ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1356/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.079 din data de 20
aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2016, Curtea de Apel
Craiova, secția I civilă, a respins apelul formulat de reclamantul A.
împotriva Sentinței nr. 109 din data de 7 decembrie 2016
pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/63/2016.
Pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19 iunie
2017, a fost înregistrată recursul promovat de către reclamantul A.
împotriva Deciziei nr. 1.079 din data de 20 aprilie 2017 a Curții de Apel
Craiova, secția I civilă.
Învestită
cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus în conformitate cu
prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului.
Prin raportul
întocmit în cauză cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului
s-a reținut că prezenta pricină este scutită de la plata
taxei judiciare de timbru, că cererea de recurs îndeplinește
cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc.
civ., că motivele de recurs pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin.
(1) pct. 8 C. proc. civ., însă calea de atac este declarată împotriva
unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.
Constatând
că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.
civ., completul de filtru, a dispus comunicarea raportului părților,
pentru ca acestea să depună puncte de vedere în conformitate de
prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin punctele
de vedere formulate la raportul privind admisibilitatea în principiu a
recursului, pârâții M.Ap.N., C.N.C.P. și Statul Român prin M.F.P. au
apreciat că recursul promovat de către reclamantul A. este
inadmisibil.
Analizând
recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care
recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de
recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca
și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată
următoarele:
Din cuprinsul
cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată,
rezultă că obiectul pricinii se circumscrie materiei
asigurărilor sociale.
Astfel,
reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții C.P.S.M.Ap.N.,
M.Ap.N., C.N.C.P., C.J.P. Dolj și Statul Român prin M.F.P., solicitând
anularea deciziilor din 20 ianuarie 2016 și din 11 aprilie 2016 emise de
C.N.P.M.Ap.N., precum și a Hotărârii din data de 6 mai 2016 a
Comisiei de Contestații din cadrul C.S.P.M.Ap.N.; obligarea pârâtei
C.S.P.M.Ap.N. să emită o decizie de repunere în plată a pensiei
militare de stat, de la data încetării plății recalculată
în conformitate cu prevederile Secțiunii a 4-a a din Legea nr. 223/2015 -
indexarea și actualizarea pensiilor - și cu dobânda legală de la
data încetării și până la data achitării efective;
obligarea pârâtului M.Ap.N. să pună la dispoziția C.S.P.M.Ap.N.
sumele corespunzătoare executării obligației de la pct. 2 al
petitului; obligarea pârâtei C.J.P. Dolj să emită decizia de pensie
de serviciu magistrat și să-i achite drepturile cuvenite, în
măsura în care acestea nu au fost achitate de către C.S.P.M.Ap.N.;
obligarea pârâtei C.N.C.P. să dispună achitarea sumelor; obligarea
M.F.P. să asigure și să aloce ordonatorilor de credite sumele
cuvenite reclamantului cu titlu de drepturi de pensie; obligarea pârâților
C.N.C.P., C.J.P. Dolj, C.P.S.M.Ap.N. și M.Ap.N. la plata daunelor morale,
în sumă de 5.000 RON; obligarea pârâților C.N.C.P., C.J.P. Dolj,
C.P.S.M.Ap.N. și M.Ap.N. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu
apărător, cheltuieli de cazare, cheltuieli transport etc.), având în
vedere că litigiul a fost generat din culpa acestor pârâți.
Prin
Sentința nr. 109 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul
Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, în Dosarul nr. x/63/2016, a fost admisă excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de pârâții M.F.P.
și C.N.C.P.; a fost admisă excepția tardivității
contestării Deciziei din data de 11 aprilie 2016; au fost respinse
excepțiile prematurității și a lipsei de interes invocate
de pârâte; a fost respinsă contestația formulată de
contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele C.P.S.M.Ap.N., C.J.P. Dolj
și M.Ap.N.
Soluția
instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova,
secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1.079 din 20 aprilie 2017,
pronunțată în Dosarul nr. x/63/2016.
În
speță, hotărârea atacată cu recurs este
pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul jurisdicției
asigurărilor sociale.
În ceea ce
privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata
daunelor morale în cuantum de 5.000 RON, justificate în opinia reclamantului de
stresul produs de prezentul litigiu, Înalta Curte, în raport de principiul
unicității căii de atac, statuat de dispozițiile art. 460
C. proc. civ., apreciază că acesta nu are relevanță în stabilirea
căii de atac, hotărârea în întregul ei fiind supusă căii de
atac prevăzute de lege pentru cererea principală, care în cauza
pendinte se circumscrie materiei asigurărilor sociale.
Conform art.
634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și
cele neatacate cu recurs.
Totodată,
art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată
prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că în procesele pornite începând cu data
intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31
decembrie 2018, hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele
de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.
Potrivit
dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea
judecătorească este supusă numai căilor de atac
prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de
aceasta.
Din
interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre
judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele
expres prevăzute de lege sau, altfel spus, căile de atac ale
hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Această
regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile
art. 129 din Constituția României statuând că mijloacele procesuale
prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt
cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie
făcută în condițiile legii.
În raport de
textele legale menționate, se constată că Decizia civilă
nr. 1.079 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I
civilă, pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul
jurisdicției asigurărilor sociale este definitivă și nu
este supusă recursului.
Având în
vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1.079 din 20 aprilie
2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile
nr. 1.079 din data de 20 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel
Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2016.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2017.
Procesat de