ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 132/A/2017

Asupra apelului declarat, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin sentința penală nr. 2468 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Moreni, în temeiul art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1250 din data de 24 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. x/2006, formulată de revizuentul A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata către stat a sumei de 100 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate pentru soluționarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2016 sub nr. x/262/2016, revizuentul A. a solicitat instanței revizuirea sentinței penale nr. 1250 din data de 24 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. x/2006.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborate cu art. 454 alin. (2) C. proc. pen.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin prisma actelor dosarului, instanța de fond a reținut că nu este întemeiată și, î

ntrucât revizuentul a fost în culpă pentru formularea unei cereri inadmisibile, s-a apreciat că trebuie să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul A. considerând-o nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel acesta a susținut printre altele, că este nemulțumit și de faptul că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Revizuentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272, 273, 274, 275 C. proc. pen., susținând că instanțele stabilesc aceste cheltuieli fără existența unei legi referitoare la înscrisurile prin care se probează efectuarea acelor cheltuieli judiciare și cuantumul la care au fost efectuate, astfel că netransparența procedurii de stabilire a cheltuielilor creează condiții pentru sifonarea bugetului de stat.

A invocat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 conform căruia taxele judiciare de timbru reprezintă plata serviciilor prestate de instanțele judecătorești, etc.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 272, 273, 274, 275 Cod proc. pen., Curtea de apel a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) Legea nr. 47/1992 pentru ca o excepție să poate fi luată în examinare de Curtea Constituțională.

S-a reținut că cererea a fost formulată în fața unei instanțe, că dispozițiile legale vizate de excepția de neconstituționalitate se referă la o lege și sunt în vigoare, însă aceste dispoziții, respectiv art. 272, 273, 274 și 275 C. proc. pen. nu au legătură cu obiectul cauzei, obiect care îl formează cererea de revizuire formulată de revizuent și apelul declarat de acesta împotriva sentinței privind hotărârea prin care s-a pronunțat prima instanță asupra cererii de revizuire.

Prin urmare, în raport de disp. art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/199d, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul revizuent.

În motivarea scrisă a căii de atac de la fila 3 din dosar, apelantul a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272, 273, 274, 275 C. proc. pen., susținând că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei și 260 lei - onorariu de avocat, deși avocatul din oficiu nu a fost prezent în sala de judecată și nu l-a contactat. În acest mod, prin faptul că dispozițiile criticate nu se referă și la cuantumurile sumelor stabilite de instanță ca fiind cheltuieli judiciare avansate de stat a căror achitare să fie dovedită cu acte oficiale, se încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 56 alin. (3) și art. 139 alin. (1) din Constituție.

Analizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de

revizuentul A., Înalta Curte reține următoarele

:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază de litigiu și oricare ar fi obiectul acesteia”.

Prin urmare, pentru a putea fi admisă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- Starea de procesivitate, în sensul că excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces ce trebuie soluționat premergător fondului litigiului;

- Activitatea legii, în sensul că excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- Prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară;

- Existența unui interes procesual al părții sau al subiectului procesual care ridică excepția de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată că,

prin excepția invocată, apelantul pretinde că dispozițiile art. 272, 273, 274, 275 C. proc. pen. încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 56 alin. (3) și art. 139 alin. (1) din Constituția României, în sensul că dispozițiile criticate nu se referă și la cuantumurile sumelor stabilite de instanță ca fiind cheltuieli judiciare avansate de stat a căror achitare să fie dovedită cu acte oficiale, astfel că netransparența acestei proceduri creează condiții pentru prejudicierea bugetului de stat. A susținut că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei și 260 lei - onorariu de avocat, deși avocatul din oficiu nu a fost prezent în sala de judecată și nu l-a contactat.

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional nu întrunește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ceea ce conduce la constatarea inadmisibilității și respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege (...) în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și dispoziția nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții.

Este incontestabil că excepțiile au fost invocate de către apelantul A. în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, cererea trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice în cauză. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

Din perspectiva existenței interesului procesual al părții, se constată că în cauză acest interes nu aparține părții, ci statului, întrucât apelantul a invocat în criticile scrise un prejudiciu cauzat bugetului de stat. Interesul personal al părții poate viza întinderea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat apelantul revizuent, însă acest aspect nu poate fi valorificat pe calea excepției de neconstituționalitate, ci pe calea unei contestații la executare.

În raport cu obiectul cauzei, respectiv cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1250 din 24 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Moreni, Înalta Curte constată că nu există o legătură directă între normele contestate și soluția procesului principal, în sensul că o decizie a Curții Constituționale nu produce efecte asupra conținutului deciziei judecătorului.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că prin aspectele de neconstituționalitate invocate se tinde la cenzurarea modului în care s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor legale contestate. Or, un asemenea aspect nu poate forma obiectul analizei Curții Constituționale.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prima instanță a apreciat, în mod corect, ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin raportare la condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1994, invocarea de către apelantul revizuent a textelor de lege pretins neconstituționale neimpunând sesizarea instanței de contencios constituțional.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge apelul declarat de revizuentul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din dispozitivul Deciziei penale nr. 418 din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/262/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din dispozitivul Deciziei penale nr. 418 din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/262/2016.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2017.