ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1200/2016

Decizia nr. 1200/2016 Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 iunie 2016, sub nr. x/1/2016, condamnatul A., în prezent aflat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011. În motivarea contestației, condamnatul a arătat, în esență, că, în mod eronat, i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre. Așa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul - condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că prin sentința penală nr. 258 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2014 s-a realizat o greșită aplicare a pedepsei rezultante.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 258 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 560 din 23 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul A. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., făcându-se, totodată, și aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen. În baza art. 83 C. pen.

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 758 din 14 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 8 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Astfel, deși contestatorul a invocat dispozițiile legale privind contestația la titlu, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în realitate ceea ce se contestă este modul de stabilire, în cauză, a pedepsei pe care trebuie să o execute, criticile aduse Deciziei nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011, vizând exclusiv chestiuni de fond.

Or, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate modifica ori desființa hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei sau în căile ordinare de atac. Acest caz de contestație la executare se referă doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Hotărârile judecătorești penale definitive sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății și devin executorii, ceea ce înseamnă că din momentul respectiv ele dobândesc autoritate de lucru judecat, împiedicând desfășurarea unui nou proces penal împotriva aceleiași persoane și cu privire la aceeași faptă penală. De asemenea, din același moment, se naște dreptul subiectiv pe baza căruia organele competente trec la executarea dispozițiilor cuprinse în hotărâre. În cazul unei hotărâri de condamnare, autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește pe inculpat se manifestă erga omnes, ceea ce înseamnă că într-un eventual proces, civil sau penal, declanșat ulterior procesului penal, existența faptei și vinovăția acestuia sunt în egală măsură constatate pentru toată lumea.

Și în ceea ce privește dispozițiile civile dintr-o hotărâre penală de condamnare există autoritate de lucru judecat, cu excepția situațiilor reglementate expres de prevederile art. 27 C. proc. pen. Pe de altă parte, regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive. Ca urmare, având în vedere că împrejurările invocate de contestator vizează strict chestiuni de fond, criticându-se legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive, intrată în puterea lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de lege, în baza art. 597 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul - condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 560 din 23 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/122/2011. Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2016.