ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2017

Decizia nr. 1356/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1.079 din data de 20 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 109 din data de 7 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/63/2016. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19 iunie 2017, a fost înregistrată recursul promovat de către reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1.079 din data de 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul întocmit în cauză cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că prezenta pricină este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., că motivele de recurs pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă calea de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului. Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru, a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere în conformitate de prevederile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Prin punctele de vedere formulate la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, pârâții M.Ap.N., C.N.C.P. și Statul Român prin M.F.P. au apreciat că recursul promovat de către reclamantul A. este inadmisibil. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, rezultă că obiectul pricinii se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

Astfel, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții C.P.S.M.Ap.N., M.Ap.N., C.N.C.P., C.J.P. Dolj și Statul Român prin M.F.P., solicitând anularea deciziilor din 20 ianuarie 2016 și din 11 aprilie 2016 emise de C.N.P.M.Ap.N., precum și a Hotărârii din data de 6 mai 2016 a Comisiei de Contestații din cadrul C.S.P.M.Ap.N.; obligarea pârâtei C.S.P.M.Ap.N. să emită o decizie de repunere în plată a pensiei militare de stat, de la data încetării plății recalculată în conformitate cu prevederile Secțiunii a 4-a a din Legea nr. 223/2015 - indexarea și actualizarea pensiilor - și cu dobânda legală de la data încetării și până la data achitării efective; obligarea pârâtului M.Ap.N. să pună la dispoziția C.S.P.M.Ap.N.

sumele corespunzătoare executării obligației de la pct. 2 al petitului; obligarea pârâtei C.J.P. Dolj să emită decizia de pensie de serviciu magistrat și să-i achite drepturile cuvenite, în măsura în care acestea nu au fost achitate de către C.S.P.M.Ap.N.; obligarea pârâtei C.N.C.P. să dispună achitarea sumelor; obligarea M.F.P. să asigure și să aloce ordonatorilor de credite sumele cuvenite reclamantului cu titlu de drepturi de pensie; obligarea pârâților C.N.C.P., C.J.P. Dolj, C.P.S.M.Ap.N. și M.Ap.N. la plata daunelor morale, în sumă de 5.000 RON; obligarea pârâților C.N.C.P., C.J.P. Dolj, C.P.S.M.Ap.N. și M.Ap.N. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu apărător, cheltuieli de cazare, cheltuieli transport etc.), având în vedere că litigiul a fost generat din culpa acestor pârâți.

Prin Sentința nr. 109 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/63/2016, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M.F.P. și C.N.C.P.; a fost admisă excepția tardivității contestării Deciziei din data de 11 aprilie 2016; au fost respinse excepțiile prematurității și a lipsei de interes invocate de pârâte; a fost respinsă contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele C.P.S.M.Ap.N., C.J.P. Dolj și M.Ap.N. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1.079 din 20 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2016.

În speță, hotărârea atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul jurisdicției asigurărilor sociale. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON, justificate în opinia reclamantului de stresul produs de prezentul litigiu, Înalta Curte, în raport de principiul unicității căii de atac, statuat de dispozițiile art. 460 C. proc. civ., apreciază că acesta nu are relevanță în stabilirea căii de atac, hotărârea în întregul ei fiind supusă căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală, care în cauza pendinte se circumscrie materiei asigurărilor sociale. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Totodată, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018, hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În raport de textele legale menționate, se constată că Decizia civilă nr. 1.079 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în apel, într-un litigiu din domeniul jurisdicției asigurărilor sociale este definitivă și nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1.079 din 20 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.079 din data de 20 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2016. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2017. Procesat de GGC - N