuale de muncă „Hotărârile

instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

Din interpretarea coroborată

a dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., art. XVIII alin. (2) din Legea nr.

2/2013 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, rezultă că decizia pronunțată

în soluționarea unui litigiu de muncă, în apel, este definitivă,

nefiind supusă căii de atac a recursului.

Totodată, potrivit art. 513

alin. (5) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra re\ izuirii este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

În consecință, în raport

de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia instanței

de revizuire a hotărârii pronunțate în apel, într-un litigiu de muncă,

nu este supusă căii de atac a recursului, pe niciuna din părțile

hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Se mai reține că principiul

legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune

că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor

de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care

legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În concluzie, în raport cu dispozițiile

legale anterior menționate, decizia nr. 1681 din 16 martie 2016 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă, nu este supusă căii de atac

a recursului.

Având în vedere dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M.,

N., O., P., Q. împotriva deciziei nr. 1681 din 16 martie 2016 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2016.