ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2016

Decizia nr. 1200/2016

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, la data de 29 iunie 2016, sub nr. x/1/2016, condamnatul A., în

prezent aflat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, a formulat

contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 560 din 23

februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011.

În motivarea

contestației, condamnatul a arătat, în esență, că, în

mod eronat, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 9 ani

închisoare.

În drept,

contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Examinând

contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta

este inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva

executării unei hotărâri penale se poate face contestație când

se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu

dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la

instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

Așa cum

s-a arătat, în cauză, contestatorul - condamnat și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

arătând, în esență, că prin sentința penală nr. 258

din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, definitivă

prin Decizia penală nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. x/122/2014 s-a realizat o greșită aplicare a pedepsei

rezultante.

Verificând

actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentința

penală nr. 258 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 560 din 23 februarie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul A. a fost

condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 176 alin. (1) lit. b)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

făcându-se, totodată, și aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83

C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 758 din 14 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 1

București, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea

ei alături de pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând să

execute, în final, 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Astfel,

deși contestatorul a invocat dispozițiile legale privind

contestația la titlu, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

în realitate ceea ce se contestă este modul de stabilire, în cauză, a

pedepsei pe care trebuie să o execute, criticile aduse Deciziei nr. 560

din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011,

vizând exclusiv chestiuni de fond.

Or, pe calea

contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate modifica ori desființa

hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul

neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze

hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al

judecării în fond a cauzei sau în căile ordinare de atac. Acest caz

de contestație la executare se referă doar la nelămuriri ivite

cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai

multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului

hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se

datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare

hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Hotărârile

judecătorești penale definitive sunt considerate ca fiind expresia

aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul

judecății și devin executorii, ceea ce înseamnă că din

momentul respectiv ele dobândesc autoritate de lucru judecat, împiedicând

desfășurarea unui nou proces penal împotriva aceleiași persoane

și cu privire la aceeași faptă penală. De asemenea, din

același moment, se naște dreptul subiectiv pe baza căruia

organele competente trec la executarea dispozițiilor cuprinse în

hotărâre. În cazul unei hotărâri de condamnare, autoritatea de lucru

judecat în ceea ce privește pe inculpat se manifestă erga omnes, ceea

ce înseamnă că într-un eventual proces, civil sau penal,

declanșat ulterior procesului penal, existența faptei și

vinovăția acestuia sunt în egală măsură constatate

pentru toată lumea. Și în ceea ce privește dispozițiile

civile dintr-o hotărâre penală de condamnare există autoritate

de lucru judecat, cu excepția situațiilor reglementate expres de

prevederile art. 27 C. proc. pen.

Pe de

altă parte, regimul juridic al contestației la executare este acela

al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și

executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în

conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal

și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei

condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice legea prevede

mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea

condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să

fie afectată autoritatea de lucru judecat. Așadar, prin

contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia

hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în

procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Ca urmare,

având în vedere că împrejurările invocate de contestator vizează

strict chestiuni de fond, criticându-se legalitatea și temeinicia unei

hotărâri judecătorești definitive, intrată în puterea

lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de

contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare

expres și limitativ prevăzute de lege, în baza art. 597 C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare

formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 560 din 23

februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011.

Totodată,

în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află

în culpă procesuală, contestatorul - condamnat va fi obligat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația la executare declarată de condamnatul A.

împotriva Deciziei penale nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. x/122/2011.

Obligă

condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se

plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2016.