ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2015

Decizia nr. 477/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1818 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Brăila a respins excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâtele SC A. SA Brăila, B. Bărăganu județul Brăila și CN C. SA.

A respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de CN C. SA.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC A. SA Brăila.

A respins excepția lipsei calității de reprezentant al SC D. SRL invocată de pârâta SC A. SA Brăila.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții E. și F.

Au fost obligate în solidar pârâtele SC A. SA Brăila și B. Bărăganul să plătească reclamantului E. suma de 271.155 lei cu titlu de daune materiale, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și o prestație periodică de 1.500 lei lunar pe durata incapacității de muncă.

Au fost obligate în solidar pârâtele SC A. SA Brăila și B. Bărăganul să plătească reclamantei F. suma de 184.000 lei daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și o prestație periodică de 1.000 lei lunar pe durata incapacității de muncă.

A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei CN C. SA prin G. Constanța.

A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC D. SRL Mătăsaru.

Au fost obligate pârâtele în solidar către intervenientă la plata sumei de 251.077,68 lei reprezentând despăgubiri constând în profit nerealizat la nivelul anului 2008.

A respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC D. SRL în contradictoriu cu pârâta CN C. SA.

A obligat pârâtele SC A. SA Brăila și B. Bărăganul să plătească în solidar reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2.500 lei.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 37/A din 19 iunie 2013 a

admis apelurile declarate de pârâtele SC A. SA Brăila și B. Bărăganu jud. Brăila și, în consecință, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1818 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila, în sensul că a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC D. SRL com. Mătăsaru sat Odaia Turcului jud. Dîmbovița, a înlăturat obligarea pârâtelor SC A. SA Brăila și B. Bărăganu jud. Brăila, la plata sumei de 251.077,68 lei către intervenienta SC D. SRL com. Mătăsaru sat Odaia Turcului jud. Dîmbovița.

A respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții E. și F. și de intervenienta SC D. SRL Mătăsaru sat Odaia Turcului jud. Dîmbovița și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Înalta Curte de Casație și Justiție

,

secția a II-a civilă prin Decizia nr. 2264 din 17

iunie

2014, a c

onstat nulitatea cererii privind recursul declarat de recurenta-pârâtă B. a com. Bărăganul, jud. Brăila împotriva încheierii din 5 iunie 2013 și a Deciziei nr. 37/A din 19 iunie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., reținând în

esență,

nemotivarea în drept a acesteia în sensul că chiar dacă în dezvoltarea criticilor recurenta-pârâtă face referire la condițiile în care se poate angaja răspunderea civilă contractuală, trimiterea este pur formală, neregăsindu-se în argumentele expuse în motivele pentru care este considerată nelegală decizia recurată și care să poată fi circumscrise art. 304 C. proc. civ.

S-a apreciat că simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor situații de fapt, repunerea în discuție a probatoriilor administrate, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2014,

B. a com. Bărăganul a solicitat revizuirea

Deciziei nr. 2264 din 17

iunie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

,

secția a II-a civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din N.C.P.C

.

În criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, revizuenta a susținut în esență următoarele:

Că instanța de recurs prin soluția pronunțată a dat mai mult decât s-a cerut, apreciind greșit că cererea nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, fără să aibă în vedere că intimata F. a renunțat prin avocat la contractul de muncă și implicit la drepturile salariale nerealizate, precum și la prestația periodică acordată unei persoane plătite în baza unui contract de muncă până la acel moment.

Revizuenta a arătat că, instituția sa împreună cu SC A. SA a fost obligată la plata sumei de 84.000 lei cu titlu de salariu nerealizat și la o prestație periodică de 1.000 lei, pe durata incapacității de muncă, în favoarea intimatei F., sume care nu au fost cerute, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 1 din N.C.P.C

.

Intimatele

F., H., I. și J. prin

întâmpinarea formulată la 9 octombrie 2014, au invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Birou Executor Judecătoresc K., precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar pe fond au

cerut respingerea cererii de revizuire, întrucât motivele invocate de revizuentă presupun reexaminarea fondului, reaprecierea probelor administrate în cauză, aspect ce nu este posibil pe calea unei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, formulată de revizuenta B. a com. Bărăganul împotriva Deciziei

nr. 2264 din 17

iunie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

,

secția a II-a civilă

, din perspectiva criticilor formulate și a condițiilor de admisibilitate, a reținut următoarele:

- Pe excepția

lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executor Judecătoresc K.

Este știut că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar conform art. 7 alin. (1) lit. a) din aceiași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.

Față de aceste prevederi legale, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, se reține că acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești legată de actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât nu este nici parte în contract.

Cum în cadrul unei contestații la executare au calitate procesuală numai părțile interesare sau vătămate prin actul de executare întocmit în dosarul de executare, se va a

dmite excepția invocată de intimatele F., H., I. și J. și în consecință va fi respinsă cererea de revizuire față de intimatul Biroul Executor Judecătoresc K., pentru lipsa calității procesuale pasive.

- Referitor la

excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

Așa fiind, se constată că

cererea de revizuire formulată de revizuenta B. a com. Bărăganul

împotriva deciziei menționate pronunțată în recurs chiar dacă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din N.C.P.C., care nu sunt aplicabile în cauză întrucât litigiul a fost declanșat în anul 2010, deci anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., la 15 februarie 2013, poate fi analizată potrivit art.

322 pct. 2 din C. proc. civ. anterior.

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Astfel, în lumina dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reprezintă o consecință a nesocotirii principiului disponibilității, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenția concret formulată.

Prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății.

Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speță, având în vedere că prin Decizia

nr. 2264 din 17

iunie

2014

, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, recursul nu a fost soluționat pe fond, ci s-a

c

onstatat nulitatea cererii privind recursul declarat de pârâta B. a com. Bărăganul, jud. Brăila împotriva încheierii din 5 iunie 2013 și a Deciziei nr. 37/A din 19 iunie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Pe de altă parte, se observă că, cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuenta exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel pe fond.

În

raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile

art. 326

alin. (3)

din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia atacată nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, aceasta neevocând fondul.

Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de

revizuenta

B. a com. Bărăganul

împotriva Deciziei nr. 2264 din 17

iunie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

,

secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații F., H., I., J., SC A. SA Brăila, CN C. SA prin G. Constanța și SC D. SRL prin lichidator Judiciar Ipurl L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția invocată de intimații F., H., I. și J.

Respinge cererea de revizuire pentru lipsa calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executor Judecătoresc K.

Respinge cererea de revizuire formulată de

revizuenta

B. a com. Bărăganul

împotriva Deciziei nr. 2264 din 17

iunie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

,

secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații F., H., I., J., SC A. SA Brăila, CN C. SA prin G. Constanța și SC D. SRL prin lichidator Judiciar Ipurl L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2015.